Schumi, un cățel care a determinat-o pe stăpână, Adriana Frasin, să organizeze competiții sportive pentru deținători și patrupedele lor mult iubite. Una dintre întreceri, la Vatra Dornei, la început de mai. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (27.04.2025)

Publicat de hdaraban, 2 mai 2025, 17:10 / actualizat: 3 mai 2025, 0:37

Mâine, 3 mai 2025, la Vatra Dornei, este programat spre desfășurare un eveniment rezervat stăpânilor de câini și, bineînțeles, patrupedelor mult iubite, veritabili membri ai familiilor participanților. Competiția se cheamă ”Canicross Fun Run”  și are două probe: ”obstacle run” și ”speed run”.

Plecând de la numele întrecerii și mânat de curiozitatea jurnalistului cu poftă de subiecte ce aduc bucurie și zâmbete, Horia Daraban a  dialogat cu inițiatoarea acțiunii, Adriana Frasin.

Cu o voce încărcată de emoție, interlocutoarea a oferit, pe lângă reperele evenimentului din orașul stațiune, povestea care a stat la baza punerii la punct a competițiilor de acest gen, cu ediții și în alte orașe ale țării (Sibiu, Cluj și București).

Așa s-a aflat că personajul principal este Schummacher, pe scurt, Schumi, un jack russel terrier, despre care Adriana spune că ”el mi-a deschis lumea asta incredibilă. El mi-a deschis inima în direcția unei relații cu un animal de companie și el e inspirația pentru tot proiectul ăsta. Datorită lui sunt mai activă, mai extrovertită, mai expusă lumii. Nu am reticență să mă arunc într-o aventură, să mergem pe munți, să călătorim chiar cu avionul. Cumva, îmi de curaj să încerc lucruri, să-mi asum riscuri.”

Iar dacă cineva dorește să își îmbogățească  viața, organizate competiției de la Vatra Dornei declară că ”oamenii, până nu au în câine, nu înțeleg câte emoții pozitive, câte skill-uri noi pot să deprindă în compania unui animal de companie. Cu pisicile, nu știu exact, dar cu câinii pot să bag mâna în foc.”

Horia Daraban: ”Canicross  Fun Run” este titlul acțiunii și are ca început o idee, un eveniment personal?

Adriana Frasin: Da, a fost o experiență pe care am avut-o în Germania și, cunoscând conceptul și experimentându-l live cu cățelul meu, m-am gândit că trebuie neapărat să-l aduc în România.

Horia Daraban: Cum se desfășoară o astfel de competiție? Evident, raportându-ne la ceea ce ați pregătit pentru Vatra Dornei.

Adriana Frasin: Competiția are două probe. E vorba de o probă cu obstacole de unu, doi  kilometri, nu foarte lungă, și o probă de viteză. Una se numește ”obstacle run”, una se numește ”speed run”. Noi, în principiu, vrem să ridicăm oamenii de pe canapea, să-i scoatem în natură. E foarte sănătos și fizic și mental să petrecem timp afară cu cățeii noștri, cumva, conectându-ne la corp, că nouă ni se pare că petrecem prea mult timp în minte, calculând, decizând. Și mi se pare că o mișcare în natură, o alergare de genul ăsta ne readuce cumva într-un spirit mai ludic.

Horia Daraban: Mai exact, cum se desfășoară o astfel de competiție? Unul stă pe loc și se uită sau totul se desfășoară în tandem?

Adriana Frasin: În tandem și în echipă, să spunem. Proba cu obstacole este o probă în tandem, în care  om și câine parcurg o distanță de unu, doi kilometri și traversează obstacolele împreună. Asta înseamnă că și câinele trece printr-un tunel, dar și omul. Sar, ocolesc copaci, cară lucruri.

Avem pregătite o grămadă de surprize frumoase, inclusiv un obstacol de genul în care pui cățelul într-o roabă și îl duci 10 metri și după aia, continui competiția. Iar la aproba de ”speed run”, e tot un fel de echipă. Nu se aleargă în tandem, se aleargă consecutiv, la modul că avem un sprint de viteză de 50 de metri, tot perimetrul e delimitat, cu garduri. Stăpânul intră în perimetrul închis, lasă câinele la organizatori sau la aparținători, parcurge distanța de 50 de metri și de acolo își cheamă câinele. De obicei, 99% din cazuri pușcă ca o săgeată către stăpânul lui și noi cronometrăm.

Avem categorii diferite, de la câini foarte mici, micro, mini, midi, maxi, avem puppy, unde vin cățeluși de la patru luni la opt luni, avem categoria de super-eroi, unde vin cățeluși cu trei picioare sau cu rotițe, categorie de seniori. Și mai pregătim câteva categorii ca să distreze publicul.

Horia Daraban: Deci este loc pentru toată lumea.

Adriana Frasin: Absolut. La proba de ”speed run”, orice rasă, începând de la patru luni în sus, poate alerga; la proba de ”obstacle run”, doar câini de la 12 luni în sus și fără rase cu bot turtit, din cauză că ei nu prea duc la efort susținut de la un kilometru în sus.

Horia Daraban: Toate aceste activități scot în evidență cu siguranță anumite lucruri și vă propuneți anumite obiective. Doriți să aduceți în fața publicului larg anumite mesaje. Care sunt acestea?

Adriana Frasin: În primul rând, să facem mișcare cu câinii noștri. Pentru adulți mai mult e mesajul ăsta, însă copiii care se uită din spatele gardurilor de protecție, să zic, observă relația dintre oameni și câini, observă spirit de echipă, observă cum ei colaborează, cum se așteaptă unul pe altul, cum se ajută unul pe altul, ingeniozitatea cu care depășesc obstacolele, distracția care vine la pachet, zâmbetele. Și vrem experiența asta, prin ochii unui copil, să-l transforme în adultul responsabil de mâine, să participe cumva, să i se deschidă lumea câinilor printr-o experiență senzorială pozitivă de genul ăsta, pentru că în România se abandonează foarte mult. Sunt acte de cruzime care ne îngrozesc de la zi la zi și, cumva, construind o perspectivă mai sănătoasă pentru copiii de azi, credem că putem ajuta la o societate mai sănătoasă de mâine.

Horia Daraban: Ceea ce ați spus dumneavoastră are și o încărcătură emoțională. Așteptați competitori din zona Moldovei, numai de la Vatra Dornei, din județul Suceava?

Adriana Frasin: La Vatra Dornei vin de la Sibiu, chiar persoane vin de la Cluj.

Horia Daraban: Deci are în anvergură națională.

Adriana Frasin: Da, sigur. Noi avem patru evenimente pregătite pentru următoarele săptămâni. Începem cu Vatra Dornei, de unde suntem noi. Mergem la București pe 10 mai, la Sibiu pe 7 iunie și la Cluj pe 15 iunie. Și ăsta e, cumva, sezonul nostru de primăvară. Facem o pauză pe timpul verii, că e prea cald pentru căței, și reîncepem septembrie-octombrie.

Horia Daraban: Să spunem ascultătorilor, nu este prima ediție. Ce ați văzut la participanții competițiilor anterioare? Se desprinde din atitudinea lor, fericirea, bucuria, deopotrivă la stăpâni și la câini, la animalele lor de companie?

Adriana Frasin: Da, absolut sunt unii care revin. Suntem la ediția cu numărul cinci. În general, în toate orașele în care am organizat, vedem aceleași echipe revenind și căutându-ne, venind după noi, la Cluj, la București, și ne bucură asta foarte mult. Când ești în tumultul competiției, alergi, încerci să rezolvi obstacole, ești foarte activ, nu prea îți dai seama ce se întâmplă, dar când vin pozele o săptămână mai târziu, atunci te lovește cu adevărat și te impresionează experiența pe care ai avut-o, pentru că o vezi dintr-un punct terț, să zic, din ochiul fotografului. Și noi suntem atât impresionați când vedem fețele spectatorilor, mai ales la proba de ”speed run”, unde sunt în jurul celor 50 de metri adunate sute de persoane. Nu există o figură care să nu aibă zâmbet sau mirare sau curiozitate și lucrurile astea, iar noi, când le vedem, aproape că ne dau lacrimile.

Suntem foarte mândri de oamenii care vin acolo, de oamenii care participă și de comunitate, în general, că e așa de implicată.

Horia Daraban: Dumneavoastră aveți câine, ați participat cu el la competiții?

Adriana Frasin: Da, noi am încercat în Germania, în Polonia, în Cehia, în Ungaria, deoarece ”Canicross” este ca un microb. Odată ce încerci, îți intră în sânge cumva și începi să cauți. Competițiile nu sunt foarte multe în Europa, din păcate, dar găsim câteva și câinele e cel mai fericit după o cursă de genul ăla. Eu sunt mai înceată, dar pentru el e cea mai frumoasă zi când aleargă..

Horia Daraban: Cum Îl cheamă pe cățel?

Adriana Frasin: Schumi, îl cheamă Schummacher.

Horia Daraban: Există o poveste a relației dintre dumneavoastră și Șchummi? E una clasică, l-ați cumpărat dintr-un magazin de profil?

Adriana Frasin: Nu prea suntem fani ai achiziționării de câini din magazine, dar da, l-am luat de la un prieten și n-am mai avut câinii înainte. E primul meu câine. El mi-a deschis lumea asta incredibilă. El mi-a deschis inima în direcția unei relații cu un animal de companie și el e inspirația pentru tot proiectul ăsta. Datorită lui sunt mai activă, mai extrovertită, mai expusă lumii. Nu am reticență să mă arunc într-o aventură, să mergem pe munți, să călătorim chiar cu avionul. Cumva, îmi de curaj să încerc lucruri, să-mi asum riscuri.

Horia Daraban: Deci prezența lui Schumi, câinele, în familie v-a schimbat total. V-a schimbat personalitatea, raportarea la viața de zi cu zi.

Adriana Frasin: Absolut, cum noi ne transformăm în adulți,  uităm puțin de copilul interior, de spiritul ăla ludic de care ziceam și, prin prezența unui câine, te mai prostești, mai scoți sunete, te mai împiedici, ieși în natură, te murdărești, ai păr de câine pe haine, lucruri din astea care înainte erau străine și de neacceptat, cumva. Și eu îi mulțumesc foarte mult că, prin personalitatea lui vulcanică pe care o are, îmi dă și mie, mă lipsesc și eu de curaj și de curiozitate..

Horia Daraban: Plecând de la povestea dumneavoastră, vin cu întrebarea: sunt iubitori de câini românii?

Adriana Frasin: Mi-e greu să răspund la întrebarea asta. Cei cu care am avut noi de-a face, absolut. Este minunat să faci parte din lumea stăpânilor de câini. În schimb, ca societate, mi se pare că mai avem mult de învățat. Există o lipsă  de empatie, există niște acte de cruzime care ne înfioară. Nu știm exact cum se poate rezolva criza asta structurală a societății românești. Dar vedem că sunt foarte multe inițiative, foarte mulți oameni care încearcă. Și eu cred că prin unirea ”triburilor” ăstora, care încearcă în diferite segmente, regiuni geografice, putem să schimbăm lucruri pentru.

Horia Daraban: Celor care vor să îmbogățească sufletul casei cu un animal de companie ce le puteți spune?

Adriana Frasin: Că nici nu-și pot închipui cât de frumoasă devine viața după.

Horia Daraban: În ce sens?

Adriana Frasin: În sensul că oamenii, până nu au în câine, nu înțeleg câte emoții pozitive, câte skill-uri noi pot să deprindă în compania unui animal de companie. Cu pisicile, nu știu exact, dar cu câinii pot să bag mâna în foc.

Varianta audio a interviului:

Sursa foto: Adriana Frasin/vladbere.photo