#InfoEconomic: profesor universitar doctor Andreea Iacobuță: „nu este suficient să crești taxele și accizele, să lași impresia că suportă tot cei corecți, tot cei cu venituri mici. Pachetul ar trebui completat cu ceva mult mai sustenabil, care vizează inclusiv problemele mari de evaziune fiscală”

Publicat de hdaraban, 30 iulie 2025, 18:02

În această săptămână, mai exact, vineri, 1 august, intră în vigoare primul set de măsuri fiscale. Una dintre ele ține de modificarea cotelor de TVA. Cota standard crește de la 19% la 21%. Guvernul a stabilit o singură cotă redusă de 11% pentru mai multe categorii de produse.

Va fi aplicată o creștere a accizelor cu 10% mai multor categorii principale de produse și putem da exemple, alcool și băuturi alcoolice, carburanți, cum ar fi benzina și motorina.

Scade procentul indemnizației pentru concediile medicale, se extind categoriile de contribuabil ce plătesc contribuție la sănătate.

Unele voci au salutat pachetul de măsuri, alte ide,i însă, au fost exprimate în notă critică, tocmai pentru că populația ar trebui să suporte derapajele măsurilor luate în anii precedenți.

La #InfoEconomic, invitată a fost doamna profesor universitar doctor Andreea Iacobuță, director al Departamentului de Economie și Relații Internaționale din cadrul Facultății de Economie și Administrare a Afacerilor a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

         Interlocutoarea lui Horia Daraban a vorbit despre necesitate unor astfel de măsuri, dar și despre un alt aspect esențial: acela de a fi urmate de alte decizii care să arate contribuabililor că demersurile fiscale nu se vor opri doar la taxarea populației.

Mai mult, invitata a precizat că ar trebui evitate unele măsuri, cum ar fi: „împovărarea sectorului privat, adică a celor care muncesc, care își plătesc taxele și impozitele și care contribuie la acest buget de stat sărac pe care îl avem în prezent. A împovăra și mai mult sau a pune taxe suplimentare pe profituri, pe cifră de afaceri, cum s-a vehiculat la un moment dat, cred că aceea este calea cea mai sigură către pierzanie.”

Horia Daraban: Deschidem dialogul nostru cu o întrebare de ordin generic. Care este filosofia fiscală a României, date fiind toate aceste elemente pe care le-am și invocat în introducere? Măsurile sunt așezate sub acest deziderat al reducerii deficitului sau sunt și alte planuri în atenția guvernanților?

Andreea Iacobuță: În primul rând, cred că aceste măsuri erau cumva de așteptat. După o petrecere continuă de mai mulți ani la rând, trebuia să vină și nota de plată. Trebuie să înțelegem că sacul are și fund, că nu poți să iei din sac fără să pui înapoi măcar cât ai luat și, prin urmare, s-a ajuns în această situație în care sunt necesare măsuri de austeritate pentru a diminua, să spunem, acest deficit bugetar. Ne confruntăm cu una din cele mai grave crize bugetare, cred că cea mai gravă din ultimii ani, nu știu, 10-15 ani.

Dacă nu s-ar lua aceste măsuri de austeritate la acest moment, riscăm mult mai rău, riscăm un downgrade la acea categorie „junk” de către agențiile de rating și, prin urmare, situația s-ar putea transforma într-o adevărată catastrofă. Nu-și dorește nimeni un curs de schimb de 6 lei, nu-și dorește nimeni o rata inflației de 20% și investitori care să ne ocolească pur și simplu.

Prin urmare, da, din punct de vedere economic, cred că aceste măsuri de austeritate trebuiau luate.

Horia Daraban: Se creează senzația că tot cel corect, indiferent dacă vorbim despre persoane fizice sau despre companii, trebuie să plătească ce s-a întâmplat în anii trecuți.

Andreea Iacobuță: Așa este, senzația este una corectă, de aceea îmi permit să cred că acest pachet de măsuri e unul în urma căruia e clar că vom suferi, va trebui să suportăm scăderea nivelului de trai, va trebuit să suportam creștere de prețuri, deoarece, cu siguranță, odată cu creșterea TVA-ului, odată cu creșterea accizelor, vor urma niște creșteri de prețuri; iar aceste creșteri le vom simți la buzunar, pur și simplu.

În același timp, cred că acest pachet de măsuri ar trebui completat. Adică, nu este suficient să crești de la 1 august taxele și accizele, să lași impresia că suportă tot cei corecți, tot cei cinstiți, tot cei cu venituri mici, haideți să fim serioși. Ar trebui completat cu ceva mult mai sustenabil. Dacă este să facem reformă, atunci să facem reformă mai departe, să ne îndreptăm asupra problemelor mari de evaziune fiscală, să corectăm acel „gap” de TVA care nu se datorează celor mici.

Horia Daraban: A fost mai ușor să se așeze astfel de măsuri înaintea unei reforme reale inclusiv în ceea ce privește modul în care este cheltuit banul public?

Andreea Iacobuță: Nu știu dacă era mai ușor, dar cu siguranță era mai credibil și era mai suportabil și mai sustenabil din partea populației. Altfel ar fi privit populația, omul de rând, omul obișnuit și IMM-ul care își face treaba, altfel ar fi privit aceste măsuri. Povara ar fi fost probabil percepută mult mai corectă, mult mai ușoară, dacă se începea cu privilegiile, de ce să nu spunem lucrurilor pe nume.

Horia Daraban: În ce zonă ar trebui să puncteze statul, să se revanșeze față de contribuabil, să reașeze în ideea unei reforme reale și în aducerea mai multor bani la bugetul de stat?

Andreea Iacobuță: O mai bună colectare a taxelor obținută printr-un proces de eficientizare. Tot vorbim de ani de zile de digitalizare. Haideți să facem digitalizare! Citisem zilele trecute că s-ar dori externalizarea acestor servicii de colectare a taxelor pentru cei care nu-și plătesc taxele. De ce nu poate să facă statul? De ce nu pot face instituțiile statului acest lucru? Haideți să eficientizăm, să controlăm mai bine acele zone în care evaziunea fiscală este ridicată și să adunăm acei bani la bugetul de stat. O creștere a TVA-ului de la 19% la 21%, o creștere a accizelor sau acea cotă crescută de la 5-9% la 11% nu știu în ce măsură va avea acel impact bugetar scontat, pentru că o creștere a taxelor înseamnă automat, așa cum spuneam mai înainte, inclusiv o scădere a nivelului de trai, o creștere a prețurilor, mai puțin bani, prin urmare ne așteptăm să se reducă și consumul.

Horia Daraban: Este un aspect esențial pentru mersul economiei…

Andreea Iacobuță: Este firesc, da, și o reducere a consumului nu garantează, dacă se vor aduna la bugetul de stat, acei bănuți scontați din creștarea TVA-ului.

Horia Daraban: Mergând pe firul a ceea ce ați spus dumneavoastră, ce măsuri ar trebui evitate să nu fie puse în aplicare în actualul context economic?

Andreea Iacobuță: Cred că ar trebuit să se evite împovărarea sectorului privat, adică a celor care muncesc, care își plătesc taxele și impozitele și care contribuie la acest buget de stat sărac pe care îl avem în prezent. A împovăra și mai mult sau a pune taxe suplimentare pe profituri, pe cifră de afaceri, cum s-a vehiculat la un moment dat, cred că aceea este calea cea mai sigură către pierzanie.

Horia Daraban: În ideea a ceea ce se întâmplă acum, e vorba și despre o confruntare, ce să fie impozitat și dacă e să dăm exemplu o impozitare progresivă sau una unică, indiferent de venituri. E greu de configurat așa ceva, dat fiind contextul?

Andreea Iacobuță: Bun, confruntările doctrinare au existat dintotdeauna. Economia nu este o știință exactă, prin urmare cred că suntem îndreptățiți să avem, nu știu, păreri diferite. Îndrăznesc să-mi exprim propria părere în privința dilemei impozitare progresivă sau cotă unică. Cred că cota unică ni se potrivește mai bine și este mai corectă.

Horia Daraban: De ce?

Andreea Iacobuță: Pentru că e același principiu al tratamentului egal. E adevărat că o cotă unica nu înseamnă la fel pe un venit ridicat cum înseamnă pentru un venit scăzut. În același timp, nu cred că este corect, dacă cineva, prin muncă cinstită, reușește să acumuleze mai mult, să trebuiască să contribuie mai mult. Cred că istoria a dovedit-o că o cotă de impozitare progresivă, dacă nu există un fundament și imediat vă spun și ce înseamnă, după părerea mea, acest fundament, cred că o cotă de impozitare progresivă ar duce la o creștere a evaziunii fiscale în acest moment în România; pentru că lumea nu ar înțelege neapărat, având în vedere risipa ultimilor ani, lumea nu ar înțelege că, da, contribui mai mult la stat și, din banii respectivi, statul român chiar face ceva. Cam asta ar fi justificarea.

Impozitarea progresivă a funcționat, în momentul în care, dacă-mi este permis, economia duduia, adică economia funcționa bine, sectorul privat se dezvolta și, în momentul în care acumulai mai mulți bani și vedeai că din banii cu care tu ai contribuit la stat, statul face ceva și se văd niște rezultate la nivel de societate.

Horia Daraban: Pentru că ați spus la un moment dat despre rating-urile de țară, să oferim și informația, Agenția de Evaluare Financiară Standard & Poor’s Global Ratings a confirmat săptămâna trecută rating-urilor României pentru datoria pe termen lung și scurt la BBB-, perspectiva asociată fiind una negativă. Ce înseamnă în plan pozitiv pentru România păstrarea acestui rating? Ce înseamnă pe viitor? Ne împrumutăm mai ieftin?

Andreea Iacobuță: Nu neapărat. Ne împrumutăm mai ieftin, pentru că totuși îngrijorările persistă. Păstrarea acestui rating este una, dar îngrijorările persistă în măsura în care aceste probleme persistă de ceva ani încoace și nu s-a făcut nimic. Și, prin urmare, a avea această încredere din partea agențiilor de rating și din partea investitorilor înseamnă că trebuie să facem ceva. Nu este suficient să rămânem la acest nivel. Deficitul bugetar este uriaș în momentul de față, 9,3%, cred, din PIB, la finalul anului 2024. Și, prin urmare, nu poți să rămâi la acest „steady state” în ideea că rating-ul, la momentul respectiv, este decent, să spunem. Cred că, dacă tot s-au început niște reforme sau suntem pe calea suferinței pentru a îndeplini niște obiective, atunci, poate, ar trebui să mergem în sfârșit mai departe și să așezăm această țară pe niște baze solide ca să putem menține traiectul pozitiv și în viitor.

Horia Daraban: Dumneavoastră ați punctat câteva măsuri, dar în ideea de a le evidenția și de a le așeza la un loc, ce ar trebuie să urmezi astfel încât eforturile despre care ați menționat dumneavoastră să dea roade?

Andreea Iacobuță: Aplicarea principiului toată lumea plătește. În momentul în care împovărarea populației prin taxe creează un mare disconfort, atunci cred că ar trebui ca următoarele pachete, pachetul 2 pachetul 3, să ducă mai departe această reformă, astfel încât să nu rămână populația, omul de rând, cu impresia că doar el este cel penalizat. Digitalizăm, restructurăm, eficientizăm companiile de stat, ne asigurăm că consiliile de administrație nu sunt uriașe și nu sufocă și mai mult bugetul și cheltuiala publică. Și cred că ar trebui cumva și populația, că tot spunem despre guvern, vina nu e neapărat a guvernului. Adică, ok, ei au implementat niște măsuri, dar totuși să nu uităm că și noi i-am trimis acolo. Prin urmare, cred că mai multă responsabilitate și mai multă înțelegere asupra ideii, cum spunea Friedman, că niciun prânz nu e gratuit, ne-ar face bine în această societate.

În același timp, îmi aduc aminte acum de ce am învățat noi la școală, legat de tranziția din 1990. Tot timpul nouă ni se dădea exemplu acea terapie de șoc aplicată în Polonia și terapia graduală sau, în fine, reformele implementate cu jumătate de măsură în România și în alte țări ca noi. Și, tot timpul, era acest principiu sau ni se exemplifica cu acest principiu: Polonia a suferit pe o perioadă scurtă de timp, dar imediat s-a înscris, după această suferință, pe un traiect al dezvoltării și iată unde este Polonia astăzi. Poate avem și noi această fereastră de oportunitate să reușim să ne înscriem pe acel traiect consistent de dezvoltare, chiar dacă sacrificiile, pe termen scurt și mediu, vor fi destul de mari.

Horia Daraban: În prelungirea dialogului nostru, să spunem, în această săptămână, s-a ajuns la o înțelegere între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii cu privire la taxările vamale: 15% pentru produsele europene care ajung în Statele Unită ale Americii; mai mult de atât, Uniunea Europeană s-a angajat să cumpere produse energetice, să spunem așa. În ce cheie priviți dumneavoastră acest compromis, această înțelegere la care au ajuns cele două părți? Există perdanți, există câștigători?

Andreea Iacobuță: Cred că în contextul geopolitic actual este un compromis. Întotdeauna există câștigător și perdanți. Jocul este unul de putere la nivel mondial, dar poate că acest compromis este binevenit, repet, în contextul geopolitic actual.

Horia Daraban: România are de pierdut?

Andreea Iacobuță: Și da, și nu. Cred că, în acest moment, avem probleme mai importante. Chiar ca parte integrantă a Uniunii Europene, cred că ar trebui să rezolvăm întâi niște probleme interne legate de contextul economic și social și, pe urmă, valorificăm noi și aceste oportunități din compromisul dintre Statele Unite și Uniunea Europeană.

Varianta audio a interviului: