După 26 de ani…
Publicat de Nicolae Tomescu, 15 decembrie 2015, 18:58 / actualizat: 16 decembrie 2015, 9:44
Grecii din vechime credeau că izvorul virtuţii se află în puterile omeneşti. Creştinii cred că ea porneşte din harul divin, la care se adaugă stăruinţa noastră. Discutând depre Decembrie 1989, despre cât de mult ar trebui să ne intereseze viitorul, o virtute minunată este aceea prin care recunoaştem spiritul altora.
De fapt, agenda mass-media modelează agenda publicului sau invers? Ideologia noastră va postula: invers… Dacă cercetările ar dovedi, dimpotrivă, că ordinea de priorităţi este modelată de mass-media, s-ar ridica o întrebare pe cât de firească, pe cât de periculoasă: cine stabileşte ordinea propusă, cine o modelează? Şi în interesul cui?
Oricum, aş vrea să dăm la o parte clişeele acumulate, pe oamenii care le reprezintă.
- Ce s-a petrecut în decembrie 1989? La ce anume ne-am aşteptat, unde s-a ajuns?
Rămâne convingerea că nu putem absenta de la dezbateri menite să clarifice trecutul, prezentul şi viitorul:
Ce figurează, pe agendă, ca priorităţi?
Cum trebuie asigurat un mecanism de echilibrare?
- Cum ne manifestăm în „istoria imediată”?
- Cine o influenţează?
- Suntem în măsură să o transformăm?
- În ce lume trăim, ce lume construim?
- Pe baza căror criterii facem aprecierile? Faptul că, uneori, se pune semnul egal între concepte, atitudini, comportamente etc. reprezintă o simplificare inadmisibilă pentru orice analiză (cât de cât ştiinţifică) – dislocând meritele, faptele, explicaţiile din context sau recurgând, adesea, la simple afirmaţii…
Linia de demarcaţie este, uneori, foarte subţire… La fel cum nu se deschid toate uşile cu aceeaşi cheie, nu toate gândurile pot fi transpuse într-o singură limbă, nici toate metaforele nu înfloresc în acelaşi vocabular, nu toate emoţiile sunt compatibile cu o gramatică unică.
Profil: Toleranţă, perseverenţă, tenacitate, curaj – exprimând toate (şi fiecare în parte) identificarea, contopirea cu decembrie 1989…
Nu numai recunoaşterea, politicoasă, acordată asemănării altora cu noi înşine, dar şi recunoaşterea – în egală măsură – a virtuţilor şi greşelilor, exerciţiul democratic, dur şi necesar unei treziri la o nouă conştiinţă, chiar suferind pentru propriile idei”…
Idealurile se sfărâmă de realitatea existenţei oamenilor… Ceauşescu a fost înlăturat; a răsărit armata oamenilor „mărunţi” – dar „înţelegând” Divinitatea ca şi cum şi-ar privi chipul în oglindă, dictatura lor mărginită – pe probleme din domenii diferite… Privilegiile s-au înmulţit, sau – mai exact – au fost extinse la mai multe segmente ale societăţii româneşti…
Hipnoza ritmului neîntrerupt al nemulţumirilor – cât vor exista oameni şi oameni… Peste tot, peste toţi şi peste toate, Sistemul… Lăsăm impresia că îl cunoaştem, pe punctul să dezvăluim ceva important, dar ne oprim în pragul revelaţiei, al insinuărilor şi aluziilor…
Am căutat şi caut – cu o voluptate „cinică” – să-mi „închipui” o alternanţă de scene politice, economice, sociale. Pentru a vorbi de lucruri neclare şi dureroase, pentru a sta, încă o dată, faţă în faţă, despărţiţi de zidul de sticlă pe care îl înalţă politica, politicienii (dar şi o parte dintre români), pentru a ne surprinde iar auzul disperat, pentru a încerca să înţelegem gesturile noastre, pentru a încerca să ne apropiem, să ne ajutăm prin zidul transparent şi de nestrăbătut. Pentru a trăi un vis! De fapt, totul este grotesc şi trist?
*
Memoria înseamnă să trăiești, responsabil, alături de alți oameni. Radio Iași vede drumul și ajunge la o răspântie (14–22 decembrie). Românii nu s-au pus de acord și, probabil, nici nu or să se pună vreodată cu privire la evenimentele din 1989. A fost o revoltă, o revoluție, o lovitură de stat sau toate acestea la un loc?
Nicolae Tomescu, Redactor Șef
