(FILM) Cascada „Valea Spumoasă”

Publicat de Nicolae Tomescu, 19 noiembrie 2021, 16:51

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=k2zzgC91hmI[/youtube]

(FILM) Cascada „Valea Spumoasă”/Bușteni

 Realizator: Nicolae Tomescu

Imagine: Nicolae Tomescu (foto și cameră video);

Liviu Atodiresei și Iuliana Bubuianu (colaje foto)

Montaj: Alexandru Iurea

Minunat… Superlativul sintetic şi, în felul lui, absolut, înglobează multe altele, cu desemnare parţială; minunat vine de la minune şi trimite la minune, se împărtăşeşte de minune, fără a proveni neapărat dintr-una, dar este iradiere; minunatul a devenit o lume în care ne regăsim mai des decât în aceea a minunii…

Până la minunat, versiunea învechită a „Google Maps” ne-a complicat existența (măsura mi se pare nevinovată – prin comparație cu ce s-a întâmplat în apropierea vârfului „Piatra Mare”/acolo, locația GPS a punctului albastru de pe hartă, pentru Cascada „Tamina”, era incorectă sau lipsea/; am învățat, cu un preț: hartă tipărită este mai utilă decât una stocată în memoria telefonului…

Peisaj sălbatic (filmat dincolo de drumul lin, accesibil), câteva căderi de apă (în preajma și în legătură cu captările „Izvorul Caraiman”, „Deneș”, „Caraiman”), stânci semețe și bolovani de talia coloșilor adormiți pe albia râului, luminișuri care deschid altă perspectivă asupra munților…

Apoi… Cascada „Valea Spumoasă”, alcătuită din 3 (trei) șuvoaie moderate – care dezmiardă stâncile, asemenea unui voal răsfirat de mireasă, rezonează cu piatra, croindu-și drum prin vegetația măruntă… „Colții Berbecului” străjuiesc în stânga (cum te uiți la cascade), „Creasta Mare a Portiței” în dreapta, telecabina se zărește dacă ridici privirea către Cer…

Nu ar fi fost pentru prima dată când m-aș fi aventurat deasupra unei cascade, însă nu cred că alte pietre stau drept pavăză în spatele ei, de acolo apa ajunge, drept ofrandă, la picioarele noastre. De fapt, nu vorbim despre o singură cascadă, ci de mai multe curgeri care urmează aceeași cale. Dacă pragul de piatră se prezintă drept dovadă peremptorie a intervenției (inspirate) a oamenilor, mă incitase, pe zidul din stânga, o frânghie metalică prinsă cu cârlige; escalada pe stâncă nu s-a dovedit un scop în sine, oricum am trasat un fel de linie oblică, de la stânga la dreapta, în scopul de a vă oferi imagini de ansamblu…

Experiența trăită lângă Bușteni, cascada, pădurea, stâncile, toate sunt precum o oglindă a ceea ce ne hărăzim nouă înșine. În adevăr, societatea tinde, rareori, către comunitate și bunăstare emoțională, infinit mai importante decât profitul; sistemul comercial creează mulți monștri; lăsând deoparte ipocrizia, mă gândesc că, fără să ne propunem, ajungem inamici ai ecosistemelor naturale, distrugem, din apropiere sau de la distanță, habitate naturale; dincolo de orice considerație, „Valea Spumoasă” se înfățișează ca un cadru natural mirific, unde intervenția omului este (încă) minimalistă, unde Natura conviețuiește, în liniște și pace, cu Viața…