Oare așa sunt concepute toate „documentarele RADOR”?

Publicat de Nicolae Tomescu, 7 noiembrie 2021, 10:40

Nefericiți ai vremii unor sultani istoriseau o poveste (care l-a Inspirat și pe Orhan Pamuk, în cartea Mă numesc Roșu), drept dovadă că orbirea și ștergerea memoriei au fost, sunt, vor fi atâta timp cât trăiesc oamenii: După moartea lui Timur Lenk („Stăpânul Lumii”), primele lucruri pe care le-au făptuit, în orașele pe care le cuceriseră unii de la alții, fiii și nepoții săi, care s-au învrăjbit și luptat nemilos între ei, a fost să bată monedă și să pună să se citească predici în moschei în numele lor; următoarele lucruri pe care le-au făcut au fost să descleieze cărțile pe care și le trecuseră unii altora, să ceară, fiecare în parte, să se scrie o nouă dedicație care îi slăvea, un nou colofon (notă, însemnare finală a unei cărți, care reproduce sau completează cele spuse în titlu), să le lege iarăși, în așa fel încât cei care le vedeau să creadă, privind cartea stăpânitorului cu pricina, că el era „stăpânul Lumii”…

Mecanismul urii funcţionează pe aceeași schemă: Radio Iaşi, oglinda vieţii profunde a Moldovei, împlineşte 76 de ani de existenţă  („ediție” parțial revăzută și parțial adăugită a RADOR DOCUMENTAR: Radio Iaşi, oglinda vieţii profunde a Moldovei, împlineşte 75 de ani de existenţă). Iluziile continuă otrăvirea cugetelor… Din 2016 încoace („pauza” din 2019 și 2020 se datorează ripostei intitulate/„Sărbătoare, dar nu prin minciună I, II, III, IV, V” +  În așteptarea lui Radio Iași 75, despre Radio Iași 70; Completări la documentarul RADOR; Completări la documentarul RADOR (II); Completări (III) la articolul (RADOR) DOCUMENTAR: Radio Iaşi, oglinda vieţii profunde a Moldovei, împlineşte 75 de ani de existenţă…, cea dintâi fiind exilată de conducerea centrală, în secțiunea „Privat”, la scurt timp după publicarea pe www.radioiasi.ro), oameni de „calibrul” câtorva care apar sau sunt promovați în „documentar”, îşi glorifică propria existenţă şi încearcă să o maculeze (sau să o „șteargă”) pe a altora, pun semnul egal între realizări autentice și plăsmuiri fantasmagorice, între concepte, atitudini, comportamente etc., simplifică, inadmisibil, orice analiză, dislocând, din context, meritele, faptele, explicaţiile, recurgând, adesea, la simple afirmaţii, asocieri forţate din care a dispărut obiectivitatea…

DOCUMENTAR: Radio Iaşi, oglinda vieţii profunde a Moldovei, împlineşte 80 de ani de existenţă

Am adus corective și completări „originalului” publicat de RADOR:

Radio Iaşi, oglinda vieţii profunde a Moldovei, împlineşte 80 de ani de existenţă (documentar)

Unii dintre „centraliștii mei dragi” sunt versatili, au la dispoziție și „clonele” din teritoriu – la fel de iresponsabile, propunându-și să transforme, într-un infern, viaţa celor care nu sunt după chip şi asemănare. Anumite informații otrăvitoare tind să ocupe toate clipele oamenilor normali, pentru a-i împiedica să se regăsească. Tragedia propusă (împreună cu instigatorii şi cu executanţii docili ai unor ordine) pentru transferul ei în plan colectiv rezidă în faptul că unii nu au de apărat niciun adevăr, niciun ideal (niciuna dintre obişnuinţe nu poate face parte dintr-un sistem de valori); „adevărul” lor este minciuna, mai precis declanşarea sau acoperirea acesteia, înfrumuseţarea ei, orbirea în faţa minciunii, capacitatea de a accepta minciuna ca şi cum ar fi adevărul; au fost „învăţaţi” să îmbrăţişeze trufia care face abstracţie de determinarea obiectivelor; vanitatea îi atrage către verdicte pure, „diplomaţia critică” încearcă să le ascundă complexele (în loc să le vindece); acești pseudojurnaliști/copy paste vor să semene împăraţilor având degetul ridicat sau coborât în faţa arenei care aşteaptă verdictul – din ceremonial, împrumută doar nefirescul: îi încununează cu lauri pe cei care pierd (vremea); capriciile – individuale şi ale găştilor –  îi îndeamnă la discuții despre „dreptul de viaţă şi de moarte”, la ură nedisimulată, la „condamnarea” celor care le stau în cale; nu au ideea şi dreptul de proprietate asupra ideilor, acţionează precum un bumerang; adoră conduita de a fi discreţionari, de a decreta „îmi place” sau „nu-mi place”, „vreau asta” şi „nu vreau cealaltă” (pe baza dublei gândiri, a dublului discurs, a dublului standard); manifestările ţin de rudimente ideologice: se justifică puterea, nedisimulând că ea rămâne sacră pentru cei care o exercită, că trebuie să fie astfel pentru cei care o suportă şi că presupune o ameninţare de violenţă pentru cei care o refuză…

Nicolae Tomescu

doctor în istorie, redactor-șef Radio Iași