(FILM) Cascada „Scoruș”

Publicat de Nicolae Tomescu, 29 octombrie 2021, 18:37

Realizator: Nicolae Tomescu

Imagine (cameră video): Nicolae Tomescu

Foto: Nicolae Tomescu și Liviu Atodiresei

Montaj video: Alexandru Iurea

Printre cele mai impresionante creaţii ale naturii, cascadele diferă după formă şi mărime; sunt în formare continuă, în mii de ani, fluxurile de apă cizelează rocile schimbându-le aspectul… Pentru a le selecta şi a le aranja într-o listă, trebuie luate în considerare caracteristici precum înălţimea, lărgimea, debitul de apă, aspectul…

Nevoia de a împărtăși celorlalți ține de libertate; un film este livrare obiectivată, proiecție a preluării publicului în spațiul libertății noastre… Cu voia dumneavoastră, peregrinarea mea prin județele Hunedoara și Vâlcea, de la finele lui octombrie 2021, are de împărtășit amestecul extaziant dintre un urcuș dificil și aspectul grațios al Cascadei „Scoruș”…

Dacă te prinzi în deplasarea cu mașina, de pe „Valea Oltului” te îndrepți către Voineasa, trecând prin Brezoi, pe DN 7A, întâlnind două baraje („Brădişor” şi „Mălaia”); atunci când ajungi pe la jumătatea lacului, înainte de pod, trebuie virat /la stânga/ pe un drum forestier, iar, după o pensiune, la circa 300 de metri, oprești într-o parcare improvizată…

Ce urmează? Prin canionul „Văii Bucureasa”, podeţele și potecile înguste ale unui traseu paralel cu apa, pietrele și copacii, toate fac și mai dorită cascada (care se scurge pe un perete aproape vertical)… Considerată, de unii, drept „cea mai înaltă cascadă a României” (ar fi peste 100 de m), are o cădere de apă estimată la 80 de m, un canion și, apoi, cea de a doua treaptă a cascadei (cu o cădere de 25 de metri)… Perdea de apă, văl fin, pulbere desprinsă, stropi azvârliți pe stâncă…

Cât timp va fi să fie castă

Cascada revărsând Naturii Zeu

Cascada-viață, în sine zbuciumată,

Ce poartă-„un singur nume”: Ea și Eu

Cât timp atingerea își poate pune

Speranță în ceea ce cunosc

Și limpede, e o întreagă Lume

Când plec sau, iarăși, mă întorc

E tot ce am și ard pe rug de cetini

Gândindu-mă la lucruri fără rost

E-o dimineață prinsă-n flăcări

E un cuvânt și chiar un adăpost…