Zilele „Ion Creangă”, eveniment-tradiție Radio Iași

Publicat de Nicolae Tomescu, 29 februarie 2020, 20:11 / actualizat: 2 martie 2020, 10:35

Cu ani în urmă, Radio Iași, împreună cu Muzeul Literaturii Române, Bojdeuca „Ion Creangă”, în parteneriat cu Ministerul Culturii din Republica Moldova, Uniunea Scriitorilor din România-Filiala Iaşi, Universitatea „Petre Andrei”, Radio Moldova, Teatrul pentru Copii şi Tineret „Luceafărul” , a organizat „Zilele Ion Creangă – 175 de ani de la naşterea scriitorului. Festivalul Internaţional de Literatură pentru Copii Ion Creangă, ediţia a II-a”.

Anterior (28 februarie 2012), la deschiderea Zilelor „Ion Creangă”, capitala Republicii Moldova s-a dovedit un adevărat protagonist – prin prelecţiuni, mese rotunde, dezbateri, întâlniri cu studenţii Institutului de Filologie „Ion Creangă” din Chişinău, proiecţia filmului „Un bulgăre de humă”. Miercuri, 29 februarie anul amintit, Universitatea „Petre Andrei” din Iași a găzduit Simpozionul „Actualitatea naţională şi europeană a operei lui Ion Creangă”.

Joi, 1 martie 2012, Bojdeuca din Ţicău și-a expus rolul deschizătorului de festival. Principalele momente ale zilei au îmbogățit paleta manifestărilor organizate în Bloc Producţie Radio Iaşi: micro-salonul „Literatură pentru copii”/expoziție de carteși decernarea premiilor festivalului pentru creaţie literară dedicate copiilor.

Festivalul Internaţional de Literatură pentru Copii „Ion Creangă” a oferit prilejul cel mai potrivit pentru a aduce scriitori, critici literari şi invitaţi din România (Cassian-Maria Spiridon, Daniel Corbu, Valentin Talpalaru, Nicolae Busuioc, Constantin Parascan, Ion Muscalu) şi din Republica Moldova (Mihai Cimpoi, Claudia Balaban, Valeriu Matei, Nicolae Dabija, Ianoș Țurcanu), alături de profesori, studenţi şi elevi. Sponsori: Casa „Bolta Rece”, Fundaţia „EcoArt”, S.C. „Kosarom”…

*

„Invitații înțeleg, în profunzime, chestiunile care, dacă nu se rezolvă, devin doar perimate. Există câteva dezbateri legate de ce anume cuprinde literatura pentru copii. Unele opinii, conform cărora literatura pentru copii este literatură scrisă special pentru cei mici, fac abstracţie de faptul că unele cărţi destinate, iniţial, publicului adult, sunt catalogate, în clipa de față, drept lucrări pentru copii. Se manifestă şi tendinţa contrară, în care lucrări de ficţiune, iniţial scrise sau prefabricate pentru copii, sunt considerate ca fiind cărţi pentru adulţi. Pe deasupra, avem ştiinţă despre anumite întrebări: este sau nu este non-ficţiunea literatură? Am auzit şi de o dezbatere separată, conform căreia non-ficţiunea ar trebui să fie numită non-ficţiune sau informaţională. Mulţi autori sunt specializaţi în cărţi pentru copii; alţi autori sunt bine-cunoscuţi pentru lucrările lor destinate publicului adult, dar au scris, de asemenea, şi cărţi pentru copii; în alte cazuri, cărţi destinate publicului adult au fost editate în aşa fel încât să pară mult mai adecvate pentru copii. O tentativă de a identifica toate caracteristicile lucrărilor numite literatură pentru copii a condus la o linie generală de interpretare şi de conduită. Nu a fost generată o regulă perfectă şi, pentru fiecare trăsătură, avem multe excepţii; de altfel, destule cărţi pentru adulţi împărtăşesc aceste caracteristici; de ceva vreme, editorii au încercat să împartă literatura pentru copii în subdiviziuni corespunzătoare diferitelor vârste. Când rostesc toate aceste lucruri, am tendinţa să le prelungesc în discurs, nicidecum să eclipsez momentul dezbaterii. Catalogare, ficţiune, identificare a caracteristicilor, reguli, reprezintă cuvintele-cheie” (Nicolae Tomescu, Redactor Şef Radio Iaşi).