Ana Axentiuc-Gurău, bucuria de a trăi și de a cânta cu recunoștință…

Publicat de Nicolae Tomescu, 16 mai 2019, 22:33 / actualizat: 3 iulie 2019, 18:30

Aleg să scriu despre Ana Axentiuc–Gurău după ce am „parcurs” o parte a cugetării și a sensibilității sale[1], după ce, mai ales, am ascultat[2]…

https://www.facebook.com/anagurauana/videos/813056409042627/

Cu puterea de a înțelege, cu puterea cunoașterii și a vibraţiei în fața bunătății și frumuseții, pentru Ana Axentiuc–Gurău „Muzica este un Dar de la Dumnezeu. M-a înzestrat cu acest har[3]; așa cum muzica ocupă un loc aparte în inimă și în sufletul meu, vreau să o împart cu dumneavoastră.”

Dintr-o asemenea perspectivă, faptul că se bucură de un dar dumnezeiesc, înseamnă, totodată, că Ana Axentiuc-Gurău nu trebuie să trăiască oricum. Alegerea liberă a celei născute în Hlinaia, Edineț (acum locuiește în Bălți)-Moldova de peste Prut, poate fi exemplificată prin studiile privind „Canto popular” la Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți, respectiv studiile necesare dirijorului de cor/la „Colegiul de muzică și pedagogie”, prin asumarea calității de profesoară la „Școala de muzică pentru copii” din Râșcani, a rolului de „liber profesionist” și interpretă de muzică populară[4].

„Cam târziu mi-a fost pornirea, dar Domnul știe cel mai bine de ce avem nevoie, de cine și când. Mulțumesc oamenilor pe care i-am întîlnit în calea mea; apar atunci când avem nevoie de ei. Mulțumesc profesorului Grigore Onoico, cel care m-a îndrumat pe această cale…” Bucuria de a trăi cu recunoștință dă un semn dumnezeiesc vieții. Iată de ce suntem datori să o păstrăm ca pe un dar divin. Ana Axentiuc-Gurău nu poate ști cât va dura călătoria, ce vremuri va prinde, când va fi senin și când va fi furtună; nu știe cât de larg sau de îngust îi este drumul; nu știe cu ce fel de oameni se va întâlni de acum înainte. Dar are certitudinea că, în această călătorie, cineva o va însoți mereu…

[1] Prin natura noastră, suntem fiinţe sociale. Paradoxal, viaţa modernă tinde să ne separe în loc să ne reunească. Deși reţelele de socializare ar desemna oportunităţi care tind să înlocuiască vidul social, mai multe studii sugerează că, pentru unii tineri, ar putea să nu fie soluţia potrivită; timpul petrecut pe reţelele de socializare (Facebook, Instagram, Twitter, Youtube) „poate provoca sentimente de invidie faţă de faptul că celelalte persoane au vieţi mai fericite și mai de succes”. Nefiind atașat de vreo „paltformă”, îmi iau libertatea de a aprecia fără niciun interes…

[2] Vocea Anei Axentiuc-Gurău este relaxată, plăcută urechilor, are naturalețe și expresivitate, se înscrie, bine, „ecuației” înălţime/intensitate/durată/timbru/justeţe/supleţe…

[3] Sunt asemănări şi deosebiri între talente şi daruri spirituale… Ambele sunt daruri de la Dumnezeu: ambele cresc în eficienţa prin folosire, sunt rânduite în virtutea folosului altora, nu pentru scopuri egoiste… Talentul este rezultatul geneticii şi/sau al formării profesionale, în timp ce darul spiritual este rezultatul puterii Duhului Sfânt…

[4] Locul I în cadrul Festivalului-Concurs regional al cântecului popular „Teodor Negară” ediția a IV-a, ar fi doar unul dintre rezultatele Anei Axentiuc-Gurău…