Genii fără „patalama”, care au câștigat Premiul Nobel

Publicat de Nicolae Tomescu, 2 decembrie 2017, 20:27

Scriitori, oameni de știință, activiști, politicieni au visat/visează să primească, într-o clipă a existenței lor, Premiul „Nobel”. De regulă, cei care reușesc să obțină distincția Academiei Suedeze sunt oameni care au absolvit cele mai prestigioase instituții de învățământ din lume. Dar, printre cei care au câștigat Premiul „Nobel” figurează (depășind semnificația de fi prezent undeva, de a lua parte la ceva, de a se afla înregistrați/pe o listă) minți sclipitoare (expresia nu trebuie să ne amintească doar de schizofrenicul John Forbes Nash) ale căror povești ar sugera că mințile geniale nu au nevoie de diplomă…

• George Bernard Shaw a abandonat școala la vârsta de 15 ani

Născut pe 26 iulie 1856, în Dublin/Irlanda, educat de unchiul său (care era cleric), înscris apoi la diverse școli locale, nu a rezistat (prea mult) la niciuna. La 15 ani, din cauza faptului că disprețuia învățământul organizat, Shaw a abandonat școala și a început să lucreze. Apoi, în 1876, s-a mutat la Londra și a început să scrie. Timp de un deceniu, s-a străduit, fără prea mare succes, să-și vândă cărțile. Din cauză că nu avea un venit stabil, Shaw a fost nevoit să trăiască aproape de mamă și de soră. Mai târziu, scriitorul a devenit adept al ideilor socializante și s-a înscris în „Fabian Society” (organizație britanică de tipul invocat). Primele sale scrieri au tratat, preponderent, problematica socială. Umorul i-a propulsat scrierile; acestea au devenit tot mai populare; în 1925, irlandezului i-a fost acordat Premiul „Nobel” pentru Literatură. Zece ani mai târziu, Shaw a primit și Premiul „Oscar” pentru cel mai bun scenariu adaptat (ecranizarea piesei de teatru „Pygmalion”)…

• William Faulkner – fără diplomă, dar cu Premiul „Nobel”

S-a născut pe 25 septembrie 1897, în Mississippi; a fost crescut în spiritul clasei de mijloc (în formare) din sudul S.U.A. Minte sclipitoare/încă din copilărie, pasionat de lectură/scria și poezii, în pofida inteligenței remarcabile (sau tocmai din această cauză), pe Faulkner îl plictisea școala. Tânărul scriitor și-a abandonat studiile, nu a obținut (niciodată) diploma de conformitate a absolvirii liceului. A lucrat ca tâmplar, a fost casier la banca bunicului său, s-a înrolat în armata britanică (în 1918, dar s-a întors acasă după câteva luni), s-a înscris la câteva cursuri universitare, a publicat mai multe poezii într-o revista studențească, apoi numeroasele romane l-au determinat să se concentreze exclusiv pe scris (într-o izolare asumată). Faulkner a fost unul dintre cei mai mari scriitori ai secolului al XX-lea și a primit Premiul „Nobel” pentru Literatură în 1949…

• Jose Saramago – școlit ca mecanic auto

Scriitorul care a cunoscut celebritatea s-a născut în 1922, într-un orășel din Portugalia. Saramago a fost nevoit să abandoneze școala la 12 ani, din motive financiare. În schimb, tânărul s-a înscris la o școală profesională, unde a învățat să lucreze ca mecanic auto. Nimeni nu și-ar fi închipuit că va primi cea mai înaltă distincție din lumea academică: Premiul „Nobel”. S-a angajat ca traducător și jurnalist la ziarul „Diario de Noticias”. De-a lungul vieții, a scris numeroase opere apreciate de critici și a primit Premiul „Nobel” pentru literatură în 1988. Ateu convins, s-a înscris (1969) în Partidul Comunist portughez. Saramago nu credea în utilitatea numelor proprii, iar majoritatea personajelor sale nu poartă nume…

• Harry Martinson – muncitor pe vapor

Ambii părinți au murit atunci când Martinson (născut în 1904, Jamshog/Suedia) era copil. Fără susținerea părinților (repet, scriitorul a rămas orfan din fragedă pruncie), a fost nevoit să fugă (la vârsta de 16 ani) din orfelinatul unde trăia și s-a angajat pe vapor să; a petrecut șase ani lucrând pe multe nave, dar și în calitate de muncitor în diverse țări; anii petrecuți într-un asemenea mediu au fost, însă, șansa lui Martinson; experiențele și trăirile din perioada respectivă i-au servit drept inspirație pentru lucrările pe care avea să le scrie; de altfel, multe dintre operele lui Martinson gravitează în jurul vieții sale grele din copilărie. Fără a-și fi finalizat vreodată studiile, fără a fi obținut vreo diplomă, suedezul a atins succesul. Datorită extraordinarului său talent, a primit Premiul „Nobel” pentru Literatură în 1974…

• Joseph Brodsky – fără diplomă, dar autodidact

Unul dintre cei mai renumiți poeți, născut pe 24 mai 1940/la Leningrad, deși nu a avut o copilărie grea, a abandonat studiile la vârsta de 15 ani, pentru a se angaja. Nu urma cursurile niciunei școli, era un autodidact desăvârșit; a învățat, de unul singur, poloneza și engleza, a început să scrie poezie. Înainte de a fi exilat din Uniunea Sovietică (1972), Brodsky a studiat sub îndrumarea poetei Anna Ahmatova; după îmbrățișarea exilului, Brodsky s-a mutat în Statele Unite ale Americii, unde a publicat nouă volume de poezie; a primit un post de profesor la „Columbia University”, dar și la liceul „Mount Holyoke”. În 1987, a fost răsplătit Premiul „Nobel” pentru Literatură…

*

P.S.:

Şcoala are drept scop principal şi acoperitor construirea unui sistem de valori, a unei imagini generale despre lume. Am fost învăţat să învăț, să găsesc informaţii şi să stabilesc tot felul de conexiuni, să gândesc logic, să (mă) construiesc şi să (-mi) definesc sinele, să mă formez. Am intrat în contact cu un mare număr de informaţii din diverse domenii, acoperind o parte din capacităţile de filtrare, anliză, sinteză şi stocare ale minţii mele, la vârsta maximei receptivităţi; în mod inevitabil şi natural, informaţiile s-au decantat și se decantează; ceea ce rămâne devine baza intelectului fiecăruia dintre noi, temelia pe care se construieşte tot ceea ce ţine de inteligenţă şi cultură – iată sensul butadei „Cultura generală este ceea ce rămâne după ce uiţi tot ceea ce ai învăţat”. Mi s-au oferit suporturi elementare, minimale, pentru ocupaţii ulterioare. Iar, în afara scopurilor general valabile, fiecare dintre materiile şcolare a avut raţiunile ei specifice; istoria, spre exemplu (cel mai apropiat exemplu), a contribuit la integrarea în identitatea naţională, dar şi la dezvoltarea interesului pentru calităţi umane esențiale, cum ar fi curajul. Ce-i drept, nu am câștigat Premiul „Nobel”, nici nu se întrevede posibilitatea…