Aurel Giroveanu, omul care a reprodus/creat șlagărul cu un deget la pian…

Publicat de Nicolae Tomescu, 24 septembrie 2017, 08:30 / actualizat: 25 septembrie 2017, 9:52

Pianistul, dirijorul, compozitorul (de origine evreiască) Aurel Giroveanu s-a născut la 24 septembrie 1916, în comuna Girov/județul Neamț (a murit la 2 aprilie 2001, în București)…

A început studiile muzicale, în copilărie, la Piatra Neamț, (1928-1933)[1], apoi a studiat la Conservatorul „Egizio Massini” din București (1933-1937)[2]…

Pianist în diferite formații de muzică din București (1944-1949), șef al redacției de muzică ușoară și populară (1949-1950) în Societatea Română de Radiodifuziune (București), a făcut parte din Consiliul artistic al Teatrului de Estradă din București (1953-1956) și Casa Centrală a Creației Populare din București (1955-1956)…

A scris articole în „Muzica”,  „Informația Bucureștiului”, „Contemporanul”, „România liberă” etc.

Operetă, musical, vodevil, muzică de film, corală și pentru copii… melodii inspirate de versurile lui Eminescu sau ale lui Goga… cupletele lui Aurel Felea… semna primul șlagăr în 1948, ultimul cântec în 2000…

Creator prolific în domeniul muzicii uşoare, atent la toate evenimentele care au trecut, timp de o jumătate de veac, mai ales peste tineri şi copi, Giroveanu a reuşit să oglindească, pe calea cântecului, o întreagă istorie. Dispunând de o știință melodică pe cât de inspirată, pe atât de variată, continuând, în special, tradiţia romanţei clasice româneşti din secolul al XIX-lea, compozitorul a (re)împrospătat sute de piese remarcabile prin simplitatea discursului melodic, adeseori inspirat din melosul popular. Giroveanu a îndrăgit creaţia pentru copii (de la cântecul în unison până la genul lirico-dramatic), zecile de coruri, dar, mai ales, comediile muzicale, feeriile şi operetele; iată „rețeta” aproape ideală de a fi situat printre compozitorii români cei mai îndrăgiţi. Îmbinând genul uşor cu cel scenic, a creat o serie de reviste muzicale de succes, multe cuplete şi cântece desprinzându-se de pe podiumul teatral spre a-şi croi o cale, mai largă şi de mai lungă durată, în conştiinţa publicului. Piese care îi poartă semnătura au devenit şlagăre (Unde eşti fericirea mea, La hanul Ancuţei), înscriindu-i, definitiv, numele printre „compozitorii noştri care au vibrat la înălţimea clipelor de frământare a oamenilor obişnuiţi, care şi-au contopit sentimentele în paginile muzicale de sinceră emoţie artistică ale acestui inspirat clasic al genului”. Aurel Giroveanu are în palmares mii de compoziţii muzicale, pentru spectacole, filme, operete… Rămâne autorul îndrăgitelor melodii Am strâns toamnă după toamnă, Ia-mă la braţ şi spune-mi tu, După noapte vine zi (din păcate, și a cântecelor Brazdă nouă pe ogoare, Cântecul tractoristei, Cântecul strungului sau Cântec pentru seceriş şi colectări)…

[1] Cu Malvina Manascu (pian), șeful de muzică colonel Mareș și profesorul Alberto Cirillo (teorie-solfegiu)…

[2] Cu Egizio Massini (orchestrație, dirijat orchestra), Miron Constantinescu (pian), Renzo della Pergolla (teorie-solfegiu), Leon Klepper (armonie, contrapunct, compoziție, 1950-1953)… S-a perfecționat cu Ion Dumitrescu (compoziție) și Tudor Ciortea (forme muzicale) la cursurile Uniunii Compozitorilor (1954- 1955)…

[3]

• Premiul juriului (1966) / Concursul național de muzică ușoară de la Mamaia
• Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1972)…

*

Ramona Cojocaru ·