Mănăstirea „Sfântul Ierarh Vasile cel Mare” din Bodeşti, judeţul Neamţ îşi cinsteşte pe 30 august unul dintre ocrotitori

Publicat de Lucian Bălănuţă, 28 august 2017, 21:58 / actualizat: 29 august 2017, 10:17

Situată în localitatea Bodeşti,judeţul Neamţ, în centrul depresiunii subcarpatice Cracău-Bistriţa, Mănăstirea Sfântul Vasile cel Mare este aşezată într-o zonă care răspândeştelinişte, pe un platou-panoramă, uşor înclinat, între comunele Dobreni şi Bodeşti, pe partea stângă a şoselei ce leagă oraşele Piatra Neamţ şi Târgu Neamţ (DN 15 C). Sfântul lăcaş şi-a început existenţa ca schit de călugări, aflat sub jurisdicţia mănăstirii Bistriţa, în data de 4 august 1996, când a fost sfinţit locul şi a fost pusă şi piatra de temelie pentru viitoarea biserică de către Preasfinţitul Calinic Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în vremea arhipăstoririi sale ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

Terenul aferent mănăstirii, cu o suprafaţă de 10 000 mp, a fost donat de către familia Vasile şi Elena Iovu. Lucrările de ridicare a aşezământului s-au făcut cu purtarea de grijă a Preasfinţitului Calinic Botoşăneanul şi aPărintelui Arhimandrit Ciprian Zaharia, stareţul Mănăstirii Bistriţa şi Exarh de Neamţ, la a cărui trecere la cele veşnice Preafericitul Părinte Patriarh Daniel spunea că „lasă în urmă o obşte rugătoare, o mulţime de schituri şi de ucenici”.

Începând cu data de 01.07.2007, prin decizia nr. 564/2007 emisă de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei,aşezământul a fost ridicat la rang de mănăstire, iar în după amiaza zilei de 30 august, în acelaşi an, biserica şi paraclisul au fost sfinţite de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu un sobor de 11 arhierei, participanţi, în dimineaţa zilei, la Mănăstirea Secu, la slujba de canonizare a Sfântului Ierarh Varlaam, mitropolitul Moldovei. Cu prilejul acestui eveniment, mănăstirea a primit o părticică din moaştele Sfântului Ierarh Varlaam, acesta devenind, împreună cu Sfântul Vasile, ocrotitor al aşezământului.

Părintele Protosinghel Ieronim Andrescu, stareţul mănăstirii, ne-a vorbit despre hramul din acest an.

Sfântul Varlaam al Moldovei (~1590-1657)s-a născut în jurul anului 1590, într-o familie de răzeşi, pe nume Moţoc, din satul Borceşti, de lângă Târgu-Neamt, primind la botez numele Vasile. Din tinereţe si-a indreptat pasii spre Schitul Zosim, pe valea pârâului Secu, unde a învăţat carte şi limbile slavonă şi greacă. Intră apoi în obştea mănăstirii Secu, unde este călugărit cu numele de Varlaam. Fiind bun povăţuitor, a fost numit egumen al mănăstirii, iar pentru strădaniile şi virtuţile sale, a fost ridicat la rangul de arhimandrit.

Ajungând sfetnic de încredere al domnitorului Miron Barnovschi, în anul 1628, arhimandritul (pe atunci) Varlaam este trimis la Kiev şi Moscova pentru a cumpăra icoane pentru mănăstirile Dragomirna şi Bârnova, dar şi pentru biserica ctitorită de domnitor în Iaşi-biserica Barnovschi de astăzi. În anul 1632, în timpul domniei voievodului Alexandru Iliaş, arhimandritul Varlaam a fost chemat să păstorească Mitropolia Moldovei, demnitate pe care a avut-o timp de 21 de ani, între 1632-1653, în timpul domnitorilor Alexandru Iliaş, Miron Barnovschi, Moise Movilă şi Vasile Lupu.

S-a bucurat de mult ajutor din partea domnitorului Vasile Lupu şi, sprijinit de Mitropolitul Petru Movilă al Kievului, Mitropolitul Varlaam a înfiinţat prima tipografie românească din Moldova (în anul 1640), pe care a instalat-o la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi, ctitoria cea mai de seamă a lui Vasile Lupu, lăcaş în care, spun cronicile, Mitropolitul Varlaam slujea adeseori. În anul 1641, în această biserică, evlaviosul Mitropolit Varlaam a aşezat moastele Sfintei Cuvioase Parascheva, dăruite domnitorului Vasile Lupu de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, în semn de recunoştinţă pentru ajutorul oferit de el acesteia. În incinta Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi a înfiinţat şi prima şcoală de grad înalt din Moldova, după modelul de la Kiev, în care se preda în limbile greacă, slavonă şi română. Tot el s-a ocupat de organizarea Sinodului de la Iaşi, din anul 1642, care a îndreptat şi aprobat Mărturisirea de credinţă, alcătuită de Mitropolitul Petru Movilă în anul 1638, călăuza în lupta clerului şi credincioşilor ortodocşi împotriva rătăcirilor de la Sfânta Tradiţie a Bisericii.

Mitropolitul Varlaam a candidat, în anul 1639, pentru ocuparea scaunului de Patriarh al Constantinopolului, numărându-se printre cei trei candidaţi propuşi, fapt care arată preţuirea de care se bucura atât în ţară, cât şi în afara ei.

A tipărit la Iaşi mai multe cărţi de slujbă şi de apărare a credinţei ortodoxe printre care amintim: Cazania sau Cartea românească de învăţătură, ce cuprinde predici la duminicile de peste an, la praznicile împărăteşti şi la sfinţii mari, Cele şapte taine, Răspunsul împotriva catehismului calvinesc, Pravila, Paraclisul Maicii Domnului etc.A tradus din limba slavonă, împreună cu caţiva ucenici, lucrarea «Scara» (Leastviţa) a Sfantului Ioan Scararul, în anul 1618. Lucrările sale au făcut ca Mitropolitul Varlaam să fie considerat părintele limbii române literare.

După ce domnitorul Vasile Lupu a pierdut scaunul domnesc, în anul 1653, Mitropolitul Varlaam, dornic de linişte şi rugăciune, s-a retras la Mănăstirea Secu, unde mai trăit 4 ani, mutându-se la veşnicele locaşuri către sfârşitul anului 1657. Toate cele agonisite în timpul vieţii le-a dăruit Mănăstirii Secu, unde se află sfintele sale moaşte.

Pentru râvna sa în apărarea dreptei credinte, pentru vieţuirea sfântă şi pentru lumina dăruită poporului român dreptcredincios, prin slovă şi duhovnicie, în data de 12 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat trecerea în rândul sfinţilor a Mitropolitului cărturar Varlaam al Moldovei, cu zi de pomenire la 30 august.