Tennessee Williams: „Siguranţa este un fel de moarte”

Publicat de Nicolae Tomescu, 26 martie 2020, 13:58

Thomas Lanier Williams s-a născut[1] pe 26 martie 1911…

Williams a descris copilăria din Mississippi drept plăcută și fericită. Viața s-a schimbat, însă, atunci când familia s-a mutat[2] la Saint Louis-Missouri. Aparent, căsnicia părinților nu l-a ajutat[3]; atmosfera încordată din „casa Williams” se dovedise un loc doldora de tensiuni; dar tocmai situația familiei a oferit „combustibil” pentru arta dramaturgului[4]…

În 1929, s-a înscris la Universitatea din Missouri (pentru a studia jurnalismul), dar, în curând, a fost retras de tatăl său[5]… După facultate, Tennessee Williams s-a mutat în New Orleans, oraș care a inspirat o mare parte a operei sale…

Disprețuitor, Williams se rătrăsese din viața socială; la îndemnul tatălui său, și-a luat un loc de muncă în calitatea agentului de vânzări[6]; viitorul dramaturg ura poziția în care se găsea și, din nou, a apelat la scris, întocmind „poezii și povești după muncă”; depresia l-a afectat, Williams a suferit o criză nervoasă; după recuperare (în Memphis), s-a întors la Saint Louis și a creat o conexiune cu mai mulți poeți care studiau la Universitatea Washington; în 1937, s-a întors către studii, înscriindu-se[7] la Universitatea din Iowa…

Pe când avea 28 de ani, Williams s-a mutat în New Orleans, unde și-a schimbat numele (Tennessee, întrucât tatăl său venise de acolo); și-a reînnoit stilul de viață, orașul i-a inspirat munca, s-a dovedit un scriitor prolific[8]. În 1940, Battle of Angels („Bătălia îngerilor”) debuta la Boston[9]. Au urmat alte și alte compoziții, dar mintea lui Williams nu a plecat, niciodată, departe de scenă…

La 31 martie 1945, piesa The Glass Menagerie („Menajeria de sticlă”) a deschis stagiunea de pe Broadway[10]. Criticii și publicul i-au lăudat piesele – despre o familie din Sud, declasată, care trăiește într-o casă închiriată; tocmai subiectul i-a schimbat viața și situația financiară; doi ani mai târziu, A Streetcar Named Desire („Un tramvai numit Dorință”) câștiga primul premiu „Pulitzer”, depășind succesul anterior și consolidând statutul unuia dintre cei mai buni dramaturgi americani. Opera i-a adus tot mai mult, pe câteva planuri (acelea care par esențiale când nu ajungi la ele și deșertăciuni atunci când te gândești la altele, care contează cu adevărat); succesele literare din această perioadă au inclus Camino Real, Pisica pe acoperişul fierbinte (Cat on a Hot Tin Roof) și Dulcea pasăre a tinereții (Sweet Bird of Youth)[11] …

Anii ’60 ai secolului trecut reprezentau o perioadă dificilă pentru Williams; lucrările sale au primit recenzii modeste/ostile[12]; dramaturgul s-a împrietenit cu alcoolul și cu drogurile (ca „mecanisme de combatere” a situației prin care trecea). În 1969, fratele său l-a internat într-o clinică; Williams a revenit, imediat, la muncă, a prezentat mai multe piese noi[13] – care ne-au spus povestea vieții și a suferințelor. Nu a scăpat, pe deplin, de demoni; înconjurat de sticle de vin și de pastile, a murit (New York) într-o cameră de hotel, pe 25 februarie 1983…

[1] În Columbus–Mississippi, ca al doilea dintre cei trei copii ai Edwinei și ai lui Cornelius Williams… Crescut de mama sa, a avut o relație complicată cu tatăl, vânzător exigent, care prefera munca în locul rolului de părinte…

[2] Natura lipsită de griji a copilăriei sale a fost „dezbrăcată” în noua sa casă, drept consecință Williams s-a întors către interiorul său și a început să scrie…

[3] „A fost doar o căsătorie greșită”, scria Williams…

[4] Mama sa a devenit modelul pentru „nebuna”, dar puternica, „Amanda Wingfield” – din The Glass Menagerie, în timp ce tatăl său („Big Daddy”) a reprezentat personajul agresiv din alte scrieri…

[5] Acesta s-ar fi făcut foc și pară aflând că iubita fiului său era la aceeași universitate…

[6] La o companie de încălțăminte…

[7] A absolvit anul următor (1938)…

[8] Una dintre piesele sale i-a adus un câștig de 100 de dolari (concursul de scriere a unei piese de teatru). Mai importantă a fost descoperirea reciprocă (un agent, Audrey Wood, avea să-i devină prieten și consilier)…

[9] Harnicul Williams l-a revizuit, schimbându-l în Orpheus Descending (rescrierea piesei din 1940, baza ulterioară a ecranizării filmului The Fugitive Kind /„Orfeu în infern”/, cu Marlon Brando, Anna Magnani, Joanne Woodward)…

[10] Multe dintre piesele lui Williams au fost adaptate la filmele cu roluri mari (spre exemplu, pentru actorii Marlon Brando și Elizabeth Taylor)…

[11]  Excepțională a fost ecranizarea din anul 1962, în regia lui Richard Brooks, cu Paul Newman și Geraldine Page în rolurile principale…

[12] Meritau un asemenea „tratament”? Spre exemplu, „Noaptea Iguanei” (The Night of the Iguana, 1961)?

[13] Printre acestea, Memoirs (în 1975)…