Podul de la Cosmeşti
Publicat de Nicolae Tomescu, 9 iulie 2020, 09:52 / actualizat: 9 iulie 2020, 11:57
În 1883, Anghel Saligny[1] a construit podul din Cosmeşti, peste Siret[2], cel dintâi proiectat de inginerul constructor gălăţean (pod dublu de şosea şi cale ferată, având 430 m lungime)…
Foto: Nicolae Tomescu (8 iulie 2020)
[1] Pedagog, ministru, academician, Anghel Saligny (născut pe 19 aprilie 1854, în comuna Şerbăneşti, judeţul Galaţi/Tecuci, la acea vreme/-1925), considerat pionier al ştiinţei şi tehnicii mondiale în proiectarea, executarea podurilor şi construcţiilor industriale, unul dintre întemeietorii ingineriei româneşti, realizatorul unor invenţii în și prin care a oferit soluţii unice privind proiectarea şi construirea podurilor cu structură metalică, a silozurilor din beton armat, urmase primele clase în pensionul din Focşani (înfiinţat de tatăl său, Alfred Saligny, profesor originar din Alsacia, stabilit în România), a absolvit, în Germania, la Potsdam, apoi a urmat astronomia la Universitatea „Friedrich Wilhelm” din Berlin şi studii inginereşti la „Şcoala Tehnică Superioară” din Charlottenburg. Ca inginer practicant, lucrând la calea ferată Cottbus-Frankfurt, a fost remarcat de profesorul G. Mehrtens, de la „Şcoala Politehnică” din Dresda, care i-a apreciat seriozitatea şi ingenioasele soluţii pe care le dădea diferitelor probleme dificile de construcţie; mai târziu, rugându-l să rămână în Germania şi arătându-i care sunt perspectivele unei ţări în plină dezvoltare în paralel cu ale ţării sale, bătrânul profesor prevestea: „Dumneata ai calităţi care ies din comun şi despre care, dacă vei rămâne aici, istoria tehnicii contemporane va vorbi”; Saligny a refuzat să rămână în Germania, dar a rămas în istoria tehnicii contemporane lucrând pentru ţara natală, adeverind o parte din cele prevestite de profesorul său/vezi „Oameni în memoria Galaţiului. Aniversări – 2010” (Editura „Axis Libri”, 2011). Membru fondator şi preşedinte al „Societăţii Politehnice” din Bucureşti, ministru al Lucrărilor Publice şi membru al Academiei Române, a proiectat, între 1881-1882, primele linii ferate (Adjud-Targu Ocna), primele poduri combinate de cale ferată şi şosea din România. 
În 1883, a construit și podul de la Barboşi. În octombrie 1884, a fost confirmat şef al „Serviciului Docurilor” de la Galaţi şi Brăila, funcţie în care a rămas până la 1 ianuarie 190/a condus lucrările de realizare a docurilor şi silozurilor din porturile Brăila (1888) şi Galaţi (1889), construind magazii cu silozuri care puteau cuprinde o cantitate de peste 25.000 de tone de cereale, unde s-au folosit, pentru prima dată în lume, betonul armat şi plăcile de beton prefabricate pentru realizarea celulelor. A proiectat, în 1888, a construit, între 1890-1895, podul de peste Dunăre de la Cernavodă, cel mai lung pod, cu cea mai mare deschidere (130 de metri) din Europa secolului al XIX-lea şi al treilea din lume la acea dată. Soluţiile noi aduse de către Anghel Saligny au vizat folosirea oţelului moale în locul fierului, ceea ce a dat durabilitate şi rezistenţă mare în timp, şi sistemul inovator de grinzi cu console în suprastructura podului; proiectarea s-a făcut după metode de calcul moderne, care au servit drept exemplu în întreaga lume…
[2] În această vale au murit şi au fost răniţi, în Primul Război Mondial, cel puţin 100.000 de oameni (circa 27.000 de români, aproximativ 24.000 de ruşi și 60.000 de germani)…
