Mănăstirea Sihăstria (text; urmează documentarul video)
Publicat de Nicolae Tomescu, 6 ianuarie 2020, 12:00
Mănăstirea, întemeiată[1] – în anul 1655 – de episcopul Ghedeon de Huși[2], i-a avut ca primi viețuitori[3] pe cei 7 (șapte) sihaștri din Mănăstirea Neamț…
Tendinţele[4] s-au acumulat în timp; nu pot fi asociate doar cu o persoană sau cu un eveniment, oricât de spectaculoase sau de perturbatoare ar fi acestea (chiar luate separat). La începutul secolului al XVIII-lea, Schitul Sihăstria ajungea într-o stare vecină cu năruirea, surparea, degradarea. În anul 1734, Episcopul Ghedeon de Roman construiește o nouă biserică pe care o închină Mănăstirii Secu. În 1821, ca urmare a luptelor dintre eteriștii lui Alexandru Ipsilanti și turci, Mănăstirea Sihăstria a suferit distrugeri[5]; dar, cu sprijinul mitropolitului Veniamin Costachi, lucrările de refacere[6] au început în anul 1824.
În vara anului 1941, un incendiu mistuia paraclisul de lemn și o parte a chiliilor Sihăstriei. În 1942, era ales[7] stareț Părintele Cleopa (1912-1998)[8]. S-au refăcut incinta și chiliile arse ale mănăstirii[9]. Din ansamblul construcțiilor, biserica „Nașterea Maicii Domnului” impresionează prin câteva caracteristici unice: echilibrul proporțiilor, zveltețea turlei, efectul liniilor, sobrietatea interiorului, simplitatea decorație eterioare[10]. După 1947, Sihăstria a devenit o mănăstire misionară căutată de mulți pelerini. Pe 16 octombrie 1988 a avut loc resfințirea solemnă a bisericii centrale[11]. Din 1989, atunci când obștea a început să sporească, s-a simțit nevoia construirii unei biserici mai mari[12]; intrarea se face prin partea de vest, în nartex, pe a cărui fațadă sunt șapte firide pictate în mozaic; accesul în pridvorul bisericii[13] este posibil printr-o ușă masivă metalică, cu ornamente de bronz încastrate. Astăzi, întâlnim două biserici în același spațiu. Iar în cimitirul mănăstirii, unde se află mormântul[14] Părintelui Cleopa, devenit loc de pelerinaj[15] întâlnești zeci de credincioși, care aprind o lumânare și se roagă pentru odihna sufletului său, amintindu-și, poate, de cuvinte și de dragostea nesfârșită[16].
Călugăriii pictează sau înrămează icoane, mai scriu și cărți religioase[17], cântă la biserică[18], lucrează la câmp, în pădure, se folosesc de atelierul mecanic, croiesc haine, fac încălțări, prelucrează lemnul, coc pâine, pregătesc mâncarea la bucătarie, servesc la trapeză (sala de mese din mănăstire), au grijă de vite, păstoresc oile mănăstirii (cel mai important ar fi sensul de a îndruma oamenii în spiritul dogmelor); multe contează în viața obștii – postul, rugăciunile, jertfelnicia fiecăruia, mai ales dragostea/acea virtute care trebuie să definească (nicidecum să limiteze) obștea monahală a Mănăstirii Sihăstria…
[1] Locul ales a fost „poiana lui Atanasie”…
[2] Fost ucenic al mitropolitului Varlaam Moțoc, mitropolit al Moldovei (1653-1659)… Până atunci, în marile mănăstiri Neamț, Secu și Agapia se găseau destui călugări dornici să continue tradiția Cuviosului Daniil Sihastrul, a altor pustnici; codrii neumblați ofereau cele mai bune condiții; însemnări pe vechi cărți de cult, unele urme de chilii, atestă că la începutul secolului al XVII-lea trăia o mulțime de sihaștri în imprejurimi; pe episcopul Ghedeon de Huși l-a preocupat înființarea unei „sihăstrii” la îndemână…
[3] Primii viețuitori ai Schitului Sihăstria au fost cei șapte ieroschimonahi întemeietori; „(…)rugând-o pe Maica Domnului să ia sub sfântul ei acoperământ schitul și pe cei ce vor viețui într-însul, au făcut legământ ca în acest schit să nu fie îngăduită strângerea de averi personale, să nu se mănânce niciodată carne și să nu se săvârșească păcate trupești. Această rânduială, cu ajutorul lui Dumnezeu, se păstrează până astăzi, iar daca cineva a greșit și nu s-a îndreptat imediat, s-a observat că Maica Domnului nu l-a mai îngăduit să petreacă cu ceilalți frați, ci îndată l-a izgonit din lăcașul ei(…) Totodată, se menține rânduiala Sfinților Părinți, de a oferi pelerinilor gratuit cazare și masă, timp de trei zile, regulă introdusă la Sihăstria de Părintele Cleopa (pe vremea când era stareț). Acest lucru nu este deloc ușor, având în vedere că în unele zile iau masa la trapeză sute de persoane, dar este acceptat cu dragoste de părinții Sihăstriei”…
[4] Deși nu are proporțiile marilor ctitorii voievodale, cu rol însemnat în trecutul Moldovei medievale, Mănăstirea Sihăstria invocă trei secole de existență… În arhitectură, ea continuă, cu fidelitate, stilul clasic moldovenesc (menținut, în pofida înnoirilor și adăugirilor până într-o epocă târzie)…
[5] Lupta sângeroasă s-a încheiat prin arderea și prădarea mănăstirilor… Schitul nu a ars în întregime iar tezaurul Sihăstriei (așa consemnează pomelnicul ctitoricesc) a fost ascuns la „Poiana Crucii”, „sub un fag”, într-un cazan de aramă/taina obiectelor de cult s-a pierdut…
[6] Au durat aproape doi ani (au fost refăcute biserica de piatră, turnul clopotniță, un corp de chilie în partea de sud, turnul porții, zidul de incintă; renumitul „calfa pietrar” Nicolae Cerneschi din Botoșani a condus lucrările, contribuind și cu însemnate sume de bani, devenind al treilea ctitor principal al mănăstirii; fiind pierdute vechile obiecte de cult, s-au lucrat noi obiecte bisericești, în atelierele Mănăstirii Neamț – vase liturgice, candele, cădelnițe de argint, două clopote)… În 1837, se construia un paraclis/din lemn/ cu hramul „Sfinții Părinți Ioachim și Ana” plus două corpuri de chilii (în partea de est și de nord)… În 1842, „o cișmea cu două țevi precum se vede” aducea în incintă „apa racoritoare și de viață dătătoare”…
[7] Fiind bătrân și bolnav părintele stareț Ioanichie, era ales locțiitor de stareț Părintele Cleopa…
[8] Cuvintele părintelui Cleopa s-au păstrat în 16 volume de învățături „Ne vorbește părintele Cleopa”, iar pentru cunoașterea vieții sale poate fi vizitat Schitul „Sfântul Părinte Cleopa”…
[9] Prima grijă a noului stareț a privit refacerea incintei, a chiliilor arse… Cu ajutorul mănăstirii Neamț, până în 1944 s-au construit două corpuri de chilii cu peste 20 de încăperi; războiul și seceta nu au împiedicat întărirea duhovnicească a obștii conduse de Părintele Cleopa; mai mult, ea reușește să construiască, în 1946, un nou paraclis…
[10] În anul 1988, au fost pictate două icoane mari în frescă: „Acoperământul Maicii Domnului” și „Nașterea Maicii Domnului”-hramul mănăstirii. Pronaosul este secționat de un arc transversal suspendat, care amintește de vechea încăpere destinată mormintelor; în prima parte, bolta este împărțită, de un arc longitudinal, în două calote sferice paralele, detaliu rar în Moldova; turla, în formă cilindrică, strapunsă de patru ferestre înguste, este susținută de același sistem de arcuri moldovenești, suprapuse pieziș, care preiau descărcările tamburului și se sprijină pe cei patru pandantivi. Pe lângă icoanele împărătești ale lui Iisus Hristos și Maicii Domnului cu Pruncul la piept, se remarcă „Cina cea de taina” (apostolii sunt așezați la o masă rotundă, obișnuită, asemănătoare cu cele din casele țărănești); catapeteasma a fost lucrată în anul 1947 și, privită în ansamblu, se impune prin amploare și stil, drept cea mai reprezentativă sculptură din paraclis; uușile împărătești reprezintă o adevărată broderie în lemn; se adaugă, sculptate în lemn de păr, „Strana Maicii Domnului” – broderia reprezentând prooroci din Vechiul Testament, iconostasul cu „Învierea Domnului”, în lemn de chiparos, „Cei doisprezece apostoli” – medalioane aplicate din lemn de tisă…
[11] Pictate de Protosinghelul B(V)artolomeu Florea… Sub povățuirea pictorului bisericesc al mănăstirii, deveniseră ucenici câțiva părinti din obște, care au deprins tainele picturii bizantine; echipa de pictori a împodobit, cu pictura în frescă, mai multe biserici ale Mănăstirii Sihăstria, ale schiturilor dependente sau ale altor mănăstiri; pe timpul iernii, atunci când nu sunt condiții pentru pictarea în tehnica fresco, acestia își desfășoară activitatea în cuprinsul unui atelier…
[12] Sfânta Teodora de la Sihla a fost aleasă ca ocrotitoare a noii biserici – finalizate în 1999; Catedralei „Sfinta Teodora de la Sihla” i-a fost terminată, în anul 2004, pictura interioară în frescă. Biserica nouă este construită în plan triconc, cu o turlă pe naos și încadrată în partea dinspre apus de două turnuri laterale. Biserica cea nouă atrage numeroși turiști impresionați de picturi și de obiectele bisericești, dar și cunoscători ai părintelui arhimandrit Cleopa (1912-1998)…
[13] Pridvorul este încadrat de două turnuri, deasupra lui fiind cafasul sub care se găsesc două uși, una spre sud, care duce la scara spre cafas, alta către nord, spre pangarul bisericii. Pronaosul are trei nave, una centrală și două laterale, înscrise de opt coloane, din care două sunt angajate în zid. La demisolul bisericii se află un paraclis având hramul „Sfântul Mucenic Victorin” și „Toți Sfinții Romani” (sfințit în anul 2001). În partea stângă a demisolului se află o raclă de lemn sculptat, unde se găsesc părticele din Sfinte moaște. Situat în colțul de nord-est al incintei, turnul-clopotniță al mănăstirii face parte din ansamblul construcțiilor ridicate în anul 1825. Lucrările de restaurare din anii 1983-1984, consolidarea zidurilor, fresca interioară și exterioară și acoperirea cu tablă de cupru, dau clopotniței durată și frumusețe…
[14] Așezat în locul actual de Părintele însuși, între anii 1944-1945…
[15] Totodată, în cimitir se află mormintele ieroschimonahului Onufrie Frunză și arhimandritului Ioanichie Bălan… Între marii ctitori de suflete îi amintim pe Părintele Paisie Olaru, duhovnicul Sihăstriei (părinte al răbdării, smereniei, blandeții, dragostei) și egumenul Ioanichie Moroi – cel care, la începutul secolului al XX-lea, a renăscut viața monahală a Sihăstriei pustiite, formându-l pe Părintele Cleopa…
[16] Ilie Cleopa, ctitorul duhovnicesc al mănăstirii de astăzi, a format obștea în duhul dragostei desăvârșite; spusese odată unui ucenic: „Nu știți voi cât mă rog eu noaptea cu lacrimi, ca să aveți dragoste unii față de alții”…
[17] La Sihăstria funcționează o editură, unde era scoasă o nouă ediție a celor 12 volume cu „Viețile Sfinților”… Mănăstirea se poate mândri și cu o bibliotecă, având peste 1.000 de volume (unele tipărite în secolele XVII-XVIII)…
[18] Mănăstirea Sihăstria are propriul cor psaltic, numit „Sihăstria Carpaților”…
