La Mulți Ani, Alexandrina !
Publicat de Nicolae Tomescu, 4 mai 2020, 17:22
Cântă în limbile română, franceză și rusă… Stilul său muzical pare greu de definit, găsindu-și drumul între pop acustic, rock contemporan, alternative, jazz, soul, cu elemente inovatoare la nivelul compoziției și versurilor…
A absolvit „Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice”[1] din Chișinău. Combină muzica[2], pictura[3] și poezia…
Pătrunde limpede (pe cât de subtil) în frământarea torentului care îmbrățișează sensibilitatea; respiră prin buchete de cuvinte și de amintiri; sculptează forme și melodii prin care cei buni izvorăsc, descoperind ce înseamnă atingerea speranței; străină de singurătatea căderii, se înalță prin alegere; modelează îngâmfarea lucrurilor și oamenilor; nu trăiește bucuria de a înșela, ci doar plăcerea jocului muzical; iubește ce este viu, fără renunțare sau prăbușire iar umbra unei temeri nu i se pare abis abrupt, ci încredere necoaptă…
În cazul ei, putem vorbi despre fericita notorietate prin intermediul Internetului, multe înregistrări din concerte fiind răspândite prin „programe peer-to-peer”…
Este inspirată („Te Iubesc” /extrasă de pe albumul „Flori De Spin”/) sau pornește dinspre „Lambada” lui Nichita Stănescu?
Alexandrina reprezintă, oricum, un vis generos balansat către omenire; ea scotocește buzunarele așteptării precum un cuțit fin al reflecțiilor imposibil de întrerupt; se întinde asupra mării întemeietoare a sentimentelor, lăsând să treacă avangarda obișnuitului dincolo de strâmtoarea ce i-ar putea fi mântuire…
[1] În anul 2005, a devenit una dintre protagonistele filmului „Trois femmes de Moldavie” (câteva dintre melodiile sale s-au aflat pe coloană sonoră), în regia lui Paul Cuzuioc; după succes, s-a mutat în România…
[2] Având primele sale apariții într-o serie de concerte la „Cafe Deko”-București, a mai cântat la Festivalul de Jazz de la Gărâna, Festivalul „Om bolnav”, la „Peștera Bolii”, la Festivalul Internațional de film „Transilvania”, „Untold” ș.a.; producători muzicali și orchestratori: Petrică Ionuțescu și Gabriel Almași; colaboratori: Valentin Potra (tobe), Tavi Scurtu (percuție), Arthur Balogh (contrabas), DJ K-lu (scratch), Ion Vidu (tuba), Radu Guti (trombon)…
Adesea, Alexandrina Hristov apare pe scenă alături de o trupă de instrumentiști; uneori, își susține recitalul în „format voce-pian”…
[3] „Le fac cu aceeași ușurință pe amândouă, și muzica și pictura. Cu ele m-am născut, le-am moștenit de la părinții mei. Mama cânta, avea o voce divină, făcea și teatru în cadrul «Casei de Cultură a Universitarilor». Era profesor universitar, doctor în limba franceză. Mama era genul de femeie puternică prin feminitatea sa. Era frumoasă și iubită, întrucât știa să dăruiască iubire celor din jur… Și iubirea ei ajungea la toată lumea… Iar tata a fost cel care a avut grijă ca noi, eu și fratele meu mai mare, să nu ducem lipsă de culori, albume de desen, plastilină, creioane colorate. Tata este pictor.”
Nicolae Tomescu
redactor-șef
