Iași, 18 martie 1833: prima societate ştiinţifică din Ţările Române şi din sud-estul Europei

Publicat de Nicolae Tomescu, 18 martie 2020, 11:26

Pe 18 martie 1833 s-a constituit, în Iași[1], „Societatea de Medici și Naturaliști”[2], din inițiativa medicilor Iacob Stanislau Cihac[3] și Mihai Zotta[4].

Element de referinţă în viaţa ştiinţifică românească a secolului al XIX-lea aduna floarea intelectualităţii[5], aducând contribuţii originale, nemaivorbind despre emulaţia în societatea româ­nească (pe care a inspirat-o şi însufleţit-o circa 185 de ani)[6]. Prima societate academică, de fapt, prima societate ştiinţifică din Ţările Române şi sud-estul Europei, a stimulat profesionalizarea vieţii sociale româ­neşti[7], a ştiinţelor na­tu­rii, agriculturii, îndeosebi a medicinei şi farmaciei, a generat societăţi de spe­cia­litate (şi publicaţiile lor)/„Societatea medico-militară”, „Societatea farmaciştilor”, „Societatea română de neurologie, psihiatrie, psihologie şi endocrinologie”, „Societatea de pediatrie”, „Societatea de oftal­mo­lo­gie”/…

[1] Sediul se afla în casele agăi Alexandru Balș…

[2] Statutele societății erau aprobate în anul 1834, scopul fiind acela de a ajuta la dezvoltarea științelor, a literaturii, a istoriei naturale, a altor discipline conexe, inclusiv de a veghea la starea de sănătate a oamenilor, dezvoltarea medicinii pe de-a întregul Moldovei, editarea de jurnale și cărți medicale și istorico-naturale, publicarea curiozităților medicale, a simptomelor bolilor, preluarea publicațiilor din Europa – prin care să devină cunoscute progresele medicale din lume, ținerea legăturilor cu oameni de știință sau cu societăți științifice, contribuția la dezvoltarea așezămintelor medicale din Moldova; scopurile științifice și profesionale se îmbinau cu cele culturale. Domnitorul Mihail Sturdza a fost ales ca președinte al „Societății de Medici și Naturaliști”; organul de presă era „Albina românească”/ înființată din 31 decembrie 1929, îngrijită de Gheorghe Asachi/din 1 iulie 1851, societatea a deținut propria publicație, „Foaia societății de medici și naturaliști din principatul Moldovei”. În anul 1838, societatea a trimis reprezentanți la „Congresul naturaliștilor” din Germania (dr. Cihac pregătise o lucrare despre învățământul științelor naturale și activitatea societății ieșene; la Congresul de la Erlagen au participat dr. Cuhac și Mayer. Societatea a activat timp de trei ani, a dezbătut chestiuni de specialitate, a prezentat cazuri clinice speciale…

[3] Iacob Cihac – medic ceh de formație germană, stabilit la Iași, organizator al serviciului sanitar al armatei din Moldova; împreună cu Mihai Zotta (1800-1864), Protomedicul capitalei Iași, a înființat „Cercul ieșean de citire medicală” (devenit, ulterior, „Societatea de Medici și Naturaliști din Iași”)…

[4] Mihai Zotta  a fost unul dintre primii medici români… Societatea a organizat „Cabinetul Istorico-Natural”, devenit  „Muzeul de Istorie Naturală” din Iași…

[5] Figuri emblema­tice precum C. Vârnav, N. Beldiceanu, P. Poni, Gr. Co­bâl­cescu, A. Fătu, Gh. Cuciureanu, D. Brândză, I. Ciurea, G. Bogdan, S. G. Konya… Rândurile membrilor au cuprins personalităţi internaţionale remar­ca­bi­le: Hum­boldt, Haeckel, Berzelius, Koch, Poincaré, A. Proust, R. Bright, E. Ludwig, Lucas-Champion­nière ș.a.

[6] Cf. Dana Baran, „Societatea de Medici şi Naturalişti Iaşi – 1833. Prima Academie Europeană a Spiritului Naţional” Editura „Gr. T. Popa” a U.M.F. Iaşi, 2014…

Monografia, de peste 200 de pagini, pune în evidenţă caracteristicile a­min­titei instituţii de pionierat; autoarea a iden­ti­fi­cat 12 prio­rităţi naţionale şi patru direcţii cardinale care au consacrat „Societatea de Medici şi Naturalişti” din Iaşi drept o adevărată academie de ştiinţe, începătoare a culturii moderne autohtone: introducerea spiritului critic-ştiinţific în Principate; or­ganizarea întâiului Muzeu istorico-natural; promovarea agriculturii şi industrializării; iniţierea celei dintâi expediţii ştiinţifice de grup pentru explorarea, descrierea şi clasificarea faunei, florei, mine­ra­le­lor, resurselor hidrice, geografiei şi etnoiatriei; încurajarea primelor studii geologice (calcarele de la Re­pedea) şi subvenţionarea cer­ce­tă­ri­lor arheologice de la Cucuteni; utilizarea limbii române în ştiinţă şi îmbogăţirea sa prin cele dintâi manuale şi periodice istorico-naturale şi medicale, pe care membrii de vază ai „Societății de Medici şi Naturalişti” din Iaşi le-au editat, ca pagini fie de strictă specialitate (Buletinul „SMN”, „Revista Medico-Chirurgicală” de astăzi), fie de popularizare a ştiinţei şi educaţie sanitară; „Societatea de Medici şi Naturalişti” a lansat proiectul unui prim observator astronomic în Principate; a inaugurat întâia Grădină Botanică din ţară; a fost prima societate ştiinţifică asociată nemijlocit învăţă­mântului superior, fondării şi dezvoltării aşezămintelor acestuia –„Academia Mihăileană” (1835); Universitatea din Iaşi (1860); Facultatea de Medicină (1879); a fost, totodată, întâia societate ştiinţifică implicată în lupta de eman­cipare naţională şi Unire, susţinând alegerea lui A.I. Cuza drept candidat la tronul Moldovei, ceea ce a consfinţit victoria unioniştilor (se creau premisele formării statului român modern)…

[7] Societatea românească se caracteriza prin lipsa de profesionalizare riguroasă, recunoscută la nivel social, în domeniul medicinei; de aici derivă necesitatea de a pregăti specialiști în domeniul medical, de a oferi informații prin înființarea acestor societăți, denumite astăzi „cluburi specifice”… În spiritul formării unor specialiști în diverse domenii de activitate, elita intelectuală de atunci s-a implicat și în organizarea unor societăți prin care să ajute fenomenul specializării medicinei…