Corneliu Vadim Tudor: „Nimic nu plictiseşte mai mult decât perfecţiunea”…

Publicat de Nicolae Tomescu, 28 noiembrie 2017, 07:30

Corneliu Vadim Tudor (28 noiembrie 1949, București[1]-14 septembrie 2015, București) publicist[2], scriitor[3], politician[4] – care a deținut funcțiile de senator[5] și europarlamentar[6], a fondat Partidul România Mare (PRM), murind la 14 septembrie 2015[7]…

A publicat 38 de cărți[8]; totodată, a scris piese de teatru[9]…

(strofă din ULTIMA CAFEA,

 poezia lui Corneliu Vadim Tudor)

„(…)Ai venit să mă iei în persoană

Prea mare onoare îmi faci

Din toată specia asta umană

Numai pe mine mă placi?(…)”

Despre Corneliu Vadim Tudor, despre impactul pe care acesta l-a avut, despre moştenirea lăsată, academicianul Eugen Simion a vorbit, mai rotund decât pot eu să o fac: „Dumnezeu să îl odihnească. N-am vorbit cu el, poate o singură dată am primit un telefon de la el, acum câteva zile, vroia să dea o carte Bibliotecii Academiei, o carte cu dedicaţii ale poeţilor, se despărţea cu greu de carte şi vroia să găsească bani pentru revista(…) n-am reuşit însă să îl ajut. Făcea parte din grupul Săptămâna, eu nu eram prieten cu ei, ci cu Preda şi eram mai degrabă o victimă a revistei respective. Dar asta s-a întâmplat demult. Mai avea o calitate: era un bun orator. El şi Păunescu erau poate cei mai buni oratori din parlamentul românesc, Vadim avea o corerenţă şi o forţă a discursului care se impunea, chiar dacă erai sau nu de acord cu el. Se confrunta cu discursul antiromânesc, împotriva valorilor şi identităţii noastre şi atâta timp cât există personaje ca Tokes Laszlo, care spune lucruri abominabile despre poporul român(…) surprinzător de la un creştin, de la un om al Bisericii, trebuie să existe şi în partea cealaltă un discurs la fel de vehement. Discursul lui Vadim Tudor va fi continuat în politică, poate modernizat… un tip de extremism naşte un răspuns la fel de extremist. Nu îl puteai ignora şi uneori spunea lucruri corecte, pe faţă, directe(…) unele dintre temele sale nu erau false din punct de vedere politic”…

[1] S-a născut în Rahova, a fost fiul a doi oameni modești (Eugenia și croitorul Ilie). A urmat cursurile Colegiului Național „Sfântul Sava” din București, pe care le-a absolvit în 1967. În 1971, a obținut licența la Facultatea de Filosofie a Universității din București, cu o teză despre sociologia religiei. Între 1978-1979, a beneficiat de bursa premiului internațional „Herder” și a urmat cursuri de istorie la Viena…

[2] A înființat revistele „România Mare (în care a continuat politica revistei „Săptămîna culturală a capitalei, considerată, de mulți critici literari, „o oficină a Securității”, prin care, în anii ’70-’80, erau puse în circulație informații provenite din arhive, erau utilizate pentru șantaj politic, pentru contracararea „Radio Europa Liberă” în cadrul proiectului „Melița și eterul”) și „Politica”, deopotrivă ziarul „Tricolorul”. Vadim Tudor a fost dat în judecată, de mai multe ori, pentru „insultă și calomnie” după publicarea pamfletelor apărute fie sub semnătura sa, fie sub pseudonimul Alcibiade, în revistele menționate. Și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării l-a amendat pe Vadim Tudor…

Poezia-pamflet „În apărarea lui Eminescu”, scrisă la începutul anilor 1980, ca răspuns la un articol al rabinului Moses Rosen (denunța revenirea antisemitismului în cultura română și făcea referire la unele poezii antisemite ale lui Mihai Eminescu) a trezit reacții în presa internațională prin publicațiile „Washington Post” și „Paris Match”; adăugate protestelor intelectualilor români, ele au dus la retragerea volumului „Saturnalii”…

[3] Discipolul scriitorului Eugen Barbu…

[4] Apogeul carierei sale politice l-a atins în anul 2000, artunci când s-a plasat pe locul 2 în primul tur al alegerilor prezidențiale (a fost învins, în turul al doilea, de Ion Iliescu)…

Cunoscut prin izbucnirile sale temperamentale, naționaliste și, uneori, xenofobe, combinate cu retorica politicii în forță și atacuri la persoană (atât în publicații, cât și în aparițiile sale pe scena publică), Corneliu Vadim Tudor a exclus mai mulți membri care doreau schimbarea doctrinei PRM; cea mai impozantă plecare a fost a lui Corneliu Ciontu, considerat unul dintre cei mai de încredere oameni ai liderului, atât de apropiat încât, în martie 2005, Vadim s-a retras de la șefia partidului și i-a predat-o lui Ciontu; conducerea acestuia din urmă a durat însă mai puțin de trei luni; în iunie 2005, Vadim Tudor a revenit la conducere, iar Ciontu a fost forțat să părăsească atât președinția, cât și partidul; după plecare, într-un comunicat de presă „tribunul” pretindea că l-a dat afară din partid pe Ciontu/„electrician pensionar și analfabet” „care nu știe nicio limbă străină”, „fost activist PCR la sectorul 5”, „personaj mediocru pe care l-am instalat, provizoriu, în locul meu pentru că nu găsisem altul mai prost printre cei care îmi duceau servieta”…

La 15 iunie 2013, a avut loc o ședință extraordinară a Consiliului Național al PRM, la care au participat reprezentanții din 24 de organizații județene; s-a decis revocarea lui Vadim Tudor și a conducerii PRM, cu 116 voturi „pentru” și 9 „împotrivă”. La 27 iulie 2013, Corneliu Vadim Tudor, fondatorul partidului și cel care afirma despre el însuși: „Singurul președinte al PRM sunt eu”, a fost exclus din PRM. Dar, magistrații Tribunalului București au decis ca europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor să fie repus în funcția de președinte al Partidului România Mare, după ce fusese exclus din partid și înlocuit cu Gheorghe Funar…

[5] A fost senator în Parlamentul României în perioada 1992-2008….

[6] La 7 iunie 2009, a fost ales în Parlamentul European pe lista Partidului România Mare…

[7] În Centrul Clinic de Urgență de Boli Cardiovasculare al Armatei, unde a fost transportat după ce i se făcuse rău… Starea lui s-a agravat după internare… Se pare că a suferit infarct miocardic, decesul fiind înregistrat pe 14 septembrie 2015, la ora 18:30, potrivit agenției „Mediafax”…

[8] Dintre care volume de poezie și de publicistică, unele editate și în franceză, engleză, arabă…

[9] Nu trebuie uitat faptul că a scris, împreună cu Sergiu Nicolaescu, și scenariul filmului „Triunghiul Morții”, regizat de primul.