„Ziua Muncii”

Publicat de Nicolae Tomescu, 1 mai 2018, 11:16

Labour Day („Ziua Muncii”) este cunoscută şi sub denumirea de May Day („Ziua Mai”)…

Reducerea normei zilnice de lucru stă la originea semnificaţiei – Zi internaţională a muncitorilor. În 1872, circa 100.000 de muncitori din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

Odată cu întrunirea (1886) Federaţiei Sindicatelor din Statele Unite ale Americii şi Canadei (precursoarea Federaţiei Americane a Muncii), George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor şi Tâmplarilor, a iniţiat introducerea unei rezoluţii care stipula: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la şi după 1 mai 1886”, sugerându-se organizaţiilor muncitoreşti respectarea acesteia.

La 1 mai 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe întreg teritoriul Statelor Unite ale Americii; cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde s-au întrunit 90.000 de oameni, dintre care aproximativ 40.000 se aflau în grevă. Rezultatul? Aproximativ 35.000 de muncitori au câştigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Paradoxal, ziua de 1 mai a devenit cunoscută în lumea întreagă ca urmare a unor incidente violente – petrecute, 3 zile mai târziu, în Piaţa Heymarket-Chicago. Numărul greviştilor se ridicase la peste 65.000, iar în urma ciocnirii cu poliţia au rezultat mai multe victime.

În 1888, la întrunirea Federaţiei Americane a Muncii, s-a stabilit ca în ziua de 1 mai 1890 să aibă loc manifestaţii şi greve, pentru reducerea zilei de muncă de 8 ore. În 1889, social-democraţii afiliaţi la Internaţionala a ll-a au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internaţională a muncitorilor. La 1 mai 1890, au avut loc demonstraţii în S.U.A., în majoritatea ţărilor europene, în Chile, Peru şi Cuba. La scurtă vreme, Federaţia Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând – în schimb – Labor Day („Ziua Muncii”), anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul anerican a adoptat un act care confirma respectiva dată ca sărbătoare legală.

În alte ţări însă, este marcată la nivel internaţional pe 1 mai, după ce autorităţile au convenit cu sindicatele caracterul de zi liberă. Printre statele care sărbătoresc Ziua Muncii, în data de 1 mai, se numără: Germania, Suedia, Italia, Spania, Grecia, Belgia, Croaţia, Turcia[1], Israel, Canada, India, Filipine, Mexic, Peru, Hong Kong ș.a.

Australia, Elveția și Statele Unite ale Americii nu o consideră sărbătoare oficială.

În fostele ţări comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoţită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiţie a mişcării muncitoreşti internaţionale.

De asemenea, naziştii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiţii; 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare a comunităţii naţionale germane, promiţându-se construirea naţional-socialismului în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul – considerat un prototip al celor ce muncesc.

În România, Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată în 1890. În comunism, sărbătoarea era marcată, precum în alte ţări comuniste, de manifestări propagandistice. După decembrie 1989, timp de mai mulţi ani, 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivităţi, însă a fost marcată prin evenimente sociale, în aer liber…

[1] În 1 mai 1977, 36 de oameni au fost uciși (Piata „Taksim” din Istanbul) în timpul unei manifestații de Ziua Muncii.