(VIDEO) Monument unic în Europa, la Hilișeu-Crișan (județul Botoșani)

Publicat de Nicolae Tomescu, 12 februarie 2018, 14:20 / actualizat: 12 februarie 2018, 15:28

© Nicolae Tomescu, Radio Iași

Cu temei istoric de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, comuna Hilișeu-Horia[1], situată în partea de nord a județului Botoșani – pe un teren cu diverse forme de relief[2], în care predomină dealurile acoperite cu păduri[3]–, nu ne propune o extravaganță hedonistă, ci un monument istoric fără jumătăți de măsură…

Parohia Hilișeu-Crișan a fost construită, în anul 1802, pe cheltuiala boierului Vasile Curt, stapânul de atunci a moșiei (de fapt, ţinuturile de până la Dorohoi aparţineau marii familii boiereşti)[4]. Biserica „Adormirea Maicii Domnului”[5], parte a patrimoniului național, care uneşte în trupul ei catolicismul şi ortodoxia, ne dezvăluie, deasupra ușii de la intrare[6], sub o serie de sculpturi florale, înscripția săpată în ușor[7]: „1802, mai 21”[8]. Intrarea în curtea bisericii se face pe un drum îngust, prin partea de miazănoapte. Curtea, împrejmuită cu gard de ostrețe[9], desemnează un teren pe care au fost plantați arbori…

Corpul bisericii este format din bârne de lemn pe fundație și soclu de piatră[10], acoperișul în șarpantă[11], coama țuguiată, cu poalele streașinei prelungite în afară (la 1,5 m) – pentru apărarea pereților. Intrarea în biserică se face prin partea de miazăzi. Pe ușorii ușii de intrare se zărește o sculptură originală (cinci rozete de ornament) făcută de meșterul respectiv. Pridvorul este lucrat din bârne de ștejar; aici apar figuri fantastice sculptate/„doi balauri înlănțuiți sau balaurul cu două capete” străjuieşete pridvorul, alături de cele cinci rozete, simboluri misterioase, a căror însemnătate sau înţeles nu a fost descifrat până astăzi/, ornamente frecvente la bisericile vechi; pronaosul[12] se desface printr-o serie de stâlpi de stejar care susțin bolta; în partea de miazănoapte se află mormântul ctitorului, de remarcat fiind și naosul dreptunghiular (deasupra lui se înalță o turlă de lemn decorativă), ferestrele așezate lateral și la înalțime de peste 3 m, acoperișul naosului, bolta în plin centru, forma fundului de corabie; în naos, privirea se înalță către amvonul sculptat și ornamentat cu icoane (totodată, în interior se află jilţul boieresc din lemn masiv, împodobit cu icoane şi simboluri, alături de amvonul sculptat cu măiestrie în lemn, protejat de un vultur).  Catapeteasma (model al măiestriei artei lemnului) este formată din șapte rânduri de icoane; acestea sunt încadrate în coloane cilindrice, cu baza și capitelul profilate, având sculpturi poleite cu aur (vegetale, ramuri, frunze, strugurei); icoanele sfinților sunt pictate în stil bizantin. Strana Maicii Domnului, cu icoana de argint, are, în partea inferioară, inscripția: „Această sfântă icoană s-a făcut de robii lui Dumnezeu Alexandru, Anica și fiul lor George, familia Curt, anul 1854 martie 11 zile” iar în partea de sus: „Adormirea Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu”. Altarul, despărțit de naos prin catapeteasma din lemn de tei, are formă semicirculară…

În curte, la răsărit de biserică, se află clopotnița a cărei ridicare (anul 1832) se datorează Anei Curt (născută Berneasca)[13]; corpul construcției[14] este din zidărie de cărămidă, pe temelie de piatră, de formă pătrată, formată dintr-un singur rând. În rând cu clopotnița întâlnim un monument cu caracter religios; pe un soclu de piatră se păstrează chipul Mântuitorului, între doi îngeri, în dreapta și stânga, pe coama zidurilor, chipurile apostolilor/figuri sculptate în piatră. În genul monumentelor similare din Apus, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” poartă caracteristicile artei romanice[15].

Conacul a fost dărâmat de comuniști, prin anii 70 ai secolului al XX-lea, atunci când toţi foştii proprietari de pământuri au fost închişi sau au luat calea exilului; cu cărămida din vechiul conac boieresc a fost ridicată (prin anii 1970-1975) casa parohială din sat; din toată incinta conacului nu mai există decât ruinele unei fântâni, ca semn, plin de tristețe, al unei lumi apuse. Prezentul nu poate, nici nu prea are voința necesară, să salveze trecutul…

Deși nu dispune de înfățișarea bisericilor mari de catedrală (cu forme suple, spectaculoase), prin podoabele sale, catapeteasmă, icoane, prin formatul ei[16] modest (care amintește de vechime), pe cât este de artistic și eclectic, „Adormirea Maicii Domnului” poate insufla starea de recunoștință credincioșilor, deopotrivă celor care trec prin Hilișeu sau ar dori să vină ca turiști. Se afirmă că recunoștința modelează viața creștină. Recunoștința include o datorie morală (inclusiv sau mai ales a autorităților) o prețuire a ajutorului dat. Așteptăm implicarea. Cu recunoștința care întărește legăturile sociale, prin faptul că leagă oamenii prin acțiunile lor și întărește sentimentul de apartenență…

[1] Pe o suprafață de aproape 7.000 de ha, locuibilă în proporție de peste 40%, comuna este alcătuită din 5 sate: Hilișeu-Horia (reședință), Hilișeu-Cloșca, Hilișeu-Crișan, Ezer și Corjăuți (aici am întâlnit și monumentul de tipul bisericilor de lemn moldovenești, făcute, din fugă, în așa-numita epocă a decadenței/ctitoria familiei Bașotă, din Pomîrla, desfăcută și transportată la Corjăuți, despre care voi scrie un alt articol)…

La aproximativ 50 de kilometri de municipiul Botoşani, traversând ţinutul Dorohoiului, aproape de ultima graniţă a Uniunii Europene (graniţa cu Ucraina), în nordul extrem al României, lângă vestiţii Codri ai Herţei…

[2] Teritoriul comunei este traversat de râul Jîjia, pe o suprafață de 18 km (fiind o porțiune în amonte a râului, debitul apei se prezintă într-o valoare prea redusă pentru a putea fi folosit)… În anul 1986, un foraj în satul Hilișeu-Horia a dus la descoperirea unei resurse însemnate de gaz…

[3] Pădurea (foioasele acoperă peste 20% din suprafața comunei) închide așezările ca un zid; odinioară, stăvilea apele care proveneau din precipitațiile atmosferice și revarsările râului Jijia (acestea bălteau pe aproape 1/3 din suprafață)… Fiind o zonă de deal, cu multe pășuni, populația se ocupă, în special, cu creșterea vacilor de lapte…

[4] Sunt istorici care susțin că familia Curt era alcătuită din mari proprietari de pământuri (cultivau, în principal, grâul roşu, bogăţia ţinuturilor Botoşanilor) iar Hilişeu-Crişan ar fi fost centrul influenței (acolo unde unde avea amplasat și conacul)… „Nimic nu-i scăpa din ochi boierului. Şleaul(…) a fost, până în urmă cu câteva decenii, de fapt, drumul satului. Drumul trebuia să treacă pe la curtea boierului.  Aici, în apropiere, a fost şi prima şcoală de la Hilişeu, construită tot de boierul Curt” (mărturie-document a fostului paroh al comunităţii din Hilişeu-Crişan, Mihail Derscariu, Odihnească-se în pace! /imagini care privesc „biserica nouă” și mormântul celui invocat)…

[5] Biserica este situată în câmp deschis, între Hilișeu-Horia și Hilișeu-Crișan, la 2 km distanță de fiecare sat, în apropiere de pădurea „Călugărița”… Se revendică dintr-un schit vechi (de maici) aflat, pe vremuri, în mijloc de codru; nu se știe cine, când, cum s-a ridicat acest schit…

[6] Ușa de la intrare lucrată din lemn de stejar, „din bardă”…

[7] Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porții sau ale ușii… părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei…

[8] Biserica, deși construită în 1802, face parte din tipul bisericilor moldovenești construite din lemn, dinaintea epocii decadente…

[9]  Fiecare dintre șipcile din care se fac garduri sau diferite îngrădituri…

 [10] Partea răsăriteană a soclului se ridică la 1,5 m…

[11] Schelet format din piese de lemn (sau de metal), care susține învelitoarea unui acoperiș; permite realizarea formei acestuia…

[12] Biserica este alcătuită din 3 mari părți: pronaosul sau pridvorul, naosul sau nava bisericii şi altarul. Între naos şi altar se află iconostasul (sau tâmpla)…

[13] Legenda locului șoptește că Alecu Curt, fiul boierului Vasile, ar fi făcut toate acestea din iubire pentru o femeie, nimeni alta decât soţia Ana; abia se căsătorise şi era tare îndrăgostit de tânăra având origini bistriţene; Ana Berneasca era romano-catolică, Alecu era ortodox; Biserica a devenit, de fapt, un simbol, arăta că iubirea uneşte chiar și confesiunile religioase; Alecu a ordonat construirea elementelor catolice, soţia ar fi venit, în sprijin, cu ideea înconjurării bisericii ortodoxe cu ziduri şi simboluri catolice; legenda instituie următoarea simbolistică – biserica ortodoxă era reprezentantă de Alecu, Ana Curt era zidul şi clopotnița catolică; Alecu devenise inima Anei; cei doi soţi au fost îngropaţi în curtea bisericii…

[14] Turnului de biserică unde sunt instalate clopotele…

[15] Arta romanică a cuprins toate tipurile de manifestări artistice (sculpură, arhitectuă, pictură) apărute, în centrul și vestul Europei, între secolele XI-XIV. Cele mai reprezentative tipuri de manifestare artistică au fost mănăstirile. Pictura și sculptura romanică, precum și artele decorative (vase, candelabre, relicvare) au fost subordonate unei arhitecturi religioase…

[16] Bisericuța ortodoxă după model ucrainean se îmbină cu stiluri atât de diferite încât, potrivit lui Dănuț Huțu, directorul Direcției de Cultură-Botoșani, „(…)duce la artă curată. Meşterii au reuşit să armonizeze aceste două stiluri diferite în aşa măsură încât a rezultat o capodoperă”…