Brașov (VIDEO)

Publicat de Nicolae Tomescu, 20 noiembrie 2017, 14:58

Nu am ajuns în văzduh, nu am pătruns în cer (strabătând printre stele, prin trecerea de dincolo de marginile lumii), dar măcar fac să dispară zidurile închipuite ale României… Cu o cheie a cercetării sau, măcar, a curiozității, deschid ușa simțurilor și rațiunii… Cred că o delegație nu are existența determinată de o singură dorință: să te simți confortabil; dimpotrivă, poți să te întorci cu tezaur multe filme Cluj (VIDEO). Mit și realitate…); Din Cluj, prin Aiud și Cheile Turzii, către Salina Turda; Cetatea Alba Carolina (VIDEO), cea mai valoroasă fortificaţie bastionară din sud-estul Europei…; Transfăgărășanul (VIDEO); Cetatea Făgărașului (VIDEO)…

*

Poți dezgoli realitatea înfășurată în cele mai inspirate culori; aceasta ne luminează acolo unde nu reușim să vedem de prima oară, să fixăm privirile și să contemplăm imaginile în oglinzi nenumărate care ne întâmpină de pretutindeni…

Stilurile arhitecturale din Brașov variază, de la preromanic (Cetatea Brașovia)/cu vicii care țin de atingerea comercialului/, romanic (Biserica Sfântul Bartolomeu), gotic (Biserica Neagră, acolo unde Statuia Fecioarei Maria se află pe unul dintre contraforturi, îndreptat către Casa Sfatului, având stema Brașovului sculptată, dedesubt, în relief), clasic (Poarta Ecaterinei), renascentist (mai puțin observabil în zilele noastre, din cauza renovărilor, caracteristic porților cu boltă rotundă, interiorul Casei Sfatului), la baroc (casele secolului XVIII, în special fațada Casei Sfatului și stucaturile locuințelor din Șchei; Biserica romano-catolică Sfântul Petru), rococo vienez, neo-renaștere, neo-baroc (secolul XIX; toate palatele din Brașov sunt construite în acest stil), Art Nouveau, brâncovenesc (Biblioteca Județeană „George Barițiu”, casele din Șchei care au aparținut familiilor domnitoare din Țara Românească) și modern (construcțiile de după 1980)…

Aleea „După ziduri” conduce de-a lungul unei laturi fortificate a Cetății Brașovului  și spre „Romuri”, o zonă care adăpostește două turnuri celebre. „Turnul Negru” (de fapt, are culoare gri) este un turn de dimensiuni reduse, ridicat pe o mică coastă abruptă deasupra cetății și datează din secolul al XV-lea. Numele i se trage de la la un trăsnet care l-a lovit și l-a înnegrit. Tot aici se ițesc vechile clădiri din spatele zidurilor, a căror formă lasă impresia unor mici cetăți bine închise. Se poate observa un spațiu între zidul exterior și primele case, spațiu delimitat de alte ziduri/de niște turnuri mai mici; cândva, erau amenajate „Țarcul Măcelarilor” și „Țarcul Curelarilor” (în spatele zidurilor, își desfășura activitatea câte o breaslă). În dreapta, am observat incinta Bastionului „Fierarilor”, transformat la începutul secolului XX în Arhivele Statului. În spatele turnului, două găuri săpate în stâncă, reprezentând vechile căi de acces către cetate… Continuând de-a lungul aleilor, se ajunge la „Turnul Alb” (își datorează numele vopselei albe cu care a fost zugrăvit în mod repetat). Terasa mare oferă și ea o panoramă spectaculoasă a orașului, mai ales că terenul pe care este situat turnul este foarte accidentat; de aici se coboară pe niște scări din piatră destul de abrupte până la Bastionul „Graft” (unește zidul cetății cu zidurile de stâncă ale versantului), o construcție ridicată deasupra drumului și deasupra apei care se scurge prin canalul amenajat de-a lungul laturii cetății. Coborând scările, se poate trece pe sub o arcadă, pe partea opusă; drumul pe Aleea „După ziduri” păstrează, pe stânga, canalul și pădurea…

Alt efect lăsat în conștiința noastră de lucruri sau de întâmplări cu care am venit în contact? Între anii 1897-1901, a fost construită o clădire monumentală de către Comunitatea neologă a evreilor din Brașov. Deteriorată de cutremure (1940, 1977) și de vandalisme, se găsește astăzi într-o stare perfectă (în incintă au loc servicii religioase și festivități ale sărbătorilor evreiești)…

Mențiune specială pentru biserica atestată documentar la anul 1292, amintită de bula papală la 1399… Biserica Sfântul Nicolae a fost construită în piatră, începând cu 1495, prin elanul voievozilor de peste munţi (Vlad Călugărul, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul, Petru Cercel, Aron Vodă, Gheorghe Ştefan ş.a.). Prin valoroşii ei slujitori – protopopi şi preoţi cărturari, biserica a slujit, cu plinătate, focarul de cultură din Șcheii Braşovului, patronând şcoala, tiparul, scrierea cărţilor româneşti/s-au tipărit primele cărți de circulație în limba română, prin diaconul Coresi, a fost scrisă prima gramatică românească (Dimitrie Eustatievici, 1757), s-au tradus primele cărți populare (dascălul Costea), multe alte valori ale spiritualității românești…

*

Citindu-l pe Descartes, mi-am însușit ideea: nu există ocupație mai rodnică decât aceea care ne ajută să ne cunoaștem pe noi înșine… Folosul așteptat în călătorii care, fără a fi lungi și anevoioase (de 4 zile), fără a presupune prea multe lucruri hazardate sau riscante, s-au dovedit pline de căldura cunoașterii, a așezat lucruri deosebite în locuri diferite…