(AUDIO) Sergio Valzania, RAI: efectele negative ale separării funcţiilor de conducere

Publicat de Gabriela Rotaru, 24 februarie 2016, 16:45 / actualizat: 24 februarie 2016, 19:26

Sergio Valzania şi-a început cariera la RAI, în 1978. A fost director de programe al RAI, director adjunct al Radio RAI, membru al Comitetului Euroradio EBU, profesor universitar şi scriitor.

Sergio Valzania a avut amabilitatea de a ne transmite un punct de vedere, în contextul în care în România se discută un proiect de modificare a Legii 41, pe baza căreia funcţionează serviciile publice de radiodifuziune şi televiziune.
Istoria serviciului public din Italia a demonstrat faptul că separarea funcţiilor de preşedinte şi director general nu a fost benefică.

Sergio Valzania : „În Italia, a existat o tradiţie a unei puteri monocratice în figura lui Ettore Bernabei, un mare director general care a condus RAI din 1961 până la reforma din 1975. O reformă care a modificat sistemul, creând un consiliu de administraţie mai puternic, dar mai ales dubla figură a preşedintelui şi a directorului general. Această separare a funcţiilor a generat dispute continue şi a creat probleme în administrarea serviciului public. A creat scurtcirtuite şi a dus la situaţii în care fie preşedintele l-a „suprimat” pe directorul general, fie s-a mers chiar fără preşedinte pentru o bună perioadă de timp.

În momentul în care în Italia a fost recreată o putere politică suficient de puternică şi hotărâtă să repună în funcţiune mecanismele, inclusiv ale sistemelor comunicaţionale, pe baza principiilor de eficienţă, s-a ajuns la numirea unui administrator delegat cu puteri foarte mari, care să permită o gestionare normală a RAI şi care să nu conducă doar de dragul de a conduce.

Acest lucru a fost posibil prin reforma legii de funcţionare a RAI, votată recent de Parlamentul de la Roma. Deci, am avut un sistem monocratic, apoi unul „colegial”, pentru ca acum să revenim la forma iniţială, care s-a dovedit mai eficientă. Practic, directorul general a devenit administrator delegat. Există şi un preşedinte, care, în realitate, nu înseamnă că este preşedintele RAI, ci al Consiliului de Administraţie. Redimensionat, dacă vreţi, gestionează întâlnirile consilierilor.

Într-un sistem comunicaţional care are nevoie de răspunsuri imediate la orice solicitare, este nevoie de o persoană şi de un mediu în care deciziile să fie luate şi aplicate la fel de imediat, pentru a permite o prezenţă corectă şi eficientă pe piaţă a unui serviciu public.

Practic, separarea funcţiilor de preşedinte şi director general s-a dovedit a fi dăunătoare, atât din punct de vedere financiar, cât şi al construcţiei sistemului. Poate că într-un sistem public în care totul funcţionează lent, o astfel de separare era justificată. Dar nu în contextul actual, în care serviciile publice de radioteleviziune îşi desfăşoară activitatea într-un mediu concurenţial extrem de puternic.

În ultimii ani, RAI s-a confruntat cu o situaţie financiară extrem de dificilă. Una dintre soluţiile aduse de recenta reformă este colectarea taxei (100 de euro pe an) prin includerea în factura de energie electrică şi nu prin plata la poştă, aşa cum se făcea până acum.

Vreau să subliniez faptul că Radio România se bucură de o situaţie cu totul deosebită în peisajul radiofonic european şi internaţional, datorită vitalităţii, creativităţii şi eficienţei ca serviciu public.

Radio România a demonstrat că a rămâne separat de televiziune îţi permite o mare vitalitate, inclusiv din punct de vedere financiar, fapt ilustrat de echilibrul şi profitul pe care le-a înregistrat. Este un aspect extrem de important, pentru că libertatea editorială depinde de capacitatea de a menţine echilibrul economic.

Pe de altă parte, Radio România şi-a cucerit, mai ales în ultimii ani, un binemeritat prestigiu naţional şi internaţional. Mă gândesc, de exemplu, la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus, unic în peisajul european, prin faptul că este organizat de un serviciu public de radio. Înseamnă foarte mult să organizezi cea mai importantă manifestare editorială din ţară, pentru că acest lucru te plasează în centrul sistemului cultural naţional.

Un alt exemplu este Festivalul Internaţional al Orchestrelor Radio.

Aşadar, Radio România a creat sinergii la nivel internaţional. În relaţia cu Italia, de exemplu, am generat împreună proiecte editoriale şi schimburi de programe. Romania şi Italia au o relaţie cu totul specială, datorită prezenţei românilor în Peninsulă, dar şi a italienilor în ţara voastră. Aşadar, Radio România a dorit să consolideze raporturile speciale şi pe palierul comunicării radiofonice între cele două ţări, generând acte culturale importante.

Radio România se prezintă ca un punct de interes maxim în sistemul radioteleviziunilor publice din întreaga Europă.„