29 aprilie, Ziua Veteranilor de Război

Publicat de Nicolae Tomescu, 28 aprilie 2018, 23:07

După Războiul de Independență (1877-1878) și după Primul Război Mondial (1916-1918), prin diferite legi, s-a instituit titlul de veteran de război, participanților la campanii și urmașilor lor fiindu-le acordate diferite drepturi și avantaje reparatorii.

Titlul de veteran de război a fost recunoscut, pentru întâia oară, la 29 aprilie 1902. Prin Decretul din anul respectiv, participanții la Războiul de Independență au fost declarați veterani, asigurându-li-se, pe lângă binemeritatul și onorantul statut, mijloace pentru un trai decent și înlesniri pe măsura curajului și a sacrificiilor probate pe câmpul de luptă.

Prin Legea din 13 ianuarie 1918, participanților la Primul Război Mondial, decorați cu Medalia „Virtutea Militară” de război clasa I, li s-a acordat o pensie viageră, iar prin Legea din 2 septembrie 1920, participanților la Războiul din 1916-1918 li s-au creat condiții speciale de pensionare.

Pin Decretul-lege nr. 1402 din 15 mai 1927, ofițerii activi și de rezervă care participaseră la Primul Război Mondial și fuseseră decorați cu Ordinul „Mihai Viteazul”, au primit loturi de teren sau loturi de casă, precum și anumite gratuități.

Veteranii de război au primit o serie de drepturi și avantaje și în anii următori, printr-o serie de acte normative precum Decretul nr. 1304 din 8 mai 1933, Decretul nr. 1056 din 6 mai 1936, Legea nr. 794 din 4 septembrie 1941, Legea nr. 310 din 24 aprilie 1945, Decretul-lege nr. 440 din 4 iunie 1945.

Începând cu 1947, drepturile și avantajele au fost revizuite, unele fiind chiar anulate…

Acum, drepturile veteranilor de război sunt reprezentate de Asociația Națională a Veteranilor de Război, membră a Federației Mondiale a Vechilor Combatanți, cu sediul la Paris. Aceste drepturi sunt garantate prin legile nr. 49/1991 și nr. 44/1994 (modificată și completată prin Legea 303/2007).

*

Să păstrăm amintirile în locuri și zile, în timp și în prezent (trecutul este, inevitabil, parte a prezentului)….

În țara noastră, „Ziua Veteranilor din Teatrele de Operaţii”, instituită prin Legea nr. 150 din 22.10.2014 privind modificarea şi completarea OUG nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat[1], a fost aleasă pentru simbolistica ei, mai exact intrarea în vigoare, la 11 noiembrie 1918, ora 11:00, a Armistiţiului între Puterile Antantei şi Germania[2] / lua sfârșit Primului Război Mondial şi se creau condiţiile necesare realizării, în România, a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918; semnificaţia acestei zile pentru Armata României este legată şi de faptul că, pe data de 11 noiembrie 2003, a căzut la datorie sublocotenentul post mortem Iosif Silviu Fogoraşi, primul militar decedat în teatrul de operaţii din Afganistan[3]; în 2014, România a sărbătorit, pentru prima oară, „Ziua Veteranilor din Teatrele de Operaţii”, alăturându-se[4]altor țări din Europa, Australiei, Canadei, Statelor Unite ale Americii (acestea, la 11 noiembrie, îşi arată recunoştinţa pentru militarii întorşi din misiuni şi îşi comemorează eroii)…

*

Sacrificiul militarilor din Războiul pentru Reîntregirea Națională a României (Primul Război Mondial), din timpul Marii Conflagrații a secolului al XX-lea (Al Doilea Război Mondial), din teatrele de operații în care sunt apărate interesele țării, a presupus și presupune principiul renunţare-dăruire. În primul rând, cei care s-au sacrificat renunţaseră (de dragul idealului, de dragul altora) la ceea ce deţineau; au considerat altceva, pe altcineva mai important decât ei însişi, în numele cărora s-au sacrificat; au renunţat, implicit, şi la viaţă. Viaţa şi eul au coborât pe un plan secundar sau mai îndepărtat, în funcţie de măreţia sacrificiului. Totodată, au dăruit prin renunţare; dăruirea este esenţa sacrificiului; ultimul este cu atât mai mare cu cât este mai mare idealul; a-ţi da viaţa pentru idealul în numele căruia te sacrifici este expresia supremă a sacrificiului; convinși că efemeritatea şi de caracterul caduc al vieţii la care renunţă, eroii noștri răscumpără deplin întregul sacrificiilor anterioare, chiar şi pe cel suprem…

[1] Aceasta a fost modificată și completată în mai multe rânduri, prin OUG nr. 71/2008, Legea nr. 41/2009, Legea nr. 150/2014 și Legea nr. 81/2016. Acţiunile militare la care participă personalul armatei, prevăzute în ordonanță și în Legea nr. 121/2011, sunt: de apărare colectivă în cadrul NATO sau de asigurare a securității statelor membre ale Uniunii Europene; de răspuns la crize; de pace; de asistență umanitară; exerciții, antrenamente, ceremoniale și alte activități conexe organizate în țară și în afara teritoriului statului român, în vederea pregătirii și participării la misiunile și operațiile menționate; pentru contracararea şi limitarea efectelor acţiunilor teroriste; de poliţie aeriană şi de intervenţie cu nave; alte misiuni cu potenţial ridicat de risc, stabilite prin ordin al ministrului apărării naţionale, desfăşurate pe teritoriul statului român.

Nu iau, acum, în discuție anumite drepturi, vreau să mă refer la faptul că se conferă titlul onorific de «Veteran» personalului armatei care a participat, începând cu anul 1990, cel puţin 4 luni, neîntrerupt sau cumulativ, la acţiuni militare de tipul celor menționate mai sus. Militarilor și civililor invalizi, precum și răniților în urma rănirilor, afecţiunilor fizice şi/sau psihice, dobândite ca urmare a acţiunilor de luptă, accidentelor, catastrofelor şi altor asemenea evenimente intervenite din cauza participării la acţiuni militare, li se conferă titlul onorific de «Veteran» indiferent de durata participării. Titlul onorific de «Veteran» se poate acorda, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului apărării naţionale, şi personalului care, pe timpul participării la acţiuni militare, s-a remarcat prin acte exemplare de curaj şi devotament, indiferent de durata participării, pe baza evenimentelor consemnate în jurnalul acţiunilor de luptă sau în ordinul de zi pe unitate. Calitatea de «Veteran» este atestată şi evidenţiată prin legitimaţia eliberată de Ministerul Apărării Naţionale…

[2] Anterior, era cunoscută și recunoscută drept „Zi a Armistiţiului”… La ora 11:00, în cea de-a 11-a zi a celei de-a 11-a luni a anului 1918, a intrat în vigoare armistiţiul semnat, câteva ore mai devreme, în Pădurea de la Compiegne, de forţele aliate cu Germania, în urma căruia se punea capăt războiului (menţionează site-ul www.mairie-margnylescompiegne.fr.)…

[3] Pentru Armata României, potrivit unui Comunicat de presă al MApN / din 10 noiembrie 2014 /, semnificaţia acestei zile este legată şi de faptul că, la 11 noiembrie 2003, a căzut la datorie sergentul major (sublocotenent post mortem) Iosif Silviu Fogoraşi; eroul a fost împuşcat mortal, iar sergentul major Mihail-Anton Samuilă a fost rănit, în timp ce o coloană de blindate aparţinând Batalionului 151„Războieni” („Lupii Negri”), aflată în misiune de luptă, a fost atacată cu focuri de armă în zona localităţii Spin Puldac, situată în apropierea graniţei cu Pakistanul. Iosif Silviu Fogoraşi a fost primul militar decedat în teatrul de operaţii din Afganistan; trei zile mai târziu/14 noiembrie 2003, Mihail-Anton Samuilă a trecut la cele veșnice într-un spital de campanie din Bagram, aparținând armatei Statelor Unite ale Americii. Cei doi au fost înaintaţi, post-mortem, la gradul de sublocotenent, fiind decoraţi cu „Virtutea Militară” în grad de Cavaler, cu însemn de război…

[4] Ziua era celebrată prin manifestări de cinstire a victimelor Primului Război Mondial, în mai multe ţări ale lumii (Australia, Canada, S.U.A.), precum şi în state europene. România s-a alăturat recunoștinței pioase în anul 2014, prin adoptarea Legii 150/2014; astfel, după articolul 6 a fost introdus un nou articol, care stipulează: „în semn de recunoaştere a meritelor veteranilor pentru apărarea intereselor României se instituie Ziua Veteranilor, care se organizează, anual, pe 11 noiembrie, prin grija Ministerului Apărării Naţionale”; drept consecință, este celebrată şi în semn de recunoştinţă pentru sacrificiul militarilor care au participat la misiuni în afara teritoriului statului român…

Consemnare:

Nicolae Tomescu (Redactor Șef)