Schimbarea la față a Domnului
Publicat de Nicolae Tomescu, 6 august 2020, 10:52
Schimbarea la Față a Domnului, pe „Muntele” Taborului (a avut loc cu 40 de zile înainte de patima Sa), este prăznuită pe 6 august. Clipa în care Hristos își descoperă dumnezeirea Sa în fața celor trei ucenici, Petru, Iacob, Ioan, dorind să-i întărească pe ucenici în credință atunci când îl vor vedea răstignit…
Apostolii s-au învrednicit pe Tabor să cunoască, prin har, lumina dumnezeiască ce izvora din Hristos. Li s-a descoperit că lumea va avea un nou chip, unul duhovnicesc. După cum Fiul din iubire a îndumnezeit firea omenească pe care a asumat-o, tot din iubire îi va umple de slavă dumnezeiască pe toți cei ce se vor uni cu El. Din Sfânta Scriptură, aflăm că în Ziua Schimbării la Față, chipul Său „a strălucit ca soarele”. Hristos li S-a arătat ucenicilor așa cum era dintotdeauna: Dumnezeu în slavă. Nu Hristos s-a schimbat, Dumnezeu este același dintru veșnicie, ci Apostolii au primit cuget transfigurat pentru a pricepe, în chip de neînțeles și ochi pnevmatizați (n. n. – a deveni pnevmatic înseamnă a realiza împărăţia Fiului, care este cea a Duhului Sfânt) ca să vadă, în mod nevăzut, lumina, slava necreată a dumnezeirii. Apostolul Petru dă marturie despre această experiență tainică și inefabilă de pe muntele Taborului: „am văzut slava Lui cu ochii noștri” (I Pt. 1, 16). Schimbarea la Față a lui Hristos este schimbarea de perspectivă duhovnicească și existențială a Apostolilor. Întâmplarea de pe Tabor îi vizează, în primul rând, pe ucenici. Să nu uităm că Tatăl nu I se adresează lui Hristos, cum a făcut-o la Botez (acolo, adresarea este la persoana a II-a singular): „Tu ești Fiul Meu Cel iubit intru care am binevoit”, ci ucenicilor, prin persoana a II-a plural: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru care am binevoit; pe acesta să-L ascultați”…
Cu toții suntem chemați să ne împărtășim de/prin slava dumnezeiască…
*
Conform unor „tradiții” (unii ar spune… superstiții), Sărbătoarea Schimbării la Față a Mântuitorului marchează începutul toamnei; „nu mai este voie” la scăldat în ape curgătoare, nici la spălat rufe la râu; nici măcar animalele „nu se mai scaldă” după această dată; „se spune” că oamenii care nu „ţin” această sărbătoare „vor fi uscaţi şi gălbejiţi” ca florile (care încep să se veştejească); cine spală haine în această zi „va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe”; fetelor care se spală în această zi „nu le mai creşte părul”, aşa cum nu mai creşte iarba; se spune că cine mănâncă struguri înainte de Schimbarea la Față, nesfințiți, „o să aibă dureri de burtă”; despre oamenii care nu-şi văd, în dimineaţa zilei, umbra capului la răsăritul soarelui, se spune că „vor muri până la sfârşitul anului”; nu este bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de către cineva, deoarece „aşa vei fi tot anul”; în această zi, este bine să te împaci cu cine ești certat, altfel „vei fi mustrat” tot anul; tot de acum „este bine” să nu se mai doarmă afară. Praznicul Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos este, prin excelenţă, sărbătoarea îndumnezeirii firii omeneşti şi a participării trupului trecător la bunătăţile veşnice. Oamenii care se roagă în această zi pentru a scăpa de o patimă „vor fi vindecaţi”; femeile însărcinate, dacă vor ţine această zi, „vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi”; cei din viața cunoscută nu trebuie să-i uite pe cei trecuţi la cele veșnice, ci să facă pomană în amintirea şi pentru sufletul acestora; dacă în Ziua Schimbării la Faţă vremea este însorită şi plăcută, toamnă „va fi una roditoare şi îmbelşugată”; în schimb, dacă plouă, toamna „va fi una mohorâtă”; 15 august este ultima zi când florile „pot fi culese și să fie bune de leac”; dacă în Postul Adormirii Maicii Domnului plouă mult, iarna care vine „va fi una plină de ninsori”…
