Narațiuni false despre acțiunile Rusiei în Ucraina

Publicat de Nicolae Tomescu, 2 martie 2022, 14:29

Cele mai persistente cinci narațiuni de dezinformare ale Rusiei

FIȘĂ INFORMATIVĂ

BIROUL PURTĂTORULUI DE CUVÂNT

20 IANUARIE 2022

De mulți ani, Rusia fabrică un set de narațiuni false pe care ecosistemul său de dezinformare și propagandă le injectează cu perseverență în mediul informațional global. Aceste narațiuni acționează ca un șablon, care permite Kremlinului să ajusteze aceste narațiuni, cu un singur element consecvent – un dispreț total față de adevăr, în timp ce modelează mediul informațional pentru a-și susține obiectivele politice.

Entitățile militare și serviciile de informații rusești se implică în această activitate a ecosistemului de propagandă și dezinformare al Rusiei, care include operațiuni maligne pe rețelele de socializare, utilizarea unor canale de presă online, intermediare, legitime sau clandestine, injectarea de dezinformare în programele de televiziune și radio, organizarea de conferințe menite să influențeze participanții să creadă în mod eronat că Ucraina, și nu Rusia, este de vină pentru tensiunile sporite din regiune și utilizarea operațiunilor cibernetice pentru a deteriora imaginea canalelor de presă și pentru a efectua operațiuni de accesare ilegală (hacking) și de publicare (release) a datelor.

Iată cinci teme majore de dezinformare rusească recurente, pe care Kremlinul le reajustează în prezent, în încercarea de a umple mediul informațional cu narațiuni false despre acțiunile sale în Ucraina.

Tema 1: „Rusia este o Victimă Inocentă”

Reprezentanții oficiali ai guvernului rus prezintă în mod fals Rusia, ca pe o victimă perpetuă, iar acțiunile sale agresive ca pe un răspuns forțat la presupusele acțiuni ale Statelor Unite și ale aliaților și partenerilor noștri democratici. Pentru a da greutate acestor afirmații, Rusia apelează la una dintre etichetele sale preferate pentru a încerca să riposteze: „rusofobia”.  După ce a invadat Ucraina în 2014, guvernul rus și canalele media de dezinformare controlate de stat au început să-i acuze pe toți cei care puneau la îndoială acțiunile Rusiei că sunt rusofobi xenofobi.

De exemplu, Rusia susține că reacția negativă a comunității internaționale la faptul că a invadat o țară independentă s-a datorat pur și simplu faptului că oamenii se temeau și urau Rusia.  Conform graficului de mai jos, rusofobia nu a fost o problemă de interes major pentru Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei sau pentru canalele media de dezinformare finanțate de stat până când armata rusă a invadat Ucraina.  Acuzațiile de „rusofobie” persistă pe o serie de subiecte și sunt folosite ori de câte ori guvernul rus vrea să facă pe victima, când de fapt este agresorul.

Graficul arată numărul de mențiuni al cuvintelor „rusofobie” și „rusofob” de către Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei, „Sputnik” și „Russia Today”, între 2001-2017 (Sursa: DFRLab)

Tema 2: Revizionismul Istoric

Când istoria nu se aliniază cu obiectivele politice ale Kremlinului, reprezentanții oficiali ai guvernului rus și vocile intermediarilor lor neagă evenimentele istorice sau denaturează relatările istorice, în încercarea de a prezenta Rusia într-o lumină mai favorabilă și pentru a deservi agenda sa internă și geopolitică. De exemplu, pactul de neagresiune din 1939 dintre Uniunea Sovietică și Germania nazistă, cunoscut și sub numele de Pactul Ribbentrop-Molotov, care a contribuit la precipitarea celui de-al Doilea Război Mondial, este incomod din punct de vedere politic pentru regimul Putin.  În 2020, în încercarea de a minimiza și raționaliza decizia lui Stalin de a se alia cu Hitler, Putin a publicat o versiune răstălmăcită a începutului celui de-al Doilea Război Mondial, minimalizând rolul sovietic și blamând alte țări pentru război.  Rusia merge chiar mai departe de atât,  etichetându-i pe cei care nu sunt de acord cu versiunea sa răstălmăcită a istoriei ca naziști sau simpatizanți ai naziștilor.

Kremlinul aplică această formulă și pentru istoria statalității Ucrainei, pentru conduita NATO în timpul destrămării Uniunii Sovietice, pentru sistemul său  GULAG, pentru Marea Foamete din Ucraina, cunoscută sub numele de „Holodomor” și pentru multe alte evenimente în care acțiunile istorice ale Kremlinului nu corespund scopurilor sale politice actuale.

Tema 3: „Prăbușirea civilizației occidentale este iminentă”

Rusia propagă afirmația falsă că civilizația occidentală este în colaps și s-a îndepărtat de la „valorile tradiționale”, deoarece lucrează pentru a garanta siguranța și egalitatea persoanelor LGBTQI+ și promovează concepte precum egalitatea femeilor și multiculturalismul. Dispariția civilizației occidentale este una dintre cele mai vechi teme recurente de dezinformare a Rusiei, afirmațiile privind „Occidentul în declin” fiind documentate începând din secolul al XIX-lea.

Tema 4: „Mișcările populare sunt « revoluții de culoare » sponsorizate de SUA”

Kremlinul are dificultăți în a accepta faptul că toți oamenii ar trebui să se bucure de dreptul la libertate de exprimare și că guvernul ar trebui să răspundă în fața poporului său.  Rusia a acuzat Statele Unite fie că a instigat la revolte, fie că a pus la cale „revoluții de culoare” în Georgia, Kazahstan, Republica Kârgâză, Republica Moldova, Ucraina și în Orientul Mijlociu și Africa.  În cazul în care o mișcare populară este pro-democrație și pro-reformă și nu este considerată a fi în interesul geopolitic al Rusiei, Kremlinul îi va ataca adesea legitimitatea și va pretinde că Statele Unite se află în spatele acesteia, în secret.  Aceste acuzații nefondate vizează adesea organizații locale și internaționale ale societății civile, precum și presa independentă care expune abuzuri legate de respectarea drepturile omului și corupția.  Kremlinul încearcă să nege faptul că oamenii din țările vecine ar putea avea autoritate, demnitate și aspirații independente de auto-reprezentare, la fel cum le neagă aceste calități oamenilor din Rusia.

Tema 5: Realitatea este cea pe care o dorește Kremlinul

Kremlinul încearcă adesea să creeze multiple realități false și să introducă confuzii în mediul informațional, atunci când adevărul nu este în interesul său. De multe ori creând confuzie intenționat, oficialii ruși aduc argumente menite să încerce să transfere vina de la rolul jucat de guvernul rus, chiar dacă unele dintre narațiuni se contrazic între ele.  Cu toate acestea, în timp, prezentarea mai multor narațiuni contradictorii poate deveni ea însăși o tehnică menită să genereze confuzie și să descurajeze reacții. Alte elemente din ecosistemul de dezinformare și propagandă al Rusiei, cum ar fi abuzul canalelor de dezinformare finanțate de stat și folosirea rețelelor de socializare pe post de arme, contribuie la promovarea mai multor narațiuni false.

A fost clar pentru întreaga lume, de exemplu, că Rusia a încercat să îi asasineze pe fostul ofițer de informații militare rus Serghei Skripal și pe fiica sa, Iulia, cu agentul neurotoxic Noviciok în Salisbury, Anglia, pe 4 martie 2018.  În cele patru săptămâni care au urmat acelui incident, canalele „Russia Today” și „Sputnik” finanțate și dirijate de guvernul rus, au difuzat 138 de narațiuni separate și contradictorii prin intermediul a 735 de articole, conform Institutului de Politici (Policy Institute) „King’s College”, de la Londra.

Rusia a folosit aceeași tehnică de inundare a spațiului informațional cu numeroase afirmații false după alte evenimente, ca doborârea zborului 17 al companiei „Malaysian Airlines” și invadarea în 2008 și ocuparea de atunci a Georgiei de către Rusia, pentru a deturna atenția în conversații de la rolul pe care l-a avut în aceste evenimente.  Din nou, scopul este de a deruta, a distrage atenția  și de a manipula adevărul pentru a satisface interesele Kremlinului.