Femeile românce se simt bine în Spania, pentru că sunt apreciate la locul de muncă

Publicat de Andreea Drilea, 30 aprilie 2023, 06:56

În spatele fiecărui român care a ales să plece în străinătate, există o poveste. În Spania, femeile românce se simt bine, pentru că sunt apreciate la locul de muncă, Peninsula Iberică fiind una dintre cele mai feministe societăţi din Europa.

În poveştile spuse acum de două românce din Spania se regăsesc probabil mulţi dintre românii aflaţi în peninsulă.

Corespondenta RRA Oana Popa transmite: Ca şi în România, şi în Spania ai frecvent ştiri despre conflicte de familie, femei în situaţii critice în mediul conjugal sau în profesie, dar, spre deosebire de România, aici se discută şi se face mult mai mult pentru rezolvarea acestor probleme, pentru o egalitate reală între sexe, pentru promovarea femeilor pe poziţii importante în societate, la toate nivelurile şi, nu în ultimul rând, pentru integrarea imigrantelor. Am intrat în casa a două românce din Catalonia, de la care am vrut să aflăm cum s-au descurcat când au venit aici, cum au evoluat şi cum s-au integrat în lumea spaniolă, cum se simte în societatea spaniolă. Monica este corporatistă, lucrează într-o multinaţională din Barcelona şi este încântată de modul în care cei de aici tratează femeia şi rolul ei social.

Monica: Am făcut şase ani de când sunt în Spania. Am venit cu jobul. Am avut puţin noroc că am prins o poziţie şi mă cunoşteau de la vechiul loc de muncă. Am aplicat, am venit aici, nu cunoşteam pe nimeni. Cred că m-am integrat destul de bine, deşi trebuie să recunosc principalele grupuri de prieteni, 90%, sunt tot create din români sau mixte. Oricum îmi place foarte mult viaţa aici, simt că îţi dă multe oportunităţi nu atât de carieră şi de dezvoltare, cât mai ales pe plan personal, să ai timp şi pentru tine, pentru îngrijire, să te dezvolţi, să călătoreşti, partea de entertainement e foarte bine pusă la punct, poţi să călătoreşti foarte uşor. Practic, cred că se axează mai puţin pe partea materială şi mai mult pe partea asta de dezvoltare. Femeile, probabil e una din cele mai – n-am trăit foarte mult, adică n-am prea fost în alte ţări, doar punctual cu proiecte puţin în Marea Britanie, aşa că nu pot să compar pe termen lung, că n-am mai stat nicăieri atât de mult ca în Spania – pot doar să compar cu România. Partea de, cum sunt femeile tratate în societate, mi se pare că probabil e una din cele mai feministe societăţi în care le-am văzut de la locul de muncă până simplele glumiţe. Da, ce mi-a plăcut să văd şi am observat chiar şi la apropiaţi, faptul că, într-adevăr, femeia nu doar este ajutată, cum e conceptul ăla mai ales la noi, că o mai ajută şi prietenul, soţul din când în când, dar cumva pe ea cade principala responsabilitate şi la casă, şi la copii. Mi se pare că fac o echipă, e cot la cot şi asta-mi place mult. Iar din punct de vedere profesional, sincer ştiu că se tot vorbeşte de acest gap între…şi salarial. Este de analizat oricum. La locul nostru de muncă mi se pare că din ce în ce… sunt mândră să spun că firma la care sunt are aproape o paritate perfectă în poziţiile de conducere între femei şi bărbaţi. Suntem undeva la 40 şi ceva la sută femei şi 50 şi ceva bărbaţi şi sper asta să nu fie doar o chestie de încurajare, adică eu în continuare sunt adepta meritocraţiei pe lângă /…/ Nici lucrurile duse la extrem, niciodată o extremă combătută cu o altă extremă nu, nu mi se pare eficientă, dar societatea este foarte deschisă şi în privinţa… nu ştiu, de la simplele glume care pur şi simplu aici nu prea se fac, până la, nu ştiu, chestia asta de a fi, cum ar veni, capul familiei şi nevastă-mea numai… Aici nu… Conceptele sunt cumva împărţite. Nu există clar. Poate şi faptul că rolurile nu sunt atât de clar şi clasic definite în societate cumva a făcut ca femeile să crească şi le vezi foarte mult şi în administraţia publică şi-n posturi de conducere până la urmă concluzia clară e că clar se poate face în acelaşi timp şi să fii şi dedicată. Chiar poţi să zic că uite, ai timp şi de job şi, nu ştiu, să mai mergi la o sală sau să mai faci o activitate, să mai ieşi şi cu prietenii, nu eşti că gata, am venit şi mă duc că trebuie să stau cu perechea mea sau… chiar femeile pot să-şi desfăşoare viaţa pe mai multe planuri sociale şi asta îmi place foarte mult.

Reporter: Cătălina a reuşit aici să-şi împlinea un vis. Creează pălării superbe şi are un atelier propriu în Sitges, în apropierea capitalei catalane. Când a decis să se mute în Spania era singură şi nesigură. Între timp lucrurile s-au schimbat mult în bine.

Cătălina: Locuiesc în Barcelona, în Sitges, de peste 13 ani. Am îmvăţat totul despre pălării acum 9 ani în Bucureşti şi m-am întors cu această cunoştinţă acumulată înapoi în Spania pentru a crea la scurt timp după propria mea marcă de pălării, care acum se numeşte /…/ Ca şi antreprenoare româncă în Spania, drumul meu nu a fost uşor, însă am avut un mare noroc să fiu foarte bine primită în comunitate şi un noroc şi mai mare a fost să mă înconjor de femei speciale care m-au ajutat să mă integrez în comunitate şi să cresc atât pe plan personal, cât şi pe profesional. Ca şi concluzie după aceşti 13 ani în care Spania deja s-a transformat în ţara mea este cât de important e să ne sprijinim ca şi femei între noi, să ne ajutăm şi să ne încurajăm. Mie această susţinere mi-a dat aripi într-un moment de vulnerabilitate mare, de adaptare într-o ţară străină.

Reporter: În spatele fiecărui român, cel care a ales să-şi schimbe rezidenţa, există o poveste, că e o dorinţă de tinereţe, o dramă sau o nevoie, ori doar spirit de aventură sau sărăcia de acasă. Motivele sunt extrem de personale. Acomodarea în noua ţară este şi ea o poveste a fiecăreia şi câteodată dificilă, dar cele care în final reuşesc şi aleg să meargă înainte aici în Spania devin parte integrantă a acestei societăţi în care, în ultimii ani, rolul femeilor pare a fi din ce în ce mai important. 

Rador/FOTO imagine ilustrativă radioiasi.ro