Şapte forme atipice de a sărbători Crăciunul

Publicat de Lucian Bălănuţă, 9 decembrie 2014, 10:33

Aşteptat cu emoţie în fiecare an în multe colţuri ale lumii, Crăciunul este o sărbătoare al cărei nume rezonează, în general, cu o taină divină, familie, brad, cadouri, mese speciale şi, nu în ultimul rând, Moş Crăciun. Există şi zone în care Crăciunul este echivalent cu ceva cu totul atipic, cum ar fi un concurs de biliard, un grupaj de desene animate cu Răţoiul Donald sau realizarea unei fotografii cu o mitralieră în mână alături de Moş Crăciun şi cadourile aduse de el. Ziarul spaniol ‘El Pais’ prezintă şapte dintre aceste forme mai puţin cunoscute de a serba Crăciunul. [youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=Ts0hU7gHOt4[/youtube]

În Marea Britanie, cea mai mare bucurie este câştigarea unuia dintre cele trei mari pariuri ale sezonului sărbătorilor. Ţara caselor de pariuri abundă la sfârşit de an în pariuri, toate legate de Crăciun: cafeaua de Crăciun, KitKats de Crăciun, lavete de Crăciun şi lista (foarte lungă) continuă. Unul dintre cele mai prizate de public are loc la începutul lunii noiembrie şi desemnează cel mai bun (sau mai scump şi mai sentimental) anunţ de Crăciun.

Pentru 2014, ‘lupta’ se dă între clipul cu un pinguin îndrăgostit, realizat de John Lewis, şi un altul semnat de Sainsbury’, amintind de un episod cu totul special din timpul Primului Război Mondial, de la a cărui declanşase s-au împlinit o sută de ani în 2014. Concret, clipul reconstituie un meci de fotbal despre care se povesteşte că ar fi avut loc între luptătorii din cele două tabere beligerante, nemţii şi, respectiv, aliaţii.

Un alt pariu este legat de ocupantul locului întâi în numeroase topuri muzicale din săptămâna Crăciunului (melodii, interpreţi, formaţii etc) pentru care speculaţiile încep încă din vară, de prin luna iunie.

Cel de-al treilea pariu extrem de preţuit se referă la serialul de televiziune care va strânge cei mai mulţi telespectatori în ziua de Crăciun. În ultimii ani, confruntarea s-a dat între ‘EastEnders’ şi ‘Downton Abbey’. Cel dintâi, care se emite din 1985, este în pierdere de admiratori, dar, cu toate acestea, a fost vizionat la Crăciunul trecut de opt milioane de persoane. Pe de altă parte, serialul scenaristului Julian Fellowes, pe ecrane din 2010, îl are în acest an ca invitat în episodul de la Crăciun pe George Clooney, aşa încât competiţia se dispută la cote înalte. O mare atenţie suscită şi serialul SF ‘Doctor Who’, care va prezenta de Crăciun o confruntare între Time Lord şi Santa Claus (Moş Crăciun), interpretat de Nick Frost.

Japonezii nu concep Crăciunul fără celebrele produse de la ‘Kentucky Fried Chicken’, aşa încât stau la coadă ore în şir în această zi de sărbătoare la una dintre cele 1.200 de francize ale celebrei mărci. Obiceiul are originea în 1974, când KFC a observat că străinii care locuiau în Japonia nu reuşeau să-şi procure carne de curcan pentru Crăciun. Prin urmare, firma a lansat campania publicitară ‘Kurisumasu ni wa kentakki!’ (Crăciun în Kentucky), oferind un meniu special cu pui fript şi vin pentru numai zece dolari. Succesul a fost imens nu numai în rândul expaţilor, ci şi al japonezilor. Campaniile din prezent sunt făcute de multe ori de celebrităţi locale, care se pozează cu câte un picior de pui în mână, iar meniul costă 40 de dolari şi include şampanie şi tort. Primele comenzi pentru pachete de mari dimensiuni, pentru o familie, se fac încă din luna octombrie.

În regiunea Catalunia din nord-estul Spaniei, nu se pune accentul pe serbarea nopţii de Crăciun, ca în restul acestei ţări iberice, ci mai ales pe ziua Sfântului Ştefan, care se marchează în 26 decembrie. De fapt, majoritatea locuitorilor îşi acordă trei zile de petreceri în lanţ cu aceste ocazii. Foarte deosebit este modul în care milioane de catalani aleg să petreacă ziua de 25 decembrie: în faţa televizorului, pentru a urmări un program de …biliard, care durează mai bine de patru ore. Difuzată prima oară la mijlocul anilor 90 din secolul XX, emisiunea a fost suspendată în 2009, fapt care a provocat un val de indignare cetăţenească, un lider de opinie, ziaristul Avui Iu Forn, cerând chiar demisia directorului canalului de televiziune TV3, de la care dispăruse programul de biliard. Evident, emisiunea a fost reintrodusă şi se bucură de mare succes în continuare.

Şi Anul Nou are o particularitate în Catalunia, unde televiziunea nu transmite, ca în alte locuri, concerte sau competiţii de schi, ci ..un concurs de câini ciobăneşti.

Suedezii întâmpină Crăciunul cu un omagiu naţional adus Răţoiului Donald. În ziua de 24 decembrie, de la ora 15.00, întreaga suflare a ţării se aşează la televizor pentru a urmări un program de desene animate care se emite, aproape fără schimbări, încă din 1959. ‘Kalle Anka och hans vänner önskar God Ju’ (‘Răţoiul Donald şi prietenii săi vă urează Crăciun fericit’) este un amestec de scurte filmuleţe de desene animate produse de studiourile Disney în anii 30, 40, 50 din secolul XX, pentru care suedezii au un adevărat cult. Dovadă în acest sens este şi Muzeul Nordic din Stockholm, în care renumitului răţoi îi este rezervat un întreg sector, în partea de ‘tradiţii populare’. De-a lungul timpului, au existat tentative din partea televiziunii publice suedeze (SVT) de a renunţa la programul cunoscut de toţi drept ‘Kalle Anka’, dar protestele primite de la telespectatori nu au permis acest lucru. De exemplu, valorile din filmele produse de Disney nu mai păreau a fi pe aceeaşi lungime de undă cele ale social-democraţilor de la putere, iar în 1982 nu a mai fost transmis filmul – intrat şi el în tradiţie – despre tăuraşul Ferdinand, lucru care nu a fost deloc pe placul suedezilor. Donald Duck este mult mai iubit în Suedia decât Mickey Mouse şi a intrat deja în obicei folosirea expresiei ‘Kalle Anka’ pe manifeste de protest.

Italienii sunt şi ei pasionaţi de film în perioada Crăciunului, dar, spre deosebire de nordicii suedezi, ei preferă aşa-numitul ‘cine-panettone’, adică un ‘film – cozonac de Crăciun’. Este vorba despre pelicule de calitate discutabilă, cu un umor gros, pline de gaguri, comic de situaţii şi multe stereotipuri, dar care fac încasări record în perioada sărbătorilor de iarnă. Rădăcinile acestui fenomen datează din 1983- pelicula ‘Vacanze di Natale’, a cărei acţiune se petrecea în staţiunea de schi Cortina d’Ampezzo. Filmul a fost un succes comercial extraordinar, urmat de ‘Vacanze di Natale’ 90′, ‘Vacanze di Natale’91’, ‘Vacanze di Natale’95’. Nu numai că titlurile sunt similare, ci şi actorii sunt aceeaşi (mai ales Christian De Sica şi Massimo Boldi). Lucru valabil şi în cazul regizorilor – Vanzina brothers. Nimic nou şi, totuşi, italienii se amuză şi continuă să meargă la cinema pentru ‘cine-panettone’.

În statul american Arizona, tradiţia cere ca pentru această sărbătoare să se facă poze de familie cu Moş Crăciun, cadouri, dar şi cu o mitralieră în mână. Există locuri precum ‘Scottsville Gun Club’ la care sute de familii aşteaptă la rând în decembrie pentru a realiza o asemenea amintire. Desigur, beneficiind de îndrumarea instructorilor de specialitate pentru ca întreaga acţiune să decurgă în deplină siguranţă şi, nu în ultimul rând, pentru ca posturile adoptate să fie din cele mai fireşti şi mai convingătoare.

Chinezii trăiesc diferit Crăciunul, în funcţie de zona geografică în care se află. În Hong Kong, obiceiurile sunt asemănătoare celor din Occident, dar în cea mai mare parte a ţării nici măcar nu este zi de sărbătoare, aşa încât, în cel mai bun caz, oamenii consideră această dată ca un bun motiv de a face cadouri sau de a lua masa cu prietenii la McDonald’s. Cu totul alta este situaţia în Taiwan, unde Crăciunul este un fel de Sfântul Valentin, prilej de întâlniri şi daruri romantice şi de vacanţe în doi.

(Agerpres/ FOTO abc.com)