Profesorul și muzicologul Mihail Cozmei, la „începătura” vieții veșnice
Mihail Cozmei a fost, timp de cinci decenii, profesor de istoria muzicii, muzicologie și estetică muzicală, începând din anul 1961. Din 2001 a fost și unul dintre primii conducători de doctorat ai Universității de Arte ieșene. A activat de asemenea ca șef de catedră, decan (1965-1976) și rector (1973-1974; 1976-1984). A inţiat şi condus Festivalul Vacanţe Muzicale la Piatra Neamţ (1972–1984) şi Festivalul Muzicii Româneşti la Iaşi (1973–1992 și continuarea până în prezent).
Publicat de dvlad, 14 aprilie 2026, 18:21
HRISTOS A ÎNVIAT!
În noaptea Învierii se prăznuiește „omorârea morţii, sfărâmarea iadului şi începătura altei vieţi, veşnice” (Sfântul Ioan Damaschin, Cântarea de bucurie și biruință 7/3 din Utrenia nopții de Paști)
Așa tragem și noi nădejdea, că noaptea Învierii a însemnat intrarea în viața veșnică a profesorului nostru drag, Mihail Cozmei. Născut la 10 octombrie 1931, a atins vârsta venerabilă de 94 de ani cu același calm și luciditate pe care i le știam dintotdeauna. Era un mare exemplu de supraviețuitor cu brio după ce Domnul i-a luat-o pe doamna Elena, ființa care l-a sprijinit o viață și i-a dat confortul și puterea de a avansa în plan profesional și managerial. Astfel, peripeţia existenţială a vieţii sale a sfârșit glorios și în pace, cu sprijinul, desigur, al familiei sale care a vegheat întotdeauna la bunăstarea sa.
Profesorul Mihail Cozmei a fost o ființă caldă fără efuziuni și un spirit apolinic prin excelență. La catedră venea extrem de îngrijit, cu materia bine structurată, și într-o vreme în care nu se punea problema unor cursuri tipărite la materii precum istoria muzicii, asta ne ridica la cotele cele mai înalte atenția la fiecare cuvânt al său, întotdeauna bine chibzuit și memorabil. Mai ales la examene, puteam să-i descoperim bunătatea și blândețea, fără o singură umbră de dispreț față de cei care nu veneau destul de pregătiți.
Am beneficiat de puterea educativă a Vacanțelor Muzicale de la Piatra Neamț încă după primul an de studenție, fără să fiu foarte atentă la istoria acestui veritabil festival. Erau cursuri de măiestrie și concerte ale noastre și ale profesorilor, care în decorul cochet al orașului de munte căpătau un farmec rar, de neuitat. Dar curând am înțeles că datorăm marile evenimente muzicale ca Vacanțele și Festivalul Muzicii Românești unor făuritori de viață muzicală care au pus pasiunea lor pentru muzică în slujba cetății. Unul dintre cei mai inimoși era Mihail Cozmei.
Vă invit să ascultați câteva mărturii care datează din 2010, de la un Portret Medalion dedicat profesorului Mihail Cozmei, la Muzeul Unirii din Iași
Memoria fotografiilor Mihail Cozmei
Dora Maria David despre Vacanțele Muzicale
Profesor și muzicolog Gheorghe Duțică despre Mihail Cozmei și Festivalul Muzicii Românești
Profesor și muzicolog Laura Vasiliu despre Mihail Cozmei
După pensie, domnul profesor Cozmei mă întâmpina cu bucurie atunci când îi treceam pragul, extrem de rar, în ultimii ani. Dar își păstrase în mod natural aerul său academic și echilibrat, care făcea pe oricine din preajma lui să se simtă confortabil. Da, pentru mine dl. Cozmei era omul care te odihnea, pentru că nu era niciodată abrupt, critic sau drastic, nu punea niciodată presiune pe tine, pentru că era un om blând, bun și politicos.
Arhiva postului de Radio Iași păstrează interviurile sale incluse în cicluri de emisiuni dedicate Istoriei Filarmonicii Moldova, a Operei din Iași sau a Conservatorului realizate de Dora Maria David, diverse discursuri și prezentări cu prilejul lansării volumelor mai recente pe care le-a publicat, sau interviuri la momente aniversare importante.
Trag mare nădejde în credința că a pleca din astă lume la acest mare moment al creștinătății înseamnă că sufletul acela intră direct în Împărăția drepților, căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El.
Să primim adevărul că moartea a fost golită de conţinutul ei distrugător prin moartea şi Învierea lui Hristos. „Şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică” (Tropar la Praznicul Naşterii Maicii Domnului, glasul al 4-lea).
„Pentru a înţelege moartea noastră şi a celor din jur în adevărata sa semnificaţie şi a o accepta fără căderea în disperare, Biserica ne aşază în faţă moartea şi Învierea lui Hristos. Din Crucea Răstignirii şi din mormântul Învierii izvorăsc înţelegerea sensului morţii noastre şi puterea învierii noastre. Sfântul Apostol Pavel explică legătura dintre moartea şi Învierea lui Hristos, pe de o parte, şi moartea şi învierea noastră, pe de altă parte. Dacă Hristos a înviat, înviază şi cei ce L-au primit pe El în viaţa lor” (Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, din Scrisoarea pastorală la sărbătoarea Învierii Domnului, 2011)
Daniela Vlad
14 aprilie 2026



