#StareaEducației (INTERVIU) Întâlnirile ALECART la FILIT – cinci zile în care adolescenții dialoghează de la egal la egal cu scriitorii. Prof. Nicoleta Munteanu: ”Există o diferență între maniera în care citești literatura atunci când ești de unul singur, între felul în care te raportezi la o carte atunci când știi că trebuie să o pregătești pentru o oră de literatură și modul viu în care poți să te apropii de carte, atunci când din spectator ai devenit de fapt tu personaj, alături de personajele din cărți.”

Publicat de andreeadaraban, 17 octombrie 2025, 11:45
Săptămâna viitoare, Iașiul devine din nou capitala literaturii europene. În perioada 22-26 octombrie 2025 are loc cea de-a XIII-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere, FILIT, unul dintre cele mai mari evenimente literare din Europa de Est, recunoscut pentru amploarea programului și diversitatea invitațiilor.
Scriitori, traducători, editori, critici literari, jurnaliști culturali și cititori de toate vârstele se vor întâlni în zeci de spații din tot orașul într-un maraton al literaturii.
De 17 ani, revista de atitudine culturală ”ALECART”, inițiată de profesorii Nicoleta și Emil Munteanu de la Colegiul Național din Iași, formează cititori pasionați, iar implicarea în cadrul FILIT este una consistentă. În fiecare an, sub umbrela clubului ”ALECARTt”, zeci de elevi urcă pe scenă alături de autori contemporani, moderează discuții, pun întrebări sau publică cronicile acestor dialoguri, chiar a doua zi, pe site-ul revistei, scriu recenzii ale volumelor citite. Clubul de lectură este însă foarte activ pe tot parcursul anului.
Colega noastră, Andreea Daraban, a stat de vorbă cu Nicoleta Munteanu, profesoara de Limba și Literatura Română, cofondatoare a revistei și clubului ”ALECART” despre cum se formează cititorii de mâine și cum pot fi aduși tinerii mai aproape de literatură, prin dialoguri reale cu scriitorii contemporani.
Andreea Daraban: Într-un sistem care valorizează performanța școlară în cifre și diplome, FILIT și ALECART oferă un alt tip de scenă, una în care literatura nu este materie de examen, ci pretext pentru întâlnire. Cum s-a născut acest parteneriat dintre ALECART și FILIT și ce înseamnă acest festival pentru alecartieni?
Nicoleta Munteanu: Ne bucurăm să spunem că ALECART a fost partener FILIT încă de la prima ediție a festivalului și cred că este bine să amintesc numele celui care ne-a adus aproape de FILIT, este vorba despre Dan Daia, care acum lucrează în Franța, dar care, iată, ne-a propus să intrăm în jocul acesta al întâlnirilor cu scriitorii în cadrul Festivalului Internațional de Literatură și de Traducere Iași. Pentru alecartieni, FILIT-ul este momentul de grație de la începutul fiecărui an școlar, care de-a lungul timpului ne-a adus foarte aproape de scriitori importanți, dar și de nume pe care nu le cunoșteam și pe care le-am descoperit prin intermediul festivalului. Și înseamnă, în primul rând, ocazia de a trage de mână scriitorul, de a discuta liber cu el, bineînțeles, cunoscându-i cărțile și astfel putând să ducem dialogul într-o zonă cu adevărat interesantă și din care copiii, adolescenții să rămână cu o altă imagine despre felul în care poți vorbi despre literatură.
”Elevii sunt cu adevărat în prim plan la întâlnirile ALECART de la FILIT. Nu autorul sau nu autorii invitați sunt personajele principale, ci chiar nucleul de bază al clubului.”
Andreea Daraban: Care este rolul elevilor în cadrul întâlnirilor ALECART de la FILIT? Cum se pregătesc ei pentru aceste evenimente?
Nicoleta Munteanu: Elevii sunt cu adevărat în prim plan. Ceea ce descoperă, de fiecare data, cei care vin la întâlnirile ALECART de la FILIT este că nu autorul sau nu autorii invitați sunt, să spunem, personajele principale, ci chiar nucleul de bază al clubului. Elevii încep să se pregătească pentru întâlnirile cu scriitorii încă din timpul verii, ceea ce mi se pare extraordinar. Căută volumele, aleg după aceea împreună cu noi volumul care va fi, în primul rând, sub lupă la întâlnirea cu scriitorul și, din momentul în care festivalul se apropie, e o adevărată, să spunem, competiție în care ei prezintă la clasă colegilor, care nu au reușit să citească volumele, felul în care au văzut ei cărțile citite, provocându-i în același timp să le descopere. Se stabilește printr-o competiție extrem de interesantă, spun eu, cine va prezenta cartea în fața autorului invitat. Iar anul acesta, la ședința de redacție, am văzut, deopotrivă, lacrimi, zâmbete, bucurie, emoții. A fost așa un moment în care au apreciat discursurile colegilor cu care intrau în competiție, au văzut care sunt modalitățile de a-și cuceri colegii, la sfârșit ei au votat și așa se stabilește persoana care va prezenta cartea. Dar prezentarea aceasta este întotdeauna gândită nu ca o prezentare făcută pentru autor, ci în primul rând pentru colegii care vin în sală, pentru cei care vor fi alături de ALECART. Pentru că, de fapt, există evident un nucleu forte ALECART, format din redactorii care, așa cum ați precizat, scriu pe tot parcursul anului și colegii lor de clasă sau alți invitați, persoane care își doresc să fie acolo. Dintre colegii de clasă, de obicei, au citit una sau două cărți, astfel încât ceilalți doar se familiarizează cu volumele scriitorilor, iar colegii care și prezintă, bineînțeles, sunt cei care trebuie să-i facă, să ajungă, fie și după FILIT, la aceste cărți.
Andreea Daraban: Faptul că elevii nu sunt doar spectatori, ci parteneri activi în astfel de festivaluri le schimbă percepția asupra modului în care se raportează la literatură?
Nicoleta Munteanu: Categoric! Ei înșiși constată că există o diferență între maniera în care citești literatura atunci când ești de unul singur, între felul în care te raportezi la o carte atunci când știi că trebuie să o pregătești pentru o oră de literatură, când știi că miza este doar un examen, care de multe ori se poate lua cu o notă mare și fără a avea lectura integrală a volumului, respectiv modul viu în care poți să te apropii de carte, atunci când din spectator ai devenit, de fapt, tu personaj alături de personajele din cărți. De aceea, cei de clasa a IX-a după FILIT, prima reacție pe care o au este ”Uau, nu am crezut niciodată că poate să arate așa o întâlnire cu un scriitor!”. Și cred că acest lucru este cel mai important. Dacă nu au avut ocazia în gimnaziu să cunoască astfel de cluburi, pentru că pe lângă ALECART trebuie să amintim și clubul LOGOS de la Colegiul Național ”Mihai Eminescu”, pentru că, în Iași, sunt mulți profesori care se străduiesc și realizează astfel de întâlniri, pentru un astfel de copil, care este pus pentru prima dată față-în-față cu un scriitor și constată că literatura poate să fie și altceva decât o suită de clișee sau de lucruri care trebuie învățate, cred că este modalitatea cea mai apropiată de a face din el un potențial cititor pe termen lung.
”Un element nou pe care îl aduce ALECART la FILIT, anul acesta, este faptul că într-una dintre zilele festivalului, în timpul unor ore, copiii vor constata că alături de profesorul de română, care trebuie să își facă ora, va fi invitat unul dintre scriitorii de la FILIT.”
Andreea Daraban: Anul acesta, ce scriitori sunt invitați la întâlnirile ALECART?
Nicoleta Munteanu: Aș vrea să precizez că avem, întotdeauna, la FILIT privilegiul de a aduce aproape de adolescenți, în primul rând, scriitorii străini. Ne dorim să avem cât mai mulți scriitori străini, pentru că este cea mai bună ocazie de a ne întâlni și de a vorbi despre spații culturale diferite de al nostru și pentru că pe parcursul anului cu scriitorii români ne putem întâlni și altfel, grație parteneriatului cu Polirom, grație parteneriatului cu Anansi, grație parteneriatului cu Humanitas și cu editurile de la noi. Așadar, anul acesta ne vom întâlni cu Nick Bradley, cu Nicola Scott, chiar miercuri în prima zi a festivalului. A doua zi îl avem ca invitat pe Michel Bussi, pe care ieșenii îl pot vedea de altfel și în cadrul Serilor FILIT și cu Andrei Gorzo, pentru că apoi să-l avem invitat pe Carlo Vecce, un autor absolut extraordinar, profesor universitar și care a scris un roman despre mama lui Leonardo da Vinci, o poveste care încearcă să fie cât mai aproape de realitate, un scriitor original din Georgia, născut în Tbilisi și care vorbește despre realitatea georgiană, Leo Vardiashvili. Apoi, în ultima zi, grecul Isidoros Zourgos, cu ”Câteva nopți și încă una”, iarăși o carte absolut extraordinară și George Cornilă cu ”Silex”, pentru ca să încheiem absolut miraculous duminică, aș spune eu, cu Tracy Chevalier alături de Veronica D. Niculescu, o întâlnire cum nu se poate mai miraculoasă, pentru că o parte dintre romanele lui Tracy Chevalier au fost traduse chiar de Veronica D. Niculescu. În afară de aceste întâlniri propriu-zise, care țin de ALECARTUL mare, joi, în a doua zi de festival, vom avea ocazia să o avem în sala de festivități a Colegiului Național Iași, pe Veronica D. Niculescu, de data aceasta cu ”Isidor”, o carte care a cucerit generații de-a rândul și, de fapt, cele două cărți cu și despre Isidor fac elevii de gimnaziu să se îndrăgostească de literatură. Ce aș vrea, de asemenea, să mai spun este că, în afară de aceste întâlniri, avem un moment special de câțiva ani la FILIT, se numește Zoon Poetikon, o întâlnire în care adolescenții au ca invitați poeții, pentru că există, știm foarte bine, o seară a poeziei în cadrul FILIT și la Zoon Poetikon se întâlnesc atât cu poeți consacrați, cât uneori și cu poeții care nu au debutat încă în volum. Iar anul acesta vom schimba un pic, pentru că nouă nu ne place să rămânem așa încremeniți într-o formulă, vom schimba un pic felul în care gândim întâlnirea de la Zoon Poetikon. Oricum, ceea ce pot să spun, încă de pe acum, este că la Zoon Poetikon vor fi alături de noi Dan Coman, Cristina Drăghici și Robert Șerban. Și iarăși, un element nou pe care îl aduce ALECART la FILIT, anul acesta, este faptul că într-una dintre zilele festivalului, nu vreau să spun care, pentru că surpriza trebuie să rămână, în timpul unor ore, copiii vor constata că alături de profesorul de română, care trebuie să își facă ora, va fi invitat unul dintre scriitorii de la FILIT, fără să știe despre cine este vorba, astfel încât și scriitorul să simtă dinamica și ei să vadă cum este să ai într-o altă ipostază scriitorul. Ce pot să zic este că unul dintre cei invitați va fi Cristian Fulaș la gimnaziu și Dan Coman la cei de liceu.
Andreea Daraban: Multe școli din Iași au scriitori invitați în această perioadă a festivalului, o practică ce se dezvoltă de la an la an.
Nicoleta Munteanu: Este un lucru extraordinar faptul că FILIT înseamnă, cu ajutorul Inspectoratului Școlar Județan, această aducere a scriitorilor în cât mai multe școli din județul Iași, pentru că nu doar în Iași, ci și în Pașcani și în alte locuri, scriitorii au ocazia să se întâlnească cu cititorii lor. Acum, chiar dacă nu este vorba despre cititori, cred că este foarte important ca cei care vin la aceste întâlniri să se familiarizeze cu operele celor invitați, să simtă un fel de curiozitate și să ajungă la volumele lor, chiar după momentul acestor întâlniri. De-a lungul timpului am constatat că e un soi de efervescență din aceasta foarte frumoasă, e ca un soi de sărbătoare. Îți vine un scriitor pe care îl atingi, îl vezi, îl interoghezi și între tine și el se interpune o carte. Cred că e lucrul formidabil care se poate întâmpla și iată că se întâmplă de ani buni în școlile ieșene grație FILIT.
Andreea Daraban: Ce preferă tinerii să citească în ziua de astăzi? Este literatura contemporană agreată în detrimentul celei clasice?
Nicoleta Munteanu: Dacă e să ieșim strict din ceea ce înseamnă lectura pentru orele de literatură, eu aș paria necondiționat pentru literatura contemporană. Și argumentele vin din faptul că am constatat că literatura contemporană este resimțită ca fiind mult mai aproape de ei. E o literatură care vorbește pe limba lor, e o literatură de foarte multe ori contondentă, în sensul că le scurtcircuitează conștiința, îi obligă să problematizeze și să se gândească la relația lor cu lumea în care trăiesc și atunci se regăsesc mult mai ușor în situațiile de viață în care sunt puse personajele, recunosc anumite aspecte legate de istoria recentă sau mai puțin recentă și atunci cred că nada cu care putem să-i atragem pe adolescenți astăzi rămâne literatura contemporană. Însă, noi, la ALECART, am constatat, de-a lungul timpului, că de la un punct încolo, cam de prin clasa a XI-a, atunci când lucrurile sunt mai așezate și curiozitatea, nu că s-a mai domolit, ci a devenit interiorizată, pasiunea este deja formată, elevii noștri se întorc cu foarte multă plăcere la literatura clasică. Felul în care citesc literatură clasică este mult mai adevărat și poate mai adecvat, pentru că au deja o grilă de lectură dinspre literatura contemporană.
”Profesorul este catalizatorul pasiunii pentru literatură.”
Andreea Daraban: Cum reușiți să-i faceți pe elevi să citească? Există o rețetă?
Nicoleta Munteanu: Nu știu dacă există neapărat o rețetă. Cred că acum, în ceea ce privește ALECART, pentru că, iată, sunt ceva ani în spate de când există ALECART, un rol important are și povestea aceasta a ALECART, care se scrie de la an la an și de la generație la generație și ca orice poveste, bineînțeles, că ea funcționează, îi atrage pe cei mici, de clasa a IX-a, să vadă ce este de fapt, ce se întâmplă la ALECART, cum arată o întâlnire. Există o legătură strânsă pe care noi o păstrăm cu absolvenții Colegiului Național Iași care au rămas în Iași și care adeseori vin la întâlnirile de redacție și, ca atare, cei mici nu ne văd pe noi, profesorul de la clasă în prim plan, ci pe cei de o vârstă cu ei. Cât despre rolul nostru, ca profesori și noi obișnuim să le vorbim elevilor la clasă despre cărțile care ne plac, despre cărțile care înseamnă ceva pentru noi și, în momentul în care ne văd ieșind un pic doar din ceea ce înseamnă ora de română obișnuită, evident că ei se obișnuiesc și ajung să se întrebe ”Măi, dar ce o fi având cartea asta, ce e cu autorul ăsta de s-a apucat profa să vorbească despre el? Oare nu ar fi interesant să deschidem și volumul de poezii, nu știu, a lui Robert Șerban sau a lui Dan Coman, să vedem ce este acolo?” Este suficient să arunce, așa, o nadă, un sâmbure către ei și, o parte, au niște reacții absolut fabuloase și o lectură, care de foarte multe ori este mai atentă și mai bună decât a noastră a profesorilor.
”Nu ne-am propus niciodată la ALECART să scoatem scriitori, să scoatem critici literari. Ne-am propus, în primul rând, să scoatem cititori.”
Andreea Daraban: Așadar, profesorul are un rol esențial în a-l transforma pe elev într-un cititor.
Nicoleta Munteanu: Da, profesorul joacă un rol important pentru că el trebuie să fie catalizatorul pasiunii elevilor. Nu înseamnă că profesorul poate să facă totul. Lumea în care trăim este complexă, ei vin din medii diferite, au nevoi și pasiuni diferite. Însă, din momentul în care reușești, în fiecare clasă, să găsești câțiva în care să sădești sau să trezești dorința aceasta de a privi lumea și prin alți ochi, aceea a literaturii, pariul nostru este câștigat. Pentru că jocul se propagă de la noi la câțiva și de la nucleul acesta al câtorva către mai mulți. Nu ne-am propus niciodată la ALECART să scoatem scriitori, să scoatem critici literari. Ne-am propus, în primul rând, să scoatem cititori și în momentul în care ei termină liceul să aibă ochiul de a ști care este cartea ce vorbește pe limba lor și cartea pe care să o găsească în momentul în care au nevoie să simtă că cineva le este aproape.
”Oricât de mult ai încerca să determini, să trezești în copiii aceștia pasiunea de a citi, în momentul în care se apropie și se lovesc de examenele naționale, mai devreme sau mai târziu, unii dintre ei ajung tot la o plasă de siguranță. Există o presiune foarte mare, cea a notei.”
Andreea Daraban: Examenele naționale din România măsoară bagajul literar al elevului? Felul în care sunt construite oferă posibilitatea elevilor să iasă în evidență, dacă au în spate lecturi consistente?
Nicoleta Munteanu: Mi-ar plăcea foarte mult să spun că da. Din păcate, realitatea din system, din punctul meu de vedere, este ușor diferită. Am constatat, de-a lungul timpului, că oricât de mult ai încerca să determini, să trezești în copiii aceștia pasiunea de a citi, în momentul în care se apropie și se lovesc de examenele naționale, mai devreme sau mai târziu, unii dintre ei ajung tot la o plasă de siguranță. Subiectele la clasa a VIII-a arată foarte frumos. Ele, din afara sistemului, pot părea interesante și ofertante pentru adolescenți. Din păcate, realitatea este că și pe aceste subiecte frumoase putem ajunge să facem din elevii noștri un fel de mici roboței care să caute, să identifice niște teme, niște trăsături, să coreleze într-o anumită direcție, care poate fi așa sugerată, ca să rămân ”la a sugera” și nu altfel, de către profesorul de la clasă, pentru că există o presiune foarte mare, a notei. În ceea ce privește elevii de clasa XII-a, ei au, într-o anumită măsură, o mai mare libertate de mișcare pentru că, da, spui Bacovia, de exemplu și autor canonic, dar nu e obligatoriu să te gândești sau să alegi poezia ”Plumb”. Poți să te duci către o postumă bacoviană, ai libertatea să alegi orice text dorești dacă ești suficient de curajos ca să faci acest lucru. Din păcate, iarăși, la eseul de la subiectul al treilea de la Bacalaurat, de multe ori constatăm că tendința, așa cum arată baremul, pentru profesor este să noteze, în momentul în care se află în fața unui eseu bine scris, chiar dacă este evidentă lipsa de originalitate a eseului respective. Pe când atunci când un copil își gândește propriu-zis teza, îl vezi că se chinuie și că vrea să fie el însuși, evident, pot apărea mici probleme de exprimare, pot apărea anumite stângăcii, indiferent cât de bun cititor este sau cât de bun are condeiul. Și există realitatea unei note pe care constați că nu e ceea pe care știi că ar merita-o copilul. Așadar, e greu să găsești la un examen național, indiferent că e vorba de clasa VIII-a sau a XII-a, acel echilibru. Dar rămân la ideea că, dincolo de aceste examene, rolul profesorului de română este să-i formeze în direcția aceasta a unei sensibilități, a unei acuități a lecturii pe care ei să o păstreze pe termen lung. Și să depășească ideea că citesc doar pentru o notă sau citesc doar pentru un examen.
Andreea Daraban: Să revenim la ALECART și la FILIT. Suntem norocoși că avem acest festival la Iași.
Nicoleta Munteanu: Categoric. Noi am spus, de la început, că cel mai frumos lucru care se poate întâmpla în Iași în ceea ce privește literatura este FILIT. Un festival care înseamnă cinci zile pline cu întâlnirii diferite și ca format și, evident, ca număr de invitați, cu foarte mulți tineri care se întâlnesc, se cunosc, descoperă lucruri diferite, iar întâlnirile ALECART, aș spune eu, că spre deosebire de alte întâlniri, au această particularitate: niște tineri care vorbesc liber, care gândesc pe marginea unor cărți și care au posibilitatea de a fi în mijlocul unor oameni care simt aceeași pasiune pentru literatură ca ei. Așteptăm cu nerăbdare fiecare zi și fiecare întâlnire ALECART.
Varianta audio a interviului: