Fantomele căminelor spital mai bântuie România?- rubrica Semnal Critic, 21 martie 2019, autor Mihaela Munteanu

Publicat de mihaelamunteanu, 21 martie 2019, 13:53

Cu peste 20 de ani în urmă, căminele spital erau adevărate lagăre ale morții pentru copii și adulții cu dizabilități severe.

Amintirile dnei Mirela Stoica, angajată la Căminul Spital Nicorești sunt amintirile tuturor celor care au pătruns acolo, după 1989, ca voluntari. Printre ei și străinii-americani, irlandezi, britanici, care au venit la Nicorești, Galați și au descoperit ce înseamna oroarea instituțiilor comuniste.

Ce era dincolo de zidurile cenușii și geamurile acum sparte, aflați din rubrica Semnal Critic de la Radio Iași.

21 martie 2019, autor Mihaela Munteanu

Trist este că nici în zilele noastre nu putem vorbi de renunțarea totală la anumite practici, chiar dacă România a făcut pași uriași în asistența socială.

Colindând centrele rezidentiale, am aflat că sunt angajați care încă mai numesc camerele ”saloane” și care nu au înțeles încă faptul că trupurile acelea chinuite, strâmbe și uneori neputiincioase, găzduiesc suflete.

Ar fi fost suficient să privească ochii arzători și să înțeleagă că persoanele cu dizabilități, ca noi toți, au nevoie de iubire, nu de medicamente care să îi facă docili.

Persoanele cu deficiențe mintale din centrele rezidențiale sunt probabil, cele mai expuse abuzurilor din sistem, iar Centrul pentru Resurse Juridice încearcă de ani de zile să monitorizeze situația îngrijirii și respectării drepturilor acestor oameni.

Cu câteva zile în urmă, CRJ sesiza public faptul că beneficiarilor din sistemul de protecție specială li s-ar administra masiv neuroleptice, pentru ca astfel, sub efectul sedativelor, să se conformeze regulilor și să nu pună probleme îngrijitorilor.

Se mai poate ca în România, semnatară a Convenției europene a persoanelor cu dizabilități să mai transformi un om în ”legumă”, numai pentru a nu te deranja? – m-am întrebat.

Un comunicat CRJ afirmă că, la sesizarea organizației, ”ANPDCA  indică un număr de aproximativ 6000 de beneficiari ai sistemului de protecţie specială cărora le-au fost administrate neuroleptice, din totalul de 9000 diagnosticaţi în anul 2018. De asemenea, aproape un sfert dintre ei au fost internaţi într-un spital de psihiatrie din România în acelaşi an. Aproape 400 au fost internaţi de mai mult de 3 ori la psihiatrie în acelaşi an, iar dintre aceştia, 150 au fost spitalizaţi pentru mai mult de o lună.

Cifrele acestea, dar şi rapoartele publicate de CRJ în ultimii 16 ani, ne indică faptul că medicaţia este utilizată pentru a controla stările şi comportamentul copiilor şi mai puţin pentru a trata sănătatea lor mintală. Cu alte cuvinte medicația psihiatrică este folosită ca substitut al nevoii de afecțiune a copiilor din sistemul de protecție specială, dar și ca metodă de pedeapsă a acestora.”

Ieri, organizația a adresat o scrisoare deschisă doamnei Prim-Ministru, Viorica Dăncilă, doamnei Ministru Sorina Pintea, preşedinților Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, Gabriela Coman, al Colegiului Medicilor din România, Dr. Gheorghe Borcean, al Colegiului Psihologilor din România, și al Colegiului Asistenţilor Sociali din România în care solicită măsuri față de această situație.

Cu siguranță că reacțiile oficiale ne vor lamuri dacă România a făcut sau nu pași decisivi în revalorizarea persoanelor cu dizabilități, ca oameni cu drepturi ce trebuie respectate.

Mihaela Steliana Munteanu