Cercetători de la Facultatea de Biologie din Iași caută în deșeurile de tutun un potențial tratament pentru ameliorarea efectelor maladiei Alzheimer. Profesor universitar doctor Marius Mihășan la „Weekend cu prieteni” (27.07.2025)

Publicat de hdaraban, 30 iulie 2025, 20:02

Trei cercetători de la Facultatea de Biologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași au dezvoltat o metodă de transformare a deșeurilor toxice de tutun într-un compus cu potențial în tratarea bolii Alzheimer. Folosind o bacterie din natură, echipa convertește deșeurile contaminate cu nicotină într-o substanță care a demonstrat efecte benefice asupra memoriei și funcției cerebrale în studiile preliminare de laborator pe animale.

Demersul științific este susținut de profesor universitar doctor Marius Mihășan, alături de colegii săi, profesor universitar doctor Lucian Hrițcu și cercetătorul Răzvan Ștefan Boiangiu.

Pentru emisiunea „Weekend cu prieteni”, Horia Daraban a dialogat cu cel care coordonează proiectul, profesorul Marius Mihășan. În răspunsurile sale, cercetătorul a oferit repere despre începuturile demersului, despre stadiul în care se află proiectul, dar și despre ce înseamnă să fii optimist atunci când ai astfel de preocupări: „eu sunt la o vârstă la care încerc să găsesc echilibru între optimism și cunoștințe. Dacă mă uit la studenți, acolo raportul este invers, studenții sunt foarte optimiști, cunoștințele, câteodată, le lipsesc. Și asta, câteodată, produce rezultate surprinzătoare.”

Horia Daraban: 21 septembrie, Ziua Mondială de Luptă Împotriva Maladiei Alzheimer. Potrivit unui document al Institutului Național de Sănătate Publică, la fiecare trei secunde, cineva din lume dezvoltă demență. Sunt peste 50 de milioane de persoane care trăiesc cu demență în întreaga lume și se așteaptă ca acest număr să se dubleze la fiecare 20 de ani, ajungând la peste 150 de milioane până în 2050. Deci, cu atât mai importante astfel de preocupări de cercetare, domnul profesor. Reprezintă ceea ce faceți împreună cu colegii dumneavoastră pași în a oferi răspunsuri în cheie medicală?

Marius Mihășan: Cu siguranță. Boala Alzheimer și demența, în general, sunt probleme foarte complicat de adresat, din cauza faptului că, în special, boala Alzheimer are numeroase cauze. Nu vom avea un compus care să adreseze toate cauzele, însă eforturile noastre adresează o cauză, eforturile altor cercetători din alte laboratoare adresează alte cauze și împreună, sperăm, să putem veni cu soluții care, dacă nu rezolvă boala Alzheimer, cel puțin să îmbunătățească calitatea vieților pacienților.

Horia Daraban: Cercetarea de la Facultatea de Biologie pleacă de la preocupări ale membrilor echipei…

Marius Mihășan: Subiectul a început în 2009, atunci când mi-am inițiat studiile doctorale în domeniul metabolizării nicotinei sub coordonarea profesorului Roderich Brandsch de la Universitatea din Freiburg, Germania. Atunci când m-am întors în țară, l-am cunoscut pe colegul Lucian Hrițcu și, împreună cu acesta, am dezvoltat ideea aceasta de a utiliza calea metabolică de degradare a nicotinei de la bacteria Paenarthrobacter nicotinovorans ca o sursă de potențiali derivați utili

Subiectul acesta a propriu-zis a început cu un experiment pe calculator în care am încercat să vedem dacă compușii produși de bacteria Paenarthrobacter nicotinovorans se pot lega de molecule cheie din creier. Am demonstrat că acest lucru este fezabil și, mai apoi, împreună cu colegul meu, am testat practic toată această ipoteză dezvoltată cu ajutorul calculatorului.

Horia Daraban: Rezumând ceea ce ați spus dumneavoastră, practic, rezidurile, resturile de la tutun, pe acestea, dacă e să încercăm o exprimare plastică, se așază o bacterie, aceasta se hrănește cu nicotina din tutun și rezultă altceva, un produs care poate fi folosit pentru combaterea efectelor Alzheimer.

Marius Mihășan: Exact. Tulpina aceasta este o tulpină naturală care a fost izolată din sol și, așa cum arată numele, Pernartrobacter nicotinovorans, este o tulpină care degradează nicotina. Ceea ce facem noi este să oprim această tulpină în a degrada complet nicotina, în așa fel încât să obținem intermediari ai nicotinei din deșeuri de tutun, despre care am arătat că au potențial în tratamentul bolii Alzheimer.

Horia Daraban: Îmi dau seama că sunt două planuri, legate de deșeurile de tutun și de bacterie. Echipa dumneavoastră a intervenit asupra bacteriei aducând modificări în comportamentul ei?

Marius Mihășan:  Exact. Acum avem în laborator doctoranzi care lucrează în direcția pe care o precizați dumneavoastră, aceea de a utiliza bacteria pentru a procesa și converti deșeurile cu nicotină.

Horia Daraban: Substanța obținută prin intervenția bacteriei asupra nicotinei din tutun ce efect arată? Ce arată testele în acest sens?

Marius Mihășan: Asupra omului nu cunoaștem. Însă, testele pe care le facem noi sunt pe animale de laborator, precum șobolani, șoareci sau pești zebră, pe care noi le numim modele ale bolii Alzheimer, în sensul în care s-a intervenit asupra lor pentru a manifesta anumite aspecte ale bolii Alzheimer. Pe aceste modele de animale de laborator ale bolii Alzheimer, am demonstrat că compusul, 6-hidroxi-L-nicotină, îmbunătățește memoria și acest lucru l-am demonstrat prin teste comportamentale în labirint. De exemplu, șoarecii sunt puși într-un labirint să-și găsească calea către hrană și se măsoară timpul în care parcurg drumul pentru a evalua dacă mai țin minte calea din zilele anterioare. Întotdeauna am văzut efecte de îmbunătățire a memoriei, de asemenea efecte de îmbunătățire a statusurilor oxidativi, capacității de a inactiva agenți oxidanți. Dar principalul lucru care ne interesează este acesta: îmbunătățirea memoriei pentru că scăderea memorie este unul dintre efectele fundamentale ale boli Alzheimer.

Horia Daraban: Ați explicat dumneavoastră unde vă aflați acum cu cercetarea. Dacă e să definim etapele până la un produs finit, oricare ar fi el, care să fie folosit de pacienți, unde ne aflăm acum? Suntem la început, într-un stadiu incipient, la mijlocul drumului?

Marius Mihășan: Suntem un pic mai departe de început. Nu suntem chiar la mijloc. Și dacă noi vom reuși să ajungem la mijloc, atunci munca noastră va trebui să fie preluată de alte persoane. Pentru că noi nu putem duce de la mijloc până la final. Nu avem pregătirea necesară în această direcție. Suntem în momentul în care am demonstrat potențialul, am demonstrat efectele pozitive. Ceea ce ne interesează acum este să demonstrăm potențialele efecte negative. Ne interesează efectul acestui compus asupra altor organe, de exemplu ficat, plămân, pentru că noi știm, nicotina este asociată cu efecte nocive. Unul dintre aspectele care ne interesează este dacă compusul acesta păstrează abilitatea nicotinei de a crea dependență, care este o dilemă. Deci suntem în etapa în care începem să evaluăm potențialele efecte negative.

După ce trecem de acest lucru, atunci aș zice eu că suntem la mijloc și putem să ne gândim în a transfera cunoștințele noastre către persoane care sunt mai pregătite în a duce principiul activ către utilizarea practică.

Horia Daraban: De aceea este importantă colaborarea în plan intern, dar cu siguranță mai ales în plan extern.

Marius Mihășan: Fără colaborări, nu putem face nimic. Multă parte din munca aceasta este rezultatul colaborărilor între colegi, dar și între diverse universități din țară sau din străinătate.

Horia Daraban: Contează optimismul în cercetare, domnule profesor?

Marius Mihășan: Întotdeauna. Dacă eu nu aș pleca la drum crezând în ideea mea, nu are sens să plec la drum. Eu sunt primul care trebuie să cred că ceea ce fac are șanse de reușită și că este corect și bun.

Horia Daraban: Am putea face o proporție între optimism și datele de cercetare cu care plecați la drum? Ce contează mai mult?

Marius Mihășan: Trebuie combinații între celuia două. Am să spun așa, eu sunt la o vârstă la care încerc să găsesc echilibru între optimism și cunoștințe. Dacă mă uit la studenți, acolo raportul este invers, studenții sunt foarte optimiști, cunoștințele, câteodată, le lipsesc. Și am să mai precizez un lucru. Eu apreciez foarte mult treaba aceasta, pentru că la vârsta mea mă gândesc de două ori să mă apuc de ceva, însă cred că uneori, faptul că mă gândesc de două ori, nu îmi permite să mă lansez în idei năstrușnice, care au totuși impact. Și atunci, optimismul studenților și capacitatea lor de a se lansa, în a investi timp în idei pe care eu le consider că au șanse 50-50%, nu mă bag în asta, studenții nu se uită. Și asta, câteodată, produce rezultate surprinzătoare.

Horia Daraban: Sunteți profesor la Facultatea de Biologie. S-a încheiat admiterea. Studenți tineri și interesați de această zonă științifică?

Marius Mihășan: Eu reușesc să găsesc întotdeauna în toate generațiile studenți cu care să lucrez. Întotdeauna este loc de mai bine, dar în ultimii 20 de ani am avut întotdeauna studenți cu care să pot lucra și studenți care m-au ajutat să ajung unde sunt acum. Fără ei, de fapt, nu am fi ajuns aici. Laboratorul nostru se bazează pe două resurse: finanțare și studenți. Astea sunt cele două resurse de care avem nevoie.

Horia Daraban: Există resursele?

Marius Mihășan: Finanțarea este dificilă peste tot și eu am ajuns la concluzia că finanțarea cercetării este deficitară la nivel global. Bineînțeles că și România are particularitățile ei, dar cu oricare coleg de-al meu cu care am discutat, niciunul nu mi-a spus avem bani suficienți. Toată lumea spune că nu sunt suficienți bani. Eu sunt mândru că, din 2009, am avut finanțare, asta înseamnă proiecte finanțate de statul român, aproape continuu, ceea ce pentru mine este un motiv de mândrie. Iar studenți găsim, studenți sunt întotdeauna interesați. Cursurile s-au terminat, este adevărat, dar eu acum vin din laborator unde sunt patru studenți care lucrează.

Horia Daraban: Revenind la demersul științific al echipei dumneavoastră, dacă e să oferim în încheierea interviului nostru un orizont de timp legat de cercetări și finalitatea obținerea unor rezultate, greu de spus?

Marius Mihășan: Foarte greu de spus. Nu pot să spun că va fi în cinci, zece ani, douăzeci de ani. Nu pot sa spun, pentru că depinde de foarte mulți factori. Ceea ce ne propunem noi este ca poate, în orizontul a trei, cinci ani să putem veni cu răspunsuri vis-a-vis de efecte negative și dependență. Dacă putem face lucrul acesta în orizontul a trei, cinci ani, eu aș fi încântat.

Varianta audio a interviului: