Sonda New Horizons la o zi de destinaţie: planeta pitică Pluto

Publicat de Andreea Drilea, 13 iulie 2015, 16:18

Sonda New Horizons aparţinând NASA se apropie de destinaţia misiunii sale, planeta pitică Pluto, fiind la o zi de întâlnirea istorică cu acest corp cosmic îndepărtat, după o călătorie care a durat mai mult de 9 ani, conform Reuters.

În prezent, sonda New Horizon se află la peste 4,88 miliarde de kilometri de Pământ, iar semnalele radio spre şi dinspre Terra au nevoie de aproximativ 4 ore şi jumătate pentru a ajunge la destinaţie, călătorind cu viteza luminii.

New Horizons se va afla în cel mai apropiat punct de planeta pitică Pluto marţi la ora 11:49 GMT. Sonda va rămâne pe pilot automat pentru întâlnirea cu Pluto, urmând ca toate cele şapte instrumente ştiinţifice de la bord să culeagă date despre această planetă pitică, precum şi despre cele cinci luni cunoscute ale sale. Datele ştiinţifice adunate vor fi transmise prin radio spre Pământ în următoarele 16 luni.

‘Trebuie să-ţi placă cu adevărat să aştepţi să-ţi primeşti cadourile dacă vrei să faci parte din echipa acestei misiuni’, a glumit coordonatorul misiunii New Horizons, Alan Stern, de la Southwest Research Institute din Boulder, Colorado.

Între anii 1960 şi 1977 NASA a lansat o serie de misiuni de explorare a planetelor din sistemul nostru solar, cu excepţia lui Pluto. Însă, după ce în 1992 a fost descoperită ‘curtea din spate’ a sistemului nostru solar, aşa-numita centură Kuiper (centura de asteroizi şi comete ce înconjoară sistemul solar, extinzându-se dincolo de orbita planetei Neptun), plină de obiecte transneptuniene, ‘fosile vii’ ale zorilor sistemului nostru solar, interesul a crescut şi NASA a acceptat să trimită o misiune şi spre Pluto şi anturajul ei de cinci sateliţi naturali.

Pluto şi cel mai mare satelit al său, Charon, se află în rotaţie sincronă şi astfel o faţă a lui Pluto se află mereu orientată spre aceeaşi parte a lui Charon. Ceilalţi patru sateliţi ai lui Pluto, în ordinea mărimii sunt Nix, Hydra, Kerberos şi Styx.

Anul în care NASA a lansat sonda New Horizons, 2006, a fost un an de tristă amintire pentru Pluto care şi-a pierdut statutul de planetă, fiind recatalogată drept planetă pitică, o decizie care a aprins vii controverse privind definirea planetelor şi dacă acest corp cosmic îndepărtat poate sau nu să fie considerat drept o planetă.

Un an pe Pluto durează 248 de ani tereştri, iar această planetă pitică are o orbită foarte eliptică, ce o aduce în interiorul orbitei lui Neptun timp de 20 de ani – perioadă în care se află la cea mai mică distanţă faţă de Pământ şi când ar fi nevoie de doar 4 ore pentru ca un mesaj pornit de pe Pluto să ajungă la destinaţie. Atunci când se află în cel mai îndepărtat punct al orbitei sale faţă de Pământ, un astfel de mesaj ar ajunge pe Terra în peste 6 ore şi jumătate.

În funcţie de locul în care se află pe orbită, temperaturile pe Pluto variază, în medie, între -223 grade Celsius şi – 233 grade Celsius. Această diferenţă relativ mică de temperatură ar putea avea efecte asupra atmosferei rarefiate a planetei pitice.

Atunci când Pluto se află în punctul de maximă apropiere de Soare al orbitei sale, gheaţa din azot şi monoxid de carbon de la suprafaţa sa sublimează (trece direct din stare solidă în stare gazoasă), generând o atmosferă rarefiată. Conform modelelor computerizate de simulare a condiţiilor de pe Pluto, această atmosferă este dinamică, existând vânturi care bat cu viteze de până la 362 de km/h. La suprafaţa micuţei planete s-ar înregistra o presiune de aproximativ 3 microbari (presiunea etalon, de la suprafaţa Pământului, este de 1 bar). Oamenii de ştiinţă sunt de părere că atunci când ajunge în punctul cel mai îndepărtat de Soare al orbitei sale, atmosfera lui Pluto dispare, gazele din compoziţia sa revenind în stare solidă, de gheaţă.

Fotografiile realizate de Telescopul Spaţial Hubble dezvăluie existenţa unor importante diferenţe de strălucire la suprafaţa lui Pluto, ceea ce sugerează că această planetă pitică ar avea un relief variat, însă mai departe de atât nimeni nu cunoaşte detalii cu privire la geologia sau geomorfologia acestui corp cosmic.

La ora prânzului, pe Pluto (o zi pe această planetă pitică durează 6 zile şi 10 ore terestre) Soarele ar fi vizibil cu acelaşi ordin de mărime ca planeta Jupiter văzută de pe Pământ, dar mult mai strălucitor. ‘Lumina zilei pe Pluto este similară celei dintr-o zi foarte înnorată pe Pământ’, conform lui Alan Stern. Această planetă pitică se roteşte în sens invers rotaţiei Pământului (de la est la vest).

Sonda New Horizons se va apropia până la 12.500 de kilometri de Pluto, deplasându-se cu viteza de 49.600 km/h. După ce va trece de Pluto, sonda va fi folosită şi pentru a studia cel puţin încă un obiect din Centura Kuiper. Sonda nu poate decelera suficient pentru a se poziţiona pe o orbită stabilă în jurul lui Pluto. Gravitaţia lui Pluto este atât de mică încât o sondă sau o navetă spaţială ar avea nevoie de foarte mult combustibil pentru a frâna şi a se plasa pe orbită. New Horizons şi-a petrecut cea mai mare parte a călătoriei de 9 ani spre Pluto în stare de hibernare. Sonda a fost trezită în luna ianuarie şi a început să adune date.

New Horizons, care are dimensiunea unui pian de concert şi cântăreşte 465 de kilograme, este cea mai rapidă sondă spaţială lansată vreodată de pe Pământ. În prezent ea se deplasează prin spaţiu cu viteza de peste 1,6 milioane de kilometri pe zi. Această sondă funcţionează cu energie nucleară, obţinută din descompunerea plutoniului.A

(Agerpres/FOTO planetariubm.ro)