Cea mai lungă zi din an acoperită de superstiţii

Publicat de Andreea Drilea, 21 iunie 2015, 08:27

SOLSTIȚIUL DE VARĂ în emisfera nordică va avea loc DUMINICĂ, 21 IUNIE 2015 şi ne vom putea bucura oficial de începutul verii și cea mai lungă zi din an (15 ore 32 de minute).

Duminică la ora 19:38 are loc solstiţiul de vară în emisfera nordică şi ne bucurăm oficial de începutul verii! La această dată Soarele se află la cea mai mare înălțime deasupra orizontului la mijlocul zilei, iar ziua are durata cea mai lungă din an: 21 iunie va fi cea mai lungă din an (15 ore 32 de minute), iar noaptea cea mai scurtă (8 ore şi 28 de minute).

Simultan, în emisfera sudică are loc solstiţiul de iarnă, când înălţimea Soarelui deasupra orizontului şi durata zilei sunt minime (la sud de cercul polar de sud Soarele nu răsare, producându-se mijlocul nopții polare.

Începând cu această dată, durata zilei va începe să scadă, iar a nopții să crească, timp de 6 luni, până la 21 decembrie, moment în care va avea loc solstițiul de iarnă.

În schimb, în emisfera sudică a Pământului fenomenul se derulează în sens invers. Dacă în emisfera nordică pe 21 iunie e vara şi foarte cald, în emisfera sudică în aceeaşi zi începe oficial iarna.

Solstiţiul reprezintă cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare sau la cea mai mică înălţime faţă de ecuatorul ceresc.

Pământul execută atât o mişcare anuală de revoluţie în jurul Soarelui, cât şi o mişcare diurnă de rotaţie în jurul axei polilor tereştri. Axa polilor Pământului nu este perpendiculară pe planul orbitei Pământului.

Datorită acestui fenomen, cele 2 emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor şi a nopţilor, precum şi succesiunea anotimpurilor.

Denumirea de solstițiu („Soarele stă”) este dată de faptul că la data respectivă are loc schimbarea gradientului mişcării Soarelui în raport cu declinațiile acestuia.

Soarele aflându-se la culminație (pentru latitudinea medie a țării noastre) la 67° 52′ deasupra orizontului, durata zilei va avea cea mai mare valoare din an, respectiv 15h 32m, durata nopții fiind de numai 8h 28m.

Din acelaşi motiv și crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate, crepusculul se prelungește toată noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor „nopți albe”.

Dansul ielelor La români, solstițiul de vară este legat de sărbătoarea Sânzienelor, marcată în ziua de 24 iunie. Sânzienele sunt, în mitologia românească, zâne bune din clasa ielelor, dar care atunci când nu le este respectată sărbătoarea devin surate cu Rusaliile, care sunt zâne rele. Noaptea de Sânziene este înconjurată de o aură de mister și magie, fiind favorabilă vrăjilor și descântecelor de dragoste. Coronițele de Sânziene lăsate noaptea afară puteau asigura fetele că vor face nuntă în vară, în cazul în care erau găsite dimineața acoperite de rouă. Florile culese de Sânziene, așezate sub pernă în noaptea de 23 spre 24 iunie, le puteau ajuta pe fete să își vadă în vis viitorul soț.
Deși ritualurile legate de miezul verii sunt diversificate pe cuprinsul Europei, anumite teme par să se regăsească în majoritatea culturilor. Solstițiul de vară era o vreme a purificării prin apă și foc, un timp când practicile magice deveneau potente, iar spiritele pământului și cerului pășeau printre oameni.

În plus, solstițiul de vară este, se pare, favorabil unor magii puternice, care își pot pune amprenta pozitivă asupra unor schimbări din dragoste, prosperitate sau sănătate. Energia solstițiului de vară este considerată a fi o energie a pasiunii, vitalității, creativității și belșugului. Încă din antichitate, se credea că magia practicată în timpul solstițiului de vară are darul de a materializa dorințe sau aspirații aparent imposibile.

În China antică, ceremonialul solstițiului de vară constă într-o sărbătoare dedicată pământului, forței feminine și pricipiului Yin. În mod complementar, solstițiul de iarnă era rezervat sărbătoririi cerurilor, forței masculine și principiului Yang.

Străvechii păgâni din Europa (triburile celtice, slave sau germanice) sărbătoreau solstițiul de vară cu focuri de tabără. Noaptea solstițiului era specifică festivalurilor focului și magiei de dragoste, oracolelor iubirii și divinației. Se credea că lanurile de cereale vor creşte până la înălțimea la care săreau peste foc cuplurile de îndrăgostiți. Prin intermediul puterilor magice ale focului, fetele își ghiceau viitori soți și, în același timp, flăcările alungau demonii și spiritele rele.

În Roma antică, festivalul Vestalia, dintre 7 și 15 iunie, era dedicat zeiței romane a căminului, Vesta. În această perioadă, femeile măritate aveau voie să intre în templul zeiței, în restul anului el putând fi frecventat numai de fecioarele vestale.

În străvechea Suedie, un arbore al miezului de vară era înălțat și decorat în fiecare așezare. Sătenii dansau în jurul lui, iar fetele și femeile se îmbăiau într-un râu, ritual având menirea de a aduce ploaia peste câmpuri.

La interval de câţiva ani se adaugă câte o secundă deoarece viteza de rotaţie a Pământului încetineşte. Măsura a fost luată şi în 2012, iar mai multe aplicaţii online şi sisteme GPS s-au blocat și au afișat erori. Acelaşi lucru este aşteptat să se întâmple şi pe 30 iunie.

(Science World/FOTO twitrcovers.com)