CANNES 2015 Coneliu Poruboiu şi Radu Muntean, două şanse în afirmarea noului cinema românesc

Publicat de Andreea Drilea, 14 mai 2015, 14:00

Corespondenţă de la Tudor CARANFIL: În precedentele mele relatări m-am concentrat asupra competiţiei oficiale. Dar festivalul de la Cannes mai are şi câteva secţiuni paralele, dintre care Un certain regard, cea mai importantă, se deschide chiar astă seară.

Cu această ceremonie, care are loc joi, la Teatrul Debussy, pătrundem pe teritoriul tinereţii cinematografului fiindcă ‘Privirea anume’ aparţine, prin tradiţie, cineaştilor la început de drum, la primele lor filme. De pildă, lui Neeraj Ghaywan, regizor indian al cărui prim film Ugly a fost, anul trecut, nu numai distribuit pe piaţa europeană, dar şi foarte bine cotat de critică. El îşi încearcă norocul, în Un certain regard, cu MASAAN, o povestire corală care se consumă pe valea Gangelui, într-un ţinut sacralizat de hinduşi. Este drama unor personaje din caste diferite disputate, dureros de nedrept, între tradiţia şi modernitatea caracteristice societăţii contemporane indiene.

Grimur Hakonarson, regizor islandez la al treilea său film, HRUTAR (Rams), adaugă secţiunii dimensiunea şi pitorescul ţării sale. E vorba în film de doi fraţi care se reîntâlnesc la bătrâneţe. De decenii nu şi-au mai vorbit, dar iată-i constrânşi să-şi unească forţele pentru a-şi salva turmele. La fel de spectaculoase în resurse naturale sunt şi Filipinele reprezentate în festival de TAKLUB, al lui Brillante Mendosa, care le adaugă imaginea unui taifun distrugător, desprinzând destinele câtorva supravieţuitori.

Cineast far pentru o întreagă nouă generaţie, purtătorul unui nume glorios, Kurosawa Kyioshi, aduce o nouă privire asupra Japoniei cu KISHIBE NO TABI, un fel de straniu Road Movie. Un anume Yusuke îşi convinge iubita la un periplu printre cătune şi câmpuri de orez. Numai că amantul se înecase în mare cu trei ani în urmă! Oare de ce nu-şi găseşte liniştea, ce taină doreşte să-i încredinţeze?

Un film original, în trei acte, pe o temă de actualitate, dragostea interzisă de ura interetnică, pune în cadru croatul Dalibor Matanic în debutul său cu ZVIZDAN. E povestea a trei legături de iubire în trei epoci diferite (1991, 2001 şi 2011) plasate în două sate balcanice, unde discriminarea năucă continuă să facă ravagii.

David Pablos, şi el debutant, şi-a putut realiza documentarul LAS ELEGIDAS, despre societatea modernă mexicană, numai datorită unei burse. Cu NAHID, tânăra cineastă Ida Panahandeh, şi ea la primul film, aruncă o privire proaspătă şi lucidă asupra societăţii iraniene. O altă cineastă vine din Coreea de Sud. Este Su-Won Shin, cu un film intitulat MADONNA, care nu e dedicat vedetei americane cum s-ar putea crede, ci e o dramă despre consimţământul la donaţie de organe care ar putea salva un cardiac. În MU-ROE-HAN, coreeanul Oh Seung-uk, urmăreşte o altă asemenea distorsiune psihică: un detectiv se împrieteneşte cu amanta căpeteniei mafiote pe care are misiunea s-o urmărească. În SHAUTHI KOOT, cineastul indian Gurvinder Singh revine la unul dintre episoadele cele mai sângeroase din istoria contemporană a Indiei din deceniul 80 iar, cu MARYLAND, Alice Winocour abordează tema unui fost combatant, victimă a unui sindrom post-traumatic care trebuie să asigure protecţia familiei unui om de afaceri libanez.

În această companie evoluează, anul acesta, în Un certain regard, şi doi cineaşti români. Amândoi ‘recidivează’! Radu Muntean, selecţionat şi acum cinci ani cu Marţi după Crăciun, revine în 2015 cu drama UN ETAJ MAI JOS, iar Corneliu Porumboiu, şi el cândva laureat al lui Camera d’Or, cu A fost sau n-a fost, îşi prezintă ultima comedie, COMOARA. De notat că această ‘Comoară’ se anunţă substanţială, din moment ce, la ora aceasta, drepturile de distribuire pe ecranele din Croaţia, Ungaria, Israel, Portugalia, Serbia, Slovenia şi Turcia au fost deja vândute. În plus, cei doi cineaşti se vor bate pentru o posibilă intrare în palmaresul selecţiei fiindcă un juriu de şase actori de cinema, prezidat de Isaballa Rosselini, va decerna, sâmbătă, 24 mai, premiul Un certain regard şi un premiu special al juriului. Frumos ar fi ca românii să ia ambele premii, fiindcă dispunem de două şanse, nu de una, pentru a marca acea ‘anume privire’ care a anunţat atâtea cariere şi continuă să facă istorie.

(Agerpres/FOTO francesoir.fr)