Eveniment la Naționalul ieșean: Omagiu Paul Miron. 100 de ani de la naștere
Publicat de Gabriela Rotaru, 17 septembrie 2026, 13:52 / actualizat: 18 septembrie 2026, 6:21
Teatrul Național din Iași anunță lansarea unui proiect special, care marchează un veac de la nașterea lui Paul Miron, lingvist, filolog, scriitor și profesor universitar, o voce sonoră a culturii române din exil.
Luni, 21 septembrie, de la ora 18:00, la Sala Studio, va avea loc spectacolul-lectură Avem telefon, în regia lui Ovidiu Lazăr, cu actorii Doina Deleanu, Constantin Pușcașu, Georgeta Burdujan, Daniel Busuioc, Brândușa Aciobăniței.
Intrarea publicului este liberă.
În stagiunile trecute, la Teatrul Național din Iași i-au mai fost montate două spectacole, ambele în regia lui Ovidiu Lazăr: Viața și pătimirile lui Ovidiu Publius Naso, în 1994 și Magul, în 2003.
Un eveniment care aduce împreună prieteni și cunoscători ai operei și personalității lui Paul Miron, alături de personajele sale, readuse la viață pe scenă. personalitatea sa va fi evocată de Ovidiu Lazăr, Bogdan Crețu, Constantin Pușcașu, Gabriel H. Decuble.
„Pentru mine, un eveniment de suflet, de conștiință și de cultură adevărată.
Pentru Teatrul Național din Iași, o reverență necesară în memoria unei personalități mai cunoscută în Europa decât în propria țară.
Pentru cei care vor veni, bucuria și surpriza descoperirii unei voci teatrale inedite.” (Ovidiu Lazăr)
Născut la Giulești, județul Baia, în 1926, și educat la liceul militar din Iași, Paul Miron a ales să emigreze, în 1944, retrăgându-se, alături de trupele germane, din calea armatei sovietice. A depășit refugiul prin studiu, dedicându-se filologiei, pe care a urmat-o la universitățile din Bonn și Paris. A fost unul dintre elevii preferați ai lui Ernst Robert Curtius, la care și-a dat doctoratul în 1954, înființând apoi, prin propriile strădanii, lectoratele de română de la Bonn, Köln și Freiburg. Tot la Freiburg a devenit, ulterior, docent și profesor, neîntârziind să publice studii științifice de lexicologie și stilistică a limbii române (Aspekte der lexikalischen Kreativität im Rumänischen, 1973, sau Der Wortschatz Dimitrie Cantemirs, 1977).
S-a remarcat și ca editor al anuarului filologic Dacoromania (serie nouă; apărut la München din 1973), prin reeditarea dicționarului Tiktin (1989) și prin inițierea proiectului Monumenta Linguae Dacoromanorum (o editare sinoptică a celor mai vechi ediții biblice românești; mai multe volume, din 1989 încoace). Preocupat încontinuu să promoveze valorile culturii române în Germania, a redactat articole vaste în enciclopedii istorico-literare (Moderne Weltliteratur, 1973, sau Lexikon der Weltliteratur, 1975) și a editat revista Prodromos (zece numere, între 1961 și 1970), în care au putut semna și scriitori din țară, precum N. Manolescu, Marin Sorescu sau Matei Călinescu. Dar acesta a fost doar un versant al personalității sale. În 1967, la stăruința prietenilor, i-a apărut la Paris primul volum de versuri, Rodul ascuns. După 1990, a publicat preponderent literatură – poezie (Poezii, 1999), proză (Fata călăului, 1994, Poștalionul din vis, 1999, Târgul șaradelor, 2000, Moștenirea astrelor, 2002), teatru (Idoli de lut, 1994, Magul, 1997) și memorialistică (Ochean, 1996, Mai puțin ca perfectul, 1998, Măsura urmelor, 2000, Drumul străinătății, 2 vol., 2006 și 2007) –, semn că relaxarea istorică intervenită i-a dat și lui, în sfârșit, răgazul de a se concentra pe ceea ce-i plăcea mai mult.” (Daniel Decuble – Iți mulțumesc pentru iubire – Gânduri la moartea lui Paul Miron, aprilie 2008)
