Proiect american de studiere a cetăților getice de la Stâncești, Botoșani. Alexandru Berzovan, cercetător științific la Institutul de Arheologie din Iași: „în epoca getică, spațiul dintre Carpați și Nistru este zona cea mai bogată în descoperiri; avem circa 130 de cetăți datate în această perioadă.” Emisiunea „Weekend cu prieteni” (14.09.2025)

Publicat de hdaraban, 15 septembrie 2025, 13:34

Poate, pentru privirile celor care nu au exercițiu, anumite denivelări de teren, discontinuități în desfășurarea lină a reliefului nu spun nimic. În schimb, pentru arheologi, ele reprezintă în multe cazuri oportunități în a-și pune întrebări legate de istoria și însemnătatea acelor locuri.

Cu siguranță, astfel de întrebări au fost puse și în anii 1960 -1970, când, la Stâncești, aproape de Botoșani,  au fost efectuate mai multe săpături arheologice de către specialiști de la Iași, Adrian Florescu și Marilena Florescu.

De altfel, în zona localității sunt două cetăți getice, pe un spațiu cu o arie foarte mare. Acum, vestigiile, după mai multe decenii, au revenit în atenție printr-un proiect de cercetare.

Inițiativa aparține unei echipe americane condusă de  profesorul dr. Owen Doonan, un arheolog cu o experiență de teren deosebită, care a săpat vreme de 25 de ani la Sinope, un oraș situat pe coasta turcească a Mării Negre.

În acest demers susținut financiar de partea americană este implicat și domnul Alexandru Berzovan, doctor în istorie, cercetător științific la Institutul de Arheologie din Iași.

            Într-un interviu acordat lui Horia Daraban, cercetătorul ieșean a  vorbit despre importanța sitului de la Stâncești, dar și despre faptul că „și astăzi, pe teren, de la coronamentul valului până la fundul actual al șanțului, sunt șase metri diferență de nivel. Deci este enorm și astăzi se observă foarte pregnant în teren.”

            Referitor la proiectul de cercetare a cetăților getice de la Stâncești, interlocutorul a precizat că acesta presupune măsurători magnetometrice, scanări aeriene cu drone, dar și săpături arheologice în locuri special alese.

Având în vedere că, între Carpați și Nistru, pentru perioada secolelor V-III î.H., au fost identificate 130 de cetăți, Alexandru Berzovan spune că „este foarte important să cercetăm această perioadă, pentru că, ne place sau nu, geto-dacii fac parte din conștiința noastră națională, din povestea noastră, ca să spun așa. Și atunci, e important să oferim publicului informația științifică și adevărul istoric, ca publicul să nu cadă în tot felul de manipulări și de povești care n-au tangență cu realitatea și care au făcut și fac foarte mult rău.”

Horia Daraban: Care este legătura dintre americani și cetățile getice de la Stâncești, județul Botoșani?

Alexandru Berzovan: Este o poveste destul de lungă. Profesorul dr. Owen Doonan, care este un arheolog cu o experiență de teren deosebită, actualmente predă la Universitatea de Stat din California, din Los Angeles, dumnealui a săpat vreme de 25 de ani la Sinope, un oraș situat pe coasta turcească a Mării Negre.

Săpând acolo, a dezvoltat un interes pentru civilizațiile epocii fierului din zona bazinului Mării Negre și a observat că, în perioada aceasta timpurii a celei de-a doua Epoci a fierului, în întreaga zonă litorală a Mării Negre, ca și în interior, au loc niște evoluții, niște transformări cultural-istorice deosebite, din România până în Georgia, literalmente, cum spunea el: „from the Moldavian plain to the footsteps of the Caucasus”.

Dumnealui dorește să inițieze o serie de proiecte regionale de cercetare în România, Turcia și Georgia, în etapa actuală, iar pentru România a fost selectat situl de la Stâncești, pentru că este unul dintre cele mai reprezentative și mai bine conservate situri. Locuirea de acolo începe din secolul VI înainte de Hristos, se încheie undeva la mijlocul secolului III înainte de Hristos, deci trei secole de locuire continuă.

Horia Daraban: Revenind la proiectul americano-român, vara trecută, mai mulți cercetători americani și dumneavoastră ați mers în teren pentru primele cercetări, evaluări.

Alexandru Berzovan: În această campanie, profesorul Owen Doonan a venit însoțit de o echipă. Am mers pe teren în această etapă, am încercat să înțelegem nu doar cetatea de la Stâncești, ci și ceea ce este în jurul ei, pentru că vorbim de un centru de putere. Ori, în jurul unui astfel de centru de putere, cu siguranță gravitau și alte așezări mai mici.

Horia Daraban: Cine nu a văzut acea zonă își imaginează ziduri de cetate, cu multă piatră. Practic, ce s-a păstrat?

Alexandru Berzovan: Practic, la Stâncești, avem de a face cu o cetate apărată de un val de pământ simplu, cu o palisadă. La nivelul acestui interval cronologic, sigur, se folosea și piatra. La Cotnari, într-o etapă mai veche, în prima etapă de existență a cetății, avem un zid cu doi paramenți de piatră.

Dar la Stâncești, piatra era, probabil, mai greu accesibilă și atunci au optat pentru acest mod de a se apăra. Vreau să subliniez că și astăzi, pe teren, de la coronamentul valului până la fundul actual al șanțului, sunt șase metri diferență de nivel. Deci este enorm și astăzi se observă foarte pregnant în teren.

Horia Daraban: Această diferență de nivel spune ceva despre acea comunitate, despre acea populație, faptul că era numeroasă, faptul că era bine organizată?

Alexandru Berzovan: Da, așa ceva, o fortificație de asemenea anvergură, nu se poate ridica fără o comunitate bine închegată, pentru că e nevoie de munca unei întregi comunități. Vorbim, în primul rând, de prepararea terenului, de defrișare, de tăierea lemnului necesar pentru palisadă, de excavarea și mutarea pământului.

Și subliniez aici un lucru foarte important, că foarte multă lume are impresia că un val de pământ și un șanț reprezintă o construcție simplă, nu-i chiar așa. Sunt aici implicate cunoștințe de pedologie empirică, nu se folosește orice pământ; straturile de pământ pe care le folosesc, totul este gândit.

Horia Daraban: De aceea a și dăinuit.

Alexandru Berzovan: Exact, a și dăinuit, pentru că au știut ce să pună, cum să așeze. Au avut niște, să spun, cunoștințe empirice de geotehnică.

Horia Daraban: Revenind la proiectul de cercetare, ce presupune acesta mai exact, inclusiv săpături?

Alexandru Berzovan: Evident, săpăturile sunt o parte foarte importantă. Noi ce ne-am propus? În primul rând să continuăm cu scanările magnetometrice. Noi am făcut deja scanări magnetometrice doi ani în urmă cu echipă din Germania, pe o suprafață destul de redusă din cadrul cetățiIor și am avut parte de niște surprize foarte plăcute.

Horia Daraban: În ce sens?

Alexandru Berzovan: În sensul în care, prin scanarea aceasta geomagnetică, am putut observa existența unor structuri, a unor clădiri, două dintre ele de foarte mari dimensiuni, de 40 pe 60 de metri, destul de slab conservat. Ele au fost din lemn și din lut ridicate, dar care puteau să fie locuințe ale unor persoane importante din comunitate.

Horia Daraban: Dincolo de săpături, acum, cu siguranță, se folosește și tehnologia și mă refer inclusiv la drone care pot, hai să spun așa, scana terenul respectiv.

Alexandru Berzovan: Da, și asta vom folosi, iar săpătura va fi făcută pe niște obiective țintite, adică vom ști de dinainte cam unde și ce să săpăm, când vom avea magnetometria făcută integrală.

Horia Daraban: Vara trecută, spuneam mai devreme, ați fost cu colegii dumneavoastră americani pe teren. Să spunem ascultătorilor, există și un tezaur de la Stâncești, piese care sunt la Muzeul Național de Istorie din București. Vara trecută ați găsit obiecte, aveți proiecții că veți descoperi acțiunile viitoare de ordine arheologic?

Alexandru Berzovan: Noi ne-am limitat la niște cercetări non-invazive, deci am vrut să înțelegem efectiv ce este în jurul acestei cetăți, ce alte așezări sunt. Și am realizat o serie de cercetări de teren, identificând foarte multe așezări nefortificate, contemporane cu cetatea, în jurul ei, situate la distanțe variabile de 2, 3, 5 km. Foarte important, din punctul meu de vedere, este identificarea unei zone cu tumuli, cu morminte tumulare. Este o zonă care merită cu prisosință a fi investigată, pentru că ar putea să fie necropola aristocrației cetății și care, apropo, acolo ar putea să ofere, într-adevăr, piese, să spun, din metal prețios sau piese mai deosebite.

Horia Daraban: Această zonă tumulară este identificată?

Alexandru Berzovan: Da, știm unde este.

Horia Daraban: Care este pericolul cel mai mare pentru astfel de situri arheologice și care au mii de ani vechime?

Alexandru Berzovan: Cel mai mare pericol, din punctul meu de vedere, este nepăsarea.

Horia Daraban: A cui?

Alexandru Berzovan: A tuturor, pornind de la cei care ar trebui să asigure un anumit regim juridic de protecție acestui sit, până la localnicii care au niște terenuri acolo, dar ei nu cunosc, nu știu ce au și ară, ară uneori adânc cu plugul, distrugând vestigii arheologice; de la nepăsarea celor care n-au reușit atâția zeci de ani să coaguleze un proiect coerent de cercetare și așa mai departe. Nepăsarea este cea mai mare problemă.

Horia Daraban: Ne învață americanii cum să ne purtăm cu astfel de situri arheologice?

Alexandru Berzovan: Cu siguranță da, pentru că ei vin dintr-o altă cultură. Ei au avut experiența lucrului în foarte multe țări străine, vin cu o experiență bogată. Un lucru foarte important mi l-a spus Owen când am început lucrul: „așa cum aceste cetăți au fost ridicate de niște comunități și cercetarea lor trebuie tot în cadrul unor comunități făcute și tot comunitățile de azi trebuie să beneficieze și să câștige de pe urma acestor cercetări”.

Horia Daraban: Plecând de la ceea ce se știe în zilele noastre legat de așezările antice, zona Moldovei, județele Moldovei era una vie, activă din acest punct de vedere sau era un loc liber și care, dacă e să încerc cu o exprimare plastică, își aștepta locuitorii?

Alexandru Berzovan: Pentru secolele V-III înainte de Hristos, epoca getică, ca să spunem, pentru perioada aceasta, zona Moldovei, spațiul dintre Carpați și Nistru, este zona cea mai bogată în descoperirii. Deci, între Carpați și Nistru, avem la ora actuală circa 130 de cetăți datate aproape sigur toate în această perioadă. Ceea ce ne arată o dinamică deosebită, o dinamică deosebită a populației, a centrelor de putere. Este, practic, o societate care se dezvoltă la hotarele marilor stepe eurasiatice, având legături, desigur, și cu lumea mediteraneeană, prin coloniile grecești de la Marea Neagră, cu lumea central-europeană dar și cu lumea aceasta scitică dinspre răsărit.

Horia Daraban: Deci o zonă a intersecțiilor.

Alexandru Berzovan: Da, o zonă a intersecțiilor și care, la nivelul secolelor V-III înainte de Hristos s-a cunoscut o dinamică deosebită. A fost o zonă foarte intens locuită.

Horia Daraban: Ca o concluzie a dialogului nostru, totul analizat, descoperit cât mai repede sau trebuie lăsat și pentru generațiile viitoare, domnule Berzovan?

Alexandru Berzovan: Trebuie să lăsăm cât mai mult pentru generațiile viitoare, pentru că arheologia este o știință destructivă. O dată ce ai săpat, nu mai poți să le mai pui înapoi, în pământ. Și este foarte important să lăsăm și pentru generațiile viitoare, pentru că viitorii arheologi vor veni cu alte tehnologii mult mai avansate, cu alte abordări, cu alte interpretări și atunci trebuie să le rămână și lor ceva.

Horia Daraban: Iar pentru publicul larg, să știe de unde au venit?

Alexandru Berzovan: Este foarte important să cercetăm această perioadă, pentru că, ne place sau nu, geto-dacii fac parte din conștiința noastră națională, din povestea noastră, ca să spun așa. Și atunci, e important să oferim publicului informația științifică și adevărul istoric, ca publicul să nu cadă în tot felul de manipulări și de povești care n-au tangență cu realitatea și care au făcut și fac foarte mult rău.

Varianta audio a interviului: