„Doar pentru EA…”

Publicat de Nicolae Tomescu, 8 martie 2015, 06:29 / actualizat: 11 martie 2015, 18:47

Am stat în faţa multor clipe (cu ritmul meu, pe alocuri „fulgerător”)… Desigur, meritaţi mai mult. Fulgerul poate fi redat prin următoarele semnificaţii: activitate creatoare, descătuşare, energie fertilă, forţă divină, iluminare spirituală, pedeapsă divină, revelaţie, scânteia vieţii, spaimă etc.

Dar femeia? După cum aminteam în ziua de duminică, 1 martie: contradicţie, delicateţe, fascinaţie, fidelitate, mister, tandreţe, precum şi reprezentările simbolice ale acesteia: floare, furcă de tors, oglindă, perlă, pisică, salcie, şarpe, trandafir…

Avându-se în vedere faptul că lumea din jurul nostru abundă în motive simbolice, adică fiinţe, lucruri, pictograme evocatoare de sens, trebuie să ştim cum să le identificăm, să le interpretăm, să le utilizăm inteligent – spre binele nostru, al comunităţii în cadrul căreia ne manifestăm, ne mişcăm (cu putere, într-un ritm viu)…

Simbolul este un semn cu o serioasă deschidere informaţională; dezvăluie, în majoritatea cazurilor, nu numai forţa evocatoare a arhetipurilor culturale sau percepţiilor moştenite, ci şi structura dinamică a minţii umane. Simbolul reprezintă, indirect şi în virtutea unei similitudini, un obiect concret, o fiinţă, o noţiune abstractă, o idee, un sentiment, o însuşire.

Simbolul 8 martie îşi cere drepturile, la fel conotaţiile pentru mamă: adăpost, căldură, dragoste, hrană; pentru dragoste: arbore înflorit, crin, flacără, grădină, inimă, lumină, lună nouă, mâini ce se însoţesc…

În aceeaşi măsură, un simbol se poate identifica pornind de la un cuvânt capabil să exprime doar o însuşire. Astfel, frumuseţea poate fi redată prin: albastru, buchet de flori, cal alb, gazelă, lebădă, migdal, nufăr, păr înflorit, păun, perlă, piersică, salamandră, trandafir, femeie – în primul şi ultimul rând. Conotaţii şi echivalenţe pentru dragoste aprinsă: ochi albaştri, trandafir galben; pentru dragoste nebună cicoare; pentru dragoste pasională garoafă roşie; pentru dragoste sinceră: ochi verzi. Pentru bătrâneţe sunt aliniate semnificaţiile: amurg, argint, iarna, înţelepciune, tezaur de experienţă, virtute. Nu pierdeţi soarele; adică bucuria, fericirea, speranţa, viaţa; şi celelalte conotaţii: divinitate, izvorul luminii, oglinda celestă, nemurire…

Astfel conturam identitatea de post public. Cu alte cuvinte, muşcam din măr… Conotaţiile şi echivalenţele simbolului: cunoaştere, dorinţele lumeşti, fertilitate, fructul oprit, tentaţie, sănătate, revelaţie, prospeţime, reînnoire… Celor care ne-au însoţit (mai exact spus, ne-au călăuzit) şi sunt femei, le spunem: Mulţi Ani Buni, în viaţa personală şi profesională.

            *

Lucru ştiut că orice cutumă suferă tot felul de schimbări, odată cu trecerea timpului (sau odată cu desfăşurarea planului existenţial, numit de unii evoluţie). Dincolo de vrerea noastră, devine, treptat, un lucru obişnuit, normalitate, idee acceptată, abrogată aproape inconştient şi aproape unanim.

8 Martie… O sărbătoare a lunii Mărţişor… Un mărţişor pe care îl simţim îndepărtându-se, împins de noile „trenduri”, noile direcţii principiale, noile obiceiuri şi chiar de noile „vicii” la modă (cum ar spune Camus). Ne lăsăm cuprinşi într-un „univers” modern al conţinutului şi al pragmaticului. Devenim (nu asociez, neapărat/exclusiv această idee cu un fapt negativ) pseudo-prizonieri ai vitezei tot mai nebuneşti cu care lumea se învârte, se mişcă, evoluează (zicem, cu optimism). Dincolo de termenul peiorativ, inserat în text, ne concentrăm, totuşi, pe conceptele optimiste. Viteza este o premisă clară a unei logici ce are drept scop evoluţia. Din păcate, însă, o viteză sporită aduce şi neajunsuri (declar pe propria mea… experienţă). Vârtejul zilnic, de orice natură ar fi acesta, ne fură atenţia şi o îndreaptă în direcţii pur pragmatice. Ne rătăcim în filosofia nimicului (nimicurilor) cotidian (zilnice), atât de vagi, goale, pe cât de importante. Deşi ceea ce citim nu pare deloc nou şi sună ca o placă vinil pe care s-a aşezat mult praf (a început să sune plictisitor, chiar deranjant), noi, cititorii/utilizatorii Internetului, nu facem mai nimic din ce ar trebui făcut. Conştientul sau subconştientul aderă, teoretic, la o schimbare necesară; noi „întoarcem” pagina sau deschidem alt tab în browser…

Totuşi, este 8 Martie… Ziua în care „EA” parcă s-a ridicat dincolo de statutul actorului principal de pe scena noastră. Se găseşte dincolo de rolul pe care îl poartă, cu sine, steaua spectacolului. Din fericire (din păcate?) devine ceea ce ar putea să fie zilnic: o „unică” în stare să simtă, să înţeleagă şi să iubească statutul anterior definit. Deşi nu arunc o idee unanim acceptată, modul în care ne asigurăm că acest statut este atins şi simţit necesită „efort”: o floare, un mărţişor, o felicitare, un cuvânt (nicidecum propoziţia „Ţi-am luat….”, invoc doar valori pure în esenţa lor). Toate au importanţă, toate conturează fabulosul pe care noi, bărbaţii, îl uităm frecvent… Pesemne că emoţia nu poate fi, întrutotul, un concept. Esenţial rămâne… iertaţi-mă, esenţială rămâne „EA”, cea de lângă noi. Să ne amintim, fie şi cu egosim, faptul că altruismul ar fi (dacă am crede în aşa ceva) un remediu sufletesc, iar  zâmbetul „ei” valorează… Vine clipa să întoarcem ceea ce am primit, înzecind (aşa cum spune o veche carte) ceea ce oferim noi înşine, de fiecare dată numai şi numai pentru EA.

 Nicolae Tomescu

Redactor Şef