Nikos Kazantzakis: „Unele cuvinte sunt mai puternice decât faptele”

Publicat de Nicolae Tomescu, 25 octombrie 2020, 18:37

NIKOS KAZANTZAKIS s-a născut pe 18 februarie 1883 în Heraklion (insula Creta)/acolo unde a fost, de altfel, și înmormântat – murise pe 26 octombrie 1957, în Freiburg im Breisgau-Germania/.

A urmat cursurile facultății de drept (1902-1906) a Universității din Atena, apoi, timp de doi ani, și-a continuat studiile la Paris (a audiat cursurile filozofului Henri Bergson). Străbătând lumea în lung și în lat, călătorind până în ultimele luni de viață, aflat în conflict permanent cu autoritățile din Grecia – pentru opiniile sale (era devotat ideilor de stânga), a îndeplinit și funcții publice, găsind mai multă prețuire în străinătate decât în patrie (nominalizat, de câteva ori, la Premiul „Nobel”, s-a bucurat de celebritate, deținând „recordul” de traduceri în peste 100 de țări; a primit, în 1956, la Viena, „Premiul pentru Pace”).

În jumătatea de secol dăruită literaturii, a fost creatorul unei opere de dimensiuni impresionante: poezie – Odiseea; continuarea „modernă”, din 1938, conține 33.333 de versuri; romane – Le Jardin des rochers (1936, scris în franceză), Viața și peripețiile lui Alexis Zorbas (1946), Hristos răstignit din nou (1948, publicat în Grecia doar în 1954, după ce cunoscuse un mare succes în Occident), Căpitanul Mihalis. Libertate sau Moarte (1950, publicat în 1953), Ultima ispită a lui Hristos (1951, publicat în 1955), Sărăcuțul lui Dumnezeu (1954, publicat în 1956), Fratricizii (1954); dramaturgie și lucrări de memorialistică – între care volumul autobiografic Raport către El Greco (scris în 1956 și publicat postum, în 1961), Jurnal de călătorie: Italia, Egipt, Sinai, Ierusalim, Cipru, Moreea (1926–1927), Jurnal de călătorie. Rusia (1928); eseuri și traduceri (Divina Comedie, Iliada, Odiseea).

„Dumnezeu, care este Sus şi ne-aude, să te ierte, că eu nu pot”

(NIKOS KAZANTZAKIS,  Hristos răstignit a doua oară)