Privire peste timp: Irina Eliade

Publicat de , 5 februarie 2015, 08:00

Irina Eliade

Irina Eliade s-a născut pe 5 februarie 1920, Ploieşti şi a părăsit această lume pe 24 septembrie 1998 în Bucureşti. A fost prozatoare şi traducătoare. Fiica lui Petru Hanciu, economist, şi a Mariei (născută Ştefănescu). Studii liceale le-a urmat la „Institutul Pompilian” din Bucureşti (absolvit în 1938); Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1939-1943); licenţă magna cum laudem specialităţile limba franceză – limba engleză; în 1945 absolvă Institutul Pedagogic Universitar. Translator şi traducător la Ministerul Afacerilor Externe (1946-1948); profesor la diferite şcoli bucureştene(1948-1953); carieră universitară la catedra de limba şi literatura franceză a Facultăţii de Limbi Străine a Universităţii din Bucureşti, de unde se pensionează în 1975; interpret la Misiunea Română de la ONU (1963-1965).

Debutează la cenaclul „Sburătorul” (1947) cu romanul Linie moartă, premiat, dar nepublicat până astăzi. Debutul editorial se produce abia în 1965, cu traducerea unui roman de Camille Lemonnier. Revine la proza originală, după ce publică alte traduceri din Maupassant, Gide, Malraux, Colette, Huxley şi eseuri de traductologie şi literatură universală, abia în 1987, cu volumul de nuvele Ziduri, ferestre, grădini. A realizat cursuri universitare şi un eseu, însoţit de traducere şi comentarii, despreMarcel Proust (1974).

Destinul literar al Irinei Eliade poate fi asemuit cu un zbor frânt: romanul ei Linie moartă, premiat în 1947 la cenaclul „Sburătorul” de un juriu din care făceau parte Vladimir Streinu’5, Şerban Cioculescu, Camil Petrescu etc., a rămas nepublicat, ca o consecinţă a schimbării regimului politic. Văzându-şi blocat accesul la marea literatură, se consacră unei cariere academice şi traducerilor literare. Ţine cursuri de traductologie şi elaborează studii (se remarcă Marcel Proust, 1974) şi eseuri, publicate prin reviste sau multicopiate, în care glosează pe probleme teoretice şi practice ale traducerii literare.

Concomitent, publică echivalări de mare acurateţe filologică, nelipsite de har, din scriitori francezi şi englezi aleşi oarecum la întâmplare: Colette, Gide, Malraux, Huxley. Deşi publică sporadic proză scurtă în diverse reviste literare, debutul în volum ca prozatoare se produce abia în 1987, cu Ziduri, ferestre, grădini. Delicatele nuvele din acest volum trec aproape neobservate, deşi ieşiseră în arenă însoţite de recomandarea călduroasă a lui Şt. Aug. Doinaş, care apreciază viziunea lor originală, reflectarea unei pregnante personalităţi.

În jurul unor minuscule nuclee epice, Eliade ţese o pânză complexă de sugestii, sensuri şi ambiguităţi voite, menită să absoarbă cititorul într-o realitate secundă, peste planul căreia se suprapune lumea perceptibilă senzorial. Influenţa proustiană este uşor decelabilă, dar rafinatele disecţii ale conştiinţelor, înclinarea spre teme şi motive artistice, volutele savante ale dialogului trimit gândul la Henry James, iar ambientul şi tipologia îl sugerează pe romancierul George Călinescu. O proză a întâmplărilor mărunte, de mare acuitate a observaţiei, cu neprevăzute adâncimi filosofice, în care se insinuează, natural, nostalgia, obsesia scurgerii timpului şi mirarea produsă de dimensiunea fantastică a cotidianului.

Documentarist ADINA AGRICI
Sursa:Crispedia