9 septembrie 2020 – Ziua Internaţională a Frumuseţii

Publicat de Andreea Drilea, 9 septembrie 2020, 05:32

Ziua mondială a frumuseţii este celebrată în fiecare an, la 9 septembrie, la iniţiativa Comitetului Internaţional de Estetică şi Cosmetologie (CIDESCO), cu scopul de a stabili şi menţine cele mai înalte standarde de terapie pentru frumuseţe şi spa din întreaga lume, potrivit site-ului cidesco.com.

Ziua internaţională a frumuseţii este marcată de CIDESCO începând cu anul 1995. Cu ocazia celebrării anuale a Zilei frumuseţii, CIDESCO încurajează alăturarea campaniei International Beauty Day, prin distribuirea pe social media a definiţiilor frumuseţii şi a evenimentelor de profil, prin utilizarea hashtag-ului, #InternationalBeautyDay.

Comitetul Internaţional de Estetică şi Cosmetologie (CIDESCO) a fost creat la Bruxelles, în 1946 cu scopul de a promova schimbul de experienţă şi informaţii noi privind terapiile pentru frumuseţe şi spa din întreaga lume. CIDESCO este şi o şcoală de frumuseţe şi spa, oferind centre de pregătire, ale căror cursuri şi diplome sunt recunoscute la nivel internaţional, scrie cidesco.com.

9 septembrie – Ziua Internațională a Frumuseții

Știați că doar 3% dintre femeile din România se consideră frumoase și 78% dintre ele sunt cel mai mare critic când vine vorba despre propria frumusețe?

De-a lungul timpului, standardele de frumuseţe s-au schimbat, odată cu valorile culturale.

La anticii egipteni, înfrumuseţarea era apanajul clasei sacerdotale şi însemna: o baie parfumată urmată exfoliere, de un masaj cu ulei parfumat şi de ungerea pielii corpului cu tuş gălben-auriu.

Venele tâmplelor erau îngroşate cu albastru, ochii erau conturaţi cu khol, sprâncenele – alungite şi înnegrite, buzele date cu carmin, unghiile de la mâini şi de la picioare lăcuite, iar capul era ras şi acoperit cu o perucă de mătase sau din păr animal împodobită cu fire de aur.

Anticii greci puneau mai mult accent pe armonia formelor şi proporţiilor, arta toaletei presupunea igiena, coafura, veşmintele şi bijuteriile, iar fardarea era excesivă.

Pentru a-şi păstra frumuseţea corpului şi a feţei, patricienele romane foloseau alifii şi farduri făcute din grăsimi animale, amidon şi oxid de staniu sau ulei de trandafir. Se eplilau, îşi conturau ochii cu antimoniu, îşi albeau dinţii, se parfumau şi foloseau corsete.

Pentru frumusețea masculină se recomanda părul proaspăt tuns, barba îndreptată, unghiile tăiate şi curate, respiraţia înmiresmată, pielea bronzată şi corpul zvelt.

Fumuseţea medievală era tânără, zveltă, blondă, cu tenul alb şi buze roşii.

Fruntea se epila pentru a fi cât mai înaltă, sprâncenele erau subţiri şi arcuite. Evul Mediu a ignorat însă înfrumuseţarea, fardul fiind asociat cu păcatele desfrâului şi orgoliului.

Renaşterea a apreciat frumuseţea stabilind noi standarde. Femeia frumoasă trebuia să fie împlinită şi să posede trei lucruri albe – pielea, dinţii şi mâinile, trei lucruri roşii – buzele, obrajii şi unghiile, şi trei lucruri negre – ochii, sprâncenele şi genele.

Secolul XX a fost revoluţionar şi domeniul înfrumuseţării, iar marile concerne din industria frumuseţii au schimbat complet ideile despre modă, îngrijirea corpului, fitness, cosmetice şi make-up, utilizate de la vârste tot mai mici.

Astăzi, frumuseţea este percepută ca rezultatul unei griji atente pentru curăţenie, îngrijire, un mod sănătos de viaţă şi atitudine.

(Radio Iaşi/FOTO radioiasi.ro)