Nichita Danilov: „Și atunci tăcerea și-a ridicat chipul și a vorbit”

Nichita Danilov se năștea, pe 7 aprilie 1952, în satul Climăuți comuna Mușenița/județul Suceava[3]… A absolvit cursurile Facultății de Științe Economice și pe cele ale Școlii Postliceale de Arhitectură[4]. Economist, corector, profesor, muzeograf, editor, redactor („Convorbiri literare”), redactor șef („Kitej-Grad”), șef departament cultură („Monitorul de Iași”)[5], director (Teatrul de copii și tineret „Luceafărul” din Iași), secretar literar (Teatrul „Național” din Iași), director (Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a municipiului Iași), realitate vie în textele literare ale majorității antologiilor din România și străinătate[6], membru al Uniunii Scriitorilor din România și al PEN Club European, membru al „Cenaclului de Luni”[7], a publicat texte literareîn aproape toate revistele din România[8], poeziile[9] i-au fost traduse și publicate în reviste din S.U.A., Anglia, Franța, Spania, Cehia, Slovacia, Letonia, Ungaria, Estonia ș.a.[10]…

„Cineva bate cuie în apă ca în propriile sale tălpi.
Cineva întoarce pe dos apa ca pe propriul său suflet.
Cineva priponeşte apa de mal şi pleacă tăcut în josul rîului.
Cineva atîrnă de pereţi apa şi se întinde în pat.
Cineva zace la mare adîncime în apă şi tremură de frig.” („Apele sufletului”)

Între 1998-2000, a funcționat ca atașat diplomatic pe probleme de presă la Ambasada României din Republica Moldova[11]

„El practică, într-un fel de armonie a exasperărilor, discursuri ce ar trebui să se excludă unul pe altul ori măcar să se denunțe ca incompatibile. Fără să-și estompeze fondul lor de ireductibilitate și capacitatea de impact înăuntrul unei viziuni, aceste tipuri distincte (și adeseori contrare) de discurs nu fac însă decât să sporească tensiunea scripturală din cadrul fasciculei, lăsând să acționeze coerent atitudini nu doar divergente, ci de-a binelea opuse…” (Alexandru Cistelecan)

„Mergeau. Îi vedeam ca prin apă. Înalţi şi palizi,
se perindau tăcuţi unul după altul de-a lungul
acelui peisaj gol din care dispăruse mişcarea.
Mergeau şi paşii curgeau din ei ca nişte lacrimi.” („Arlechini la marginea câmpului”)

„Poezia lui Nichita Danilov își descoperă o vână viguroasă în explorarea unei anxietăți, uneori butaforice, a aproximării divinității de către om; ceea ce nu înseamnă că ea capătă accente vizionare, mistice sau de alt soi, așa cum superficial s-a apreciat uneori: lirismul constă, de fapt, în starea febrilă a căutării, a tatonării. Singura certitudine este presimțirea a ceea ce absența transcendentului ar insemna. ” (Bogdan Crețu)

[1] Articol publicat de Bogdan Crețu, în ediţia tipărită a „Ziarului Financiar” din 14 mai 2010…

[2] Printre „micile nemernicii, jocuri, ambiţii, interese politice sau de alt fel”, poate că ar spune Nichita Danilov…

[3] Cetățean român de etnie ruso-lipoveană…

[4] Ambele din Iași…

[5] A desfășurat o intensă activitate publicistică în cotidianul „Monitorul” (pagina culturală) și „Obiectiv”-Iași…

[6] Spre exemplu, Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), „Lumina piezișă”, antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994…

[7] Condus de Nicolae Manolescu…

[8] Debutul său literar s-a produs (anul 1979) în paginile revistei „Dialog”…

[9] Fântâni carteziene (Ed. „Junimea”, 1980) – poeme, volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor; Câmp negru (Ed. „Cartea Românească”, 1982) – poeme; Arlechini la marginea câmpului (Ed. „Cartea Românească”, 1985) – Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi; Poezii (Ed. „Junimea”, 1987) – Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi; Deasupra lucrurilor, neantul (Ed. „Cartea Românească”, 1990) – poeme, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi; Premiul revistei Cronica, Premiul „revistei Poesis”;  Urechea de cârpă (Ed. „Boema”, 1992) – pamflete; Apocalipsa de carton (Ed. „Institutul European”, 1995) – eseuri; Mirele orb (1995) – poeme, Premiul Fundaţiei Soros, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova; Nevasta lui Hans (Ed. „Moldova”, 1996) – proză; Deasupra lucrurilor neantul / Au deussus des choses, le neant (Ed. „Axa”, 1997, ediţie bilingvă în traducerea lui Emanoil Marcu); Nouă variaţiuni pentru orgă (Ed. „Polirom”, 1999) – Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova; Peisaj cu ziduri şi uşi (Ed. „Augusta”, 2000, ediţie bilingvă română-engleză (în traducerea profesorului Sean Cotter, Universitatea din Michigan, S.U.A.) – poeme; Suflete la second-hand (Ed. „Vinea”, 2000) – poeme; În deşert şi pe ape (Ed. „Prut Internaţional”, 2000) – poeme; Umbră de aur, melancolia (Ed. „Axa”, 2000) – poeme, Premiul Naţional de poezie, Neamţ, 2002; SECOL (Ed. „Junimea”, 2003); Second Hand Souls („Twin Spoon Press”, Praga, traducere în limba engleză de Sean Cotter, S.U.A.); Nouă variaţiuni pentru orgă/ Nine Variations for Organ (antologie în limba engleză, ediţie bibliofilă, Olanda); Îngerul negru (traducere în limba rusă de Elena Loghinovski, Editura „Kitej-grad”, Iaşi) – poezii; Tălpi (Ed. Polirom, 2004) – roman, Premiul Uniunii Scriitorilor din Iaşi pentru proză; Ferapont (Ed. „Paralela 45”, 2005) – antologie de poezie; Maşa şi Extraterestrul (Ed. „Polirom”, 2005) – roman; Capete de rând („Paralela 45”, 2006) – eseuri şi portrete literare; Centura de castitate (Ed. „Cartea Românească”, 2007) – versuri (conţine CD audio cu poezii recitate de scriitor)…

[10] Sub semnătura unor traducători de prestigiu, după cum ați văzut în nota anterioară: Adam J. Sorkin, Sean Cotter, Brenda Walker, Leons Briedis, Lidia Nasinova, Maria Dinescu, Emanoil Marcu…

[11] Ambasador ad-interim al acestei misiuni diplomatice, pe durata unui singur an…