Roxana Diaconescu, ieşeancă stabilită în Erbil (Irak): „Lumea este îngrijorată, dar speră că asta a fost tot. Ne gândeam că baza din Erbil va fi o ţintă”

Publicat de Lucian Bălănuţă, 9 ianuarie 2020, 07:30

România a condamnat atacurile Iranului asupra bazelor irakiene în care se află militari americani şi s-a pronunţat pentru reţinere din partea tuturor părţilor. Ministrul român de externe, Bogdan Aurescu, a declarat, la Bruxelles, că niciun militar român nu a fost afectat şi nici comunitatea celor aproape 180 de români din Erbil, unde se află una din bazele atacate. Unii cetăţeni îşi fac noi calcule în privinţa şederii în Irak.

Roxana Diaconescu locuieşte de aproape un an în Erbil. Are 35 de ani, lucrează în cadrul unui ONG care se ocupă cu programe de ajutor umanitar în zonă şi este doctorandă în ştiinţe politice a Universităţii „Alexanru Ioan Cuza” Iaşi. Într-un interviu acordat colegului nostru, Lucian Bălănuţă, ea vorbeşte despre atmosfera din oraş după atacul cu rachete iraniene asupra bazei militare americane din Erbil.

Lucian Bălănuţă: De cât timp eşti în Erbil şi cu ce te ocupi mai exact?

Roxana Diaconescu: Locuiesc în Erbil de aproximativ un an de zile, m-am mutat în februarie anul trecut (n.r. 2019). Lucrez într-un ONG local care se ocupă cu ajutorarea sirienilor atât în Irak dar şi în Siria. Suntem localizaţi în Erbil deoarece este mai uşor pentru noi să accesăm Siria din această poziţie.

Lucian Bălănuţă: De ce ai ales tocmai Erbil? Este un oraş prietenos cu străinii sau ai remarcat şi atitudini de ostilitate?

Roxana Diaconescu: Nu am ales personal Erbilul, organizaţia la care lucrez are sediul aici împreună cu majoritatea ONG-urilor locale şi internaţionale care activează în Siria. Este un oraş foarte prietenos cu străinii, kurzii-irakieni sunt foarte plăcuţi, nu am întâmpinat niciun tip de ostilităţi de când suntem aici, nici eu şi nici alţi colegi de ai mei străini şi există de asemenea o mică comunitate de români. Ne întâlnim din când în când şi ne vedem în diverse ocazii, precum Ziua României sau pur şi simplu la o cină.

Lucian Bălănuţă: Cum a fost ziua de astăzi după atacul iranian asupra bazei militare americane din Erbil?

Roxana Diaconescu: Nu pot spune că am simţit atacul iranian cu toate că locuiesc destul de aproape de baza militară care este situată în cadrul aeroportului. Nu am auzit când s-au tras rachete, până dimineaţă când am citit ştirile nu am ştiut ce s-a întâmplat. A fost o zi normală de lucru, am mers la serviciu, mi-am trimis copilul la şcoală. Atmosfera s-a simţit în sensul în care toată lumea este oarecum îngrijorată cu ce se va întâmpla, dacă Statele Unite vor riposta sau nu la aceste atacuri şi toată lumea se întreabă care va fi următorul pas, este ok să rămânem, este timpul să plecăm? Momentan nu există ONG-uri care să-şi trimită expaţii din Irak, toată lumea este pe poziţii, toată lumea lucrează normal.

Lucian Bălănuţă: Pe străzi cum se prezintă situaţia?

Roxana Diaconescu: Situaţia este relativ calmă, oamenii sunt într-adevăr îngrijoraţi dar nu pot spune că se resimte pe străzi, nu sunt mai puţini oameni pe străzi sau nu există oameni care au plecat, cel puţin nu în cartierul în care locuiesc, nu am văzut persoane alarmate. Lumea este îngrijorată dar speră că asta a fost tot. Ne aşteptam oarecum la un răspuns din partea Iranului, ne gândeam de asemenea cu toţii că probalil baza din Erbil va fi una din ţinte dar, de exemplu colegul meu trebuia să plece azi noapte spre Gaziantep şi a fost anunţat din timp că zborul s-a anulat, toate zborurile au fost anulate, motivul au fost condiţiile meteo cu toate că vremea a fost bună, nu a plouat, nimic care să reducă vizibilitatea, deci, se ştia din înainte de atac astfel încât au fost evitat toate potenţialele victime.

Lucian Bălănuţă: Este distanţă mare între baza americană şi locul unde stai?

Roxana Diaconescu: Locuiesc la aproximativ zece minute de mers cu maşina de aeroport dar racheta care a fost trasă nu a fost neapărat în cadrul aeroportului, a fost la cinci kilometri distanţă de acesta, pe un teren, şi nu a explodat. Alte rachete nu au fost trase în oraşul Erbil, a mai fost o rachetă trasă la 40 de kilometri distanţă, aproape de o tabără de refugiaţi sirieni dar nu a produs victime.

Lucian Bălănuţă: Sunteţi mulţi cetăţeni străini care lucrează la firma la care la care activezi în prezent? Au fost şi discuţii despre relocarea voastră într-o altă zonă?

Roxana Diaconescu: Există doar un cetăţean străin care lucrează cu mine în aceeaşi organizaţie, este iordanian, dar oarecum noi nu putem pleca, aceasta este mandatul nostru să lucrăm în zonele de război, am fost şi în Siria. Nu se poate pune problema să ne retragem, doar dacă situaţia este într-adevăr foarte periculoasă dar în aceste condiţii când vorbim doar despre câteva jeturi de rachetă, nimeni nu se va retrage din zonă.

Tehnoredactare Andreea Drîlea.