Focşănenii doreau, la 1859, ca oraşul lor să devină capitala Principatelor Unite

Publicat de Nicolae Tomescu, 23 ianuarie 2020, 13:25

La mijlocul secolului al XIX-lea nu puteam vorbi, prea apăsat, despre provincialism şi centralitate. Dintr-o perspectivă culturală[1], pare-se că oamenii locuiau, concomitent, într-un fel de centru şi într-un fel de provincie…

Provincialismul se poate naşte în clipa în care unii cred, cu certitudine, că sunt plasaţi, din punct de vedere cultural, suficient de central…

Focşănenii, spre exemplu[2], au dorit ca oraşul lor să devină capitala Principatelor Unite[3] sau, măcar, reşedinţa Domnitorului[4]. Membrii „Comisiei Centrale”[5] de la Focşani, prin voința fermă a lui Mihail Kogălniceanu[6], au respins, categoric, această idee… Oricum, întreaga suflare a sărbătorit actul istoric din 24 Ianuarie 1859, într-un „entuziasm la culme” şi cu „o bucurie nespusă”[7]. Mai târziu, la  5 februarie 1859, cu prilejul primei sale treceri prin Focşani, Alexandru Ioan Cuza s-a bucurat de „cea mai frumoasă şi entuziastă primire” avută în drumul său dinspre Iaşi către Bucureşti…

Provincialitatea înseamnă, indiferent de emergenţa cugetării, să crezi /restrictiv/ că lumea eşti doar tu[8]… Centralitatea bolnavă pare simbolizată, astăzi, de București…

[1] De fapt, ele nu existau, aparent, decât în tărâmul subiectivităţilor, ca incursiune treptată (şi nelimitată) de raportări…

[2] La Focșani a lucrat cel mai numeros „comitet unionist” din Moldova – număra aproximativ 200 de membri, iar în timpul alegerilor pentru „Divanul ad hoc”, locuitorii oraşului Focşani au protestat împotriva silniciilor comise de guvern…

[3] Ce să mai spunem despre Iași, care nu a fost acceptat drept noua capitală…

[4] „(…)cu atât mai mult cu cât, voci influente  din Europa, au susţinut această teorie, iar cu câţiva ani mai înainte, la 1849, în sprijinul aceleiaşi năzuinţe, Gheorghe Bibescu, domnul Munteniei, s-a căsătorit la Focşani, naşul de cununie fiind omologul său din Moldova, Mihail Sturza” (Florin Dîrdală, „Arhivele Naţionale” Vrancea)…

[5] La Focşani, a funcţionat Comisia Centrală (formată la Congresul de la Paris, în 1856)… Casa, înaltă de patru metri, a fost închiriată, de Comisia Centrală, de la boierul Scarlat Bontaş; a fost aleasă întrucât trebuia să fie una arătoasă, reprezenta locul unde se adunau personalităţile – în plus, trebuia să fie aproape de hotelul „Cimbru” (în clădirea în care se află acum „Muzeul Unirii”), unde acestea se cazau (membrii Comisiei Centrale, Mihail Kogălniceanu, Vasile Melinescu, Nicolae Golescu, Nicolae Şuţu ş.a.)….

Comisia Centrală a funcţionat la Focşani (10 mai 1859-februarie 1862); rolul ei consta în realizarea unităţii legislative a Principatelor Unite, după ce avusese loc unirea politică; prin activitatea, prin legile elaborate, s-a dovedit a fi primul for legiuitor al Românei moderne…

[6] În decembrie 1858, deputatul oraşului Focşani în „Adunarea Electivă” a Moldovei…

[7] Așa glăsuiau documentele vremii…

[8] Pînă la urmă, strict cultural, centrul şi provincia nu există decât în noi, în codul nostru mentalitar, dacă nu chiar în sânge…