România vs Ungaria 29-31 (17-17)

Publicat de Nicolae Tomescu, 12 decembrie 2018, 19:39 / actualizat: 13 decembrie 2018, 10:28

Înaintea meciului, clasamentul Grupei Principale nr. 2 arăta astfel: 1. Norvegia 6p (+24) / 5 jocuri 2. România 6p (+10) / 4 jocuri 3. Olanda 6p (-4) / 4 jocuri 4. Germania 4p (+1) / 4 jocuri 5. Ungaria 4p (-9) / 4 jocuri 6. Spania 0p / 5 jocuri…

Poate compensa motivația unei calificări starea de oboseală, chiar evoluția puțin convingătoare din încleștările cu Olanda și Spania?

În prima parte a primei reprize, Neagu, „gura de tun” a naționalei României, în al 39-lea meci la un campionat continental, și-a făcut datoria; Pintea, „ghimpele” așezat în mijlocul defensivei adverse, și-a îmbunătățit procedeele de depășire, fără să strălucească (precum în meciul cu Spania); prin intermediul antrenorului și al minții limpezi pe care o presupune coordonatorul de joc, au fost alese câteva scheme ofensive inedite, asigurând creativitatea din atac (mai puțin colaborarea din apărare, atunci când de la 11-6 s-a ajuns la 11-9, apoi la 14-13 și 15-15, 16-16, 17-17); adevărat, Buceschi a „executat”, deseori, blocajul unguroaicelor, prin lovituri surprinzătoare; portarii nu au fost, mereu, în mijlocul acțiunii, au avut de suportat destule aruncări năprasnice (dar au primit/îndeosebi Dedu/ și goluri parabile); recuperarea mingii reprezintă un capitol la care nu excelăm, extremele nu au fost atât de explozive pe cât ne-am dori (mai mult, au făcut figurație în apărare) și, în general, nu au acea imaginație bogată care ajută echipa de o manieră decisivă…

17-17 la pauză

…

Degringolada din tabăra României a continuat în primele 10 minute ale părții secunde… 20-23… Revenirea se „traduce” prin scorul 25-26… 28-29, ultimele patru minute de suferință… Am ratat și lovitura de la 7 metri (a ultimelor secunde), mai grav este că Neagu s-a accidentat…

Cu toate emoțiile în care suntem prinși, cu întreaga speranță investită într-o calificare, nu-mi pot stăpâni seria întrebărilor: Cum poate Norvegia să înceapă o competiție prin două înfrângeri din trei meciuri, apoi să obțină victorii categorice cu Ungaria (38-25), Olanda (29-16), Spania (33-26)? Cum poate România să învingă Germania la 5 goluri diferență (29-24) și, mai ales, să surclaseze Norvegia (31-23), să aibă 4 zile de odihnă și că coboare pe povârnișul unei înfrângeri fără dubii în fața Olandei, să fie chinuită – pentru succes – cu Spania, să aibă asemenea emoții cu Ungaria (echipă construită pe „scheletul” deloc impresionantei FTC Budapesta, pentru a nu scrie despre multe alte absențe și retrageri)? Cum poate să conducă un antrenor spaniol (experimentat, de altfel) tânăra echipă „stăpânită de mari aspirații” și să spună, la ultimul time-out, că „este bine pentru noi să pierdem la două goluri diferență”? Da, România se califică (ajută „sistemul gândit”, jocul rezultatelor/hazardul, cum vreți să-i spuneți) și trag speranța că nu vom claca în fața Rusiei… Atât… S-a pierdut ascendentul marilor victorii din grupa cu Norvegia și Germania…

1. Olanda; de aici, a început așa-numitul clasament în trei… 2. ROMÂNIA 2p 60-54 (+6)/cu rezultatul MINIM (meciul cu Ungaria) de care româncele aveau nevoie pentru se califica în semifinale/; 3. Norvegia 2p 61-56 (+5); 4. Ungaria 2p 56-67 (-11)

Semifinale (14 decembrie 2018):

Rusia vs România

Olanda vs Franța

P.S.:

La actuala ediţie a Campionatelor Europene, Cristina Neagu a devenit cea mai bună marcatoare din istoria competiţiei.

Naționala de handbal feminin s-a calificat, direct, la Campionatele Mondiale/ediția 2019, programată în Japonia/.