Filă de calendar (audio și video)

Publicat de Nicolae Tomescu, 9 aprilie 2018, 12:04

• 9 aprilie 1850: La Teatrul „Național” din Iași spectatorii au văzut, în premieră, „Coana Chirița sau Două fete și–o neneacă” de Vasile Alecsandri (autorul celebrului ciclu de comedii „Chirița în Iași sau două fete ș-o neneacă”/1850, „Chirița în provincie”/1855, „Chirița în voiagiu”/1865, „Chirița în balon”/1875)…

https://youtu.be/pm1a1sYgsvs

distribuția: Miluță Gheorghiu – artist al poporului, Constatin Sava, Carmen Barbu, Valeriu Burlacu, Ștefan Băncilescu – artist emerit, Margareta Baciu – artistă emerită ș.a…. În rolul principal: Miluţă Gheorghiu

Vasile Alecsandri (născut, pare-se, la Bacău) își petrecuse copilăria în Iași, la Mircești – acolo unde tatăl său avea o moșie și unde Alecsandri a revenit pentru a-și găsi liniștea… Înscris la pensionul francez, unde a studiat alături de Matei Millo (de care l-au legat prietenia și admirația, pentru care a scris Chirițele și o mare parte din Cânticelele comice), și-a continuat studiile la Paris (bacalaureatul, 1835)… În 1840, împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi, a preluat conducerea teatrului din Iași… A devenit unul dintre fruntașii mișcării revoluționare din Moldova, redactând (împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negri) Dorințele partidei naționale din Moldova/principalul manifest al revoluționarilor moldoveni… Alecsandri a reuşit să se refugieze în Ardeal, unde a colaborat la redactarea programului politic „Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei” (de la Braşov), apoi la Cernăuţi, unde se întrepătrunde cu viața revistei „Bucovina” a fraţilor Hurmuzachi; retras în exil, împreună cu Alecu Russo şi Nicolae Bălcescu, înfiinţa revista „România viitoare”, susţinând cauza unionistă a românilor… În 1854, apare sub conducerea sa „România literară”; membru onorific al societății „Junimea” (din 1863), membru (din 1867) al Societății literare române, devenită Academia Română… Numit, în 1858, ministru de Externe (caracter provizoriu al funcției), aflându-se chiar pe lista persoanelor luate în calcul pentru scaunul de domnitor, după alegerea lui Cuza primea titlul definitiv de ministru de Externe; trimis nu numai în Franța, Anglia, Piemont – pentru a pleda în scopul recunoașterii Unirii, ci și ca ambasador la Paris, s-a întors la Mirceşti în 1878 (la conac scria o parte a operei sale; de fapt, se stabilise aici și a rămas până la sfârșitul vieții, chiar dacă perioade îndelungate a fost plecat din țară în misiuni diplomatice)…

• Debutul său a stat sub semnul unui romantism tipic, entuziast, liric („Buchetiera de la Florența”, „Doine și lăcrimioare”), dar și al unei necruțătoare critici a ridicolului social în piesa „Iorgu de la Sadagura” sau în ciclul „Chirițelor”; romantismul tipic, caracteristic literaturii române din perioada pașoptistă, a avut, în literatura lui Alecsandri, cea mai înaltă măsură în „Balta albă” și în „Deșteptarea României” (de cele mai multe ori, se prelungește, prin unele texte, până după Unire). A doua etapă, de așa-zisă limpezire, de obiectivare a viziunii și a mijloacelor artistice, se poate observa începând cu prozele călătoriei în Africa și terminând cu expresia artistică matură din pasteluri și din unele legende. Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru, cu o viziune în general romantică, viziune filtrată, însă, printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o seninătate a înțelegerii care îl apropie de clasicism; epoca în care a trăit Alecsandri era fundamental romantică, dar a vorbi despre clasicism și romantism la modul concret, implicând o conștiință și practică concretă, este o aventură la fel de mare ca aceea prin care descoperim marile curente europene într-o literatură cu altă evoluție culturală și istorică decât cele din vestul Europei…
• Autorul mai multor volume de poezii („Pasteluri” sunt cele mai cunoscute), a scris, totodată, proză, articole în periodicele vremii, piese de teatru… La Mircești a dăruit umanității drama istorică romantică „Despot-Vodă” – premiera a avut loc în octombie 1879, pe scena Teatrului „Național” din București; piesa fusese citită în cenaclul „Junimii” din 8 mai 1879, printre auditori aflându-se Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale… Tot la Mircești a conceput feeria națională „Sânziana și Pepelea”… Primea, în 1881, Premiul Academiei pentru Literatură… În 1882, începea să lucreze la „Fantâna Blanduziei”, pe care a terminat-o în anul următor; în 1884, piesa era reprezentată la Teatrul „Național” din București… În 1885, același teatru prezenta drama „Ovidiu”. În 1886, Titu Maiorescu publicase, în „Convorbiri literare”, articolul „Poeți și critici” (acesta se încheia cu o privire sintetică asupra operei lui Alecsandri)… La 22 august 1890, era răpus de cancer hepatic şi pulmonar, în locul de unde ne hrănim acum cu imagini…