Sistemul lui Marconi

Publicat de Nicolae Tomescu, 2 iunie 2017, 06:30

2 IUNIE 1896: Guglielmo Marconi primește patentul pentru „noua sa invenție”, RADIOUL

*

De fapt, Nikola Tesla, savantul de origine sârbă (născut în Croația, stabilit apoi în S.U.A.), cel care deținea 700 de brevete pentru invențiile sale (multe i-au fost însușite), a descoperit curentul alternativ și motorul electric alternativ, a inventat radioul (Marconi își merită renumele pentru faptul că a transmis primul mesaj transatlantic) și radarul (chiar dacă Robert A. Watson-Watt rămâne cel creditat), a descoperit radiația izotopilor radioactivi (radiografia), a înregistrat, pentru prima oară, undele radio din spațiu, a inventat telecomanda și lampa fluorescentă, a realizat prima centrală hidroelectrică (la cascada Niagara) – demonstrând că acest tip de energie poate fi folosită, primul care a efectuat experimente de criogenie…

*

Guglielmo Marconi s-a născut în Bologna/25 aprilie 1874 (a murit la 20 iulie 1937, Roma), ca al doilea fiu al italianului Giuseppe Marconi și al Anniei Jameson, fiica lui Daphne Castle din ținutul Wexford, Irlanda.

A studiat la Bologna[1], Florența și Leghorn. În anul 1894, realiza o transmisie radiotelegrafică cu un aparat propriu[2] (brevetat în 1896), iar în 1901 – prima radiocomunicație telegrafică transatlantică. A inventat și detectorul magnetic (1902), o antenă direcțională orizontală (1905). Inginer și fizician, inventatorul telegrafiei fără fir și a antenei de emisie legate la pământ, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (1909), împreună cu Karl Ferdinand Braun, pentru contribuțiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir.

Marconi a început să efectueze experimente, construindu-și singur mare parte din echipament în podul casei sale (de la Villa Griffone, Pontecchio-Italia). Scopul său era acela de a utiliza undele radio pentru a crea un sistem practic de „telegrafie fără fir” (a transmite telegrame fără fire de legătură, așa cum era cazul cu telegraful electric). Nu era o idee novatoare, alți cercetători exploraseră domeniul tehnologiilor telegrafiei fără fir (continuitate de vreo jumătate de veac), dar nimeni nu avusese succes pe piață. Marconi nu a descoperit niciun principiu nou și revoluționar cu sistemul său telegrafic fără fir, ci a pus laolaltă și a îmbunătățit o serie de fapte, le-a unificat și le-a adaptat sistemului său.

Sistemul lui Marconi avea următoarele componente: un oscilator relativ simplu, modelat îndeaproape după cel proiectat de Righi, la rândul său similar cu ceea ce a folosit Hertz; un cablu plasat la înălțime deasupra solului; un detector de semnale, variantă modificată a dispozitivului original al lui Edouard Branly, îmbunătățit pentru creșterea sensibilității și fiabilității; o cheie de telegraf pentru a opera transmițătorul pentru trimiterea de impulsuri scurte și lungi, corespunzătoare liniilor și punctelor din alfabetul Morse; un registru telegraf, activat de coeror, care înregistra punctele și liniile primite în Morse pe o bandă de hârtie[3].

[1] Tânăr fiind, Marconi și-a manifestat interesul față de studiul științelor și electricității. Una dintre descoperirile acelei perioade venea din partea lui Heinrich Hertz, care, începând cu 1888, a demonstrat faptul că se pot produce și detecta radiații electromagnetice, cunoscute astăzi drept „unde radio”, la acea vreme denumite „unde hertziene” sau „unde eterice”. Moartea lui Hertz (1894) a condus la publicarea unor recenzii ale descoperirilor acestuia, ceea ce i-a stârnit lui Marconi interesul. I s-a permis să studieze, în domeniu, cu profesorul Augusto Righi, un fizician de la Universitatea Bologna, care efectuase cercetări asupra lucrărilor lui Hertz.

[2] La vârsta de 20 de ani, Marconi și-a început experimentele cu ajutorul ilustrului necunoscut Mignani, majordomul său. În vara anului 1894, a construit o alarmă de furtună care se declanșa la fulgere. La scurtă vreme, a inventat un sistem cu clopoțel pentru chemarea majordomului, clopoțel care era declanșat telegrafic de la distanță. Marconi a arătat invenția tatălui său; acesta din urmă, după ce s-a convins că nu există fire între întrerupător și clopoțel, i-a dat lui Gugliemo toți banii pe care îi avea în portofel pentru ca fiul său să cumpere materialele necesare în vederea continuării experimentelor.

[3] Configurații similare cu oscilatoare, respectiv coeroare, fuseseră încercate și de alții, dar multe nu reușeau să obțină distanțe de transmisie mai mari de câteva sute de metri. Nu toți s-au oprit la asemenea distanțe în domeniul transmisiunilor fără fir…