Maria Tănase – simbol al culturii româneşti
Publicat de Nicolae Tomescu, 22 iunie 2017, 07:30
Feature: Nicolae Tomescu
A rămas în memoria noastră prin vocea sa de excepție, prin carismă şi frumuseţe. Cântăreaţa a strâns laolaltă piese reprezentative ale folclorului românesc; a reuşit să îl expună în întrepretările care au făcut-o celebră…
Maria Tănase s-a născut în 1913 (Bucureşti, mahalaua „Cărămidarilor”, ca al treilea copil al Anei Munteanu şi a florarului Ion Coandă Tănase[1]). La numai 17 ani, Maria Tănase se angajează la un restaurant central din Bucureşti, loc din care află că la Teatrul „Cărăbuş” se caută tinere talente pentru „muzica uşoară”; audiţia a fost încununată de succes, astfel încât debutează (1934) sub pseudonimul de „Mary Atanasiu”, cu prima romanţă intitulată Mansarda.
În vara anului 1936, imprimă celebrele cântece populare Cine iubeşte şi lasă plus M-am jurat de mii de ori – la casa de discuri „Columbia” (sub îndrumarea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu şi Harry Brauner). După respectivele înregistrări, străbate ţara în lung şi în lat, pleacă în străinătate pentru o serie de turnee în Bulgaria, Iugoslavia, Turcia, Franţa[2], America de Nord[3]. Din 1940, muzica ei este interzisă de legionari[4], care i-au distrus toate plăcile de megafon. În acelaşi an, artista susţine un turneu în Ankara şi Istanbul, locuri de întâlnire a agenţilor secreţi; întoarsă în ţară, este luată în vizor de către serviciul secret al armatei germane, care încearcă să o recruteze, însă Maria Tănase refuză; la scurt timp după acest turneu, în anul 1941, artista este zărită în preajma lui Alfred de Chastelain[5]; întoarsă în ţară, pentru a doua oară, Maria Tănase este acuzată de colaborare cu reţeaua de spionaj britanică.
Mulți susţin că Maria Tănase era, în privat, o persoană înzestrată cu simţul umorului, o împătimită a discuţiilor[6]. Vizitele frecvente în Franţa şi America o transformă într-un spirit cosmopolit, în sensul atracției față de tot ce este străin… Ben Smith, supranumit în acea perioadă, „magnatul aluminiului”, a încercat să ajungă în braţele marii cântărețe; s-au logodit, dar ea l-a lăsat repede atunci când venise vorba de măritiş. Marea ei dragoste s-a îndreptat către Constantin Brâncuşi; Maria Tănase avea în jur de 25 de ani, iar sculptorul… 62 de ani[7].
Maria Tănase trece la cele veșnice în 22 iunie 1963 (din cuza cancerului la plămâni). Înainte să moară, dictase unui notar ultimele dorinţe: a vrut să fie înmormântată cu hainele alese de ea, cortegiul funerar să nu fie motiv de „mascaradă şi panoramă”; a propus ca după moartea ei să se facă o fântână „pe un drum secetos, dornic de apă”, pentru ca drumeţii să îşi potolească setea; a lăsat câteva rânduri speciale[8] dedicate soţului ei, Clery Sachelarie, cu care se măritase în anul 1950. Dan Falcan povesteşte că la înmormântarea celei supranumite Pasărea măiastră[9] și Regina cântecului românesc a venit aproape un milion de oameni, în România fiind declarată zi de doliu naţional…
http://www.filmedocumentare.com/maria-tanase-povestea-cenzurata/
Unul dintre filmele documentare interzise de regimul comunist, a cărui premieră a avut loc abia după patru ani de la realizare, în 1990. Produs de „Sahia Film”, documentarul cuprinde mărturii și imagini-document despre viața și activitatea muzicală a interpretei Maria Tănase. Se spune că America a avut-o pe Marilyn Monroe, Franța pe Edith Piaf, iar România pe Maria Tănase. Când vorbim însă despre viața Mariei Tănase, nu întotdeauna suntem cuprinși de frenezia pe care ne-o inspiră muzica sa, pentru că ritmurile săltărețe ascund o poveste secretă pe care puțini dintre noi o cunosc…
[1] Tatăl era foarte mândru de „fata lui cu părul bălai şi ochii verzi”… Unele documente amintesc de faptul că Maria Tănase trezea la viaţă mahalua atunci când se punea pe cântat… În 1928, pe când avea doar 15 ani, i s-a propus să participe la ediţia concursului de „Miss”…
[2] A învăţat limba franceză…
[3] Unde a încântat politicieni, ambasadori şi preşedinţi…
[4] În pofida interpretărilor folclorice interzise de mișcarea legionară, Maria Tănase a trăit în cele mai înalte cercuri boeme din „Micu Paris”. Era altruistă – atunci când întâlnea în cale tinere sărace, le dăruia cele mai luxoase şi mai scumpe rochii. „Avea o croitoreasă care îi făcea rochii frumoase. Purta pe scenă rochii frumoase. Nu pregeta să cheltuiască o bună parte din câştig în mîndria ei de interpretă a celui mai pur cântec popular. În viaţa de toate zilele rămînea însă aceeaşi modest înveşmântată fată a moşului Tănase”, notează Harry Brauner, cel care i-a stat alături în vremurile de început ale carierei.
[5] Care lucrase, timp de 15 ani, în România, ca director al companiei petroliere „Unirea”. Chastelain ne-a părăsit din cauza conflictelor ivite între Antonescu şi Marea Britanie. În timpul turneului din Ankara, fostul director îi propune artistei să rămână, oferindu-i o slujbă la un post de radio din Turcia…
[6] „Era o persoană dezinvoltă şi vorbea cu mult patos, nu îi lipseau din limbaj nici înjurăturile pe care le folosea adesea, cu toate că se perinda în cele mai înalte cercuri cosmopolite ale Bucureştiului”, afirmă Dan Falcan.
[7] Fragment din Brâncuşi – Amintiri şi exegeze/carte scrisă de Petre Pandrea. În acelaşi volum se arată că „Brâncuşi a cunoscut-o intim pe Maria Tanase”. „Când te ascult cum le zici, Marie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!” „S-au întâlnit pe linia folclorului muzical, a inteligenţei şi a mondenităţii. S-au văzut prima dată la Paris. Era fatal (…) să se împrietenească fulgerător, să se iubească, să se despartă cu invective din partea neichii Costache” (n.n. – așa cum era alintat sculptorul de apropiaţi). Brâncuşi nu a regretat nimic, considerând că dragostea pentru Maria „a durat exact cât trebuia”…
[8] „Culege-mi visele pe care le-am croit lângă tine şi împarte-le oamenilor”…
[9] De Nicolae Iorga…
