Un reper: Liviu Ciulei…

Publicat de nicolaetomescu, 6 iulie 2021, 13:55

S-a născut într-o zi de vară a anului 1923 (7 iulie) şi a trecut la cele veșnice într-o noapte de toamnă a anului 2011[1].

S-a născut în secolul al XX-lea şi a plecat în secolul al XXI-lea…

Potrivit Monicăi Andronescu, personalitatea lui Liviu Ciulei a marcat un veac de poveşti în teatrul şi în cinematografia românească, europeană, mondială. Să fi fost cea mai complexă personalitate pe care a avut‑o, vreodată, teatrul din România? Regizor, scenograf şi actor, formator de trupă şi conducător de teatru, actor şi regizor de film, Liviu Ciulei a construit, cu talent de arhitect[2], toată schela pe care s-a înălţat teatrul românesc al multor decenii.

Destinat, iniţial, unei cariere ce urma să o continue pe cea inginerească a tatălui său, s-a simţit atras, mai curând, de tumultul şi capriciile scenei de teatru, unde, ca scenograf – în primă instanță, apoi ca actor şi regizor, avea să strălucească timp de peste 60 de ani. Indisolubil legat de Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (al cărui director a fost între 1963 şi 1972)[3], Liviu Ciulei a reprezentat punctul fix la care s‑au raportat oamenii de teatru din România, chiar şi în perioada în care el a stat departe de România…

Autor al unor spectacole prin care teatrul de sub conducerea sa devenise nu doar cel mai bun ansamblu din ţară, ci, mai mult, cunoscut în toată lumea[4], Liviu Ciulei este cel care a deschis (în perioada despre care fac vorbire) porţile instituţiei pe care o conducea – pentru regizori cărora le‑a marcat cariera[5]. După un traiect evolutiv spectaculos în străinătate, unde a fost profesor de teatru la două universităţi prestigioase[6], Liviu Ciulei a revenit în țară, după decembrie 1989, şi a pus în scenă magia unei serii de reprezentații teatrale[7]. Considerat şi acum cel mai bun film românesc din toate timpurile, Pădurea spânzuraţilor deschidea, în 1965, drumurile lung-metrajului autohton prin premiul pentru regie primit la Festivalul de la Cannes…

https://youtu.be/g-eLtYQUof4

[1] La 88 de ani, într-o clinică din Germania… Ultimii ani de viață au însemnat „împărțirea casei” între München şi Bucureşti… Urna cu cenuşa maestrului Liviu Ciulei, care a trecut la cele veșnice din 25 octombrie 2011, a fost depusă la Teatrul „Bulandra”, în foaierul sălii „Izvor”/care, de atunci, îi poartă numele…

[2]  Liviu Ciulei declara într-un interviu din anul 2006: „În cariera mea, n-aş fi putut face decorurile pe care le-am realizat fară studiul arhitecturii. Tata voia sa studiez ingineria, să ii preiau la un moment dat Societatea de construcţii – dar a făcut greşeala să mă ia de Craciun, în 1939 – într-un voiaj în Italia. Nu împlinisem nici 15 ani. Şocul frumuseţii Florenţei, Romei, a fost atât de mare încât i-am spus tatălui meu: „Nu ingineria, arhitectura !” (revista „Arhitectura” nr. 55, 2007)

[3] Începuse, în 1949, ca actor, adus de Lucia Sturdza Bulandra; a devenit regizor în 1957, montând „Omul care aduce ploaia” de Richard Nash; a fost forțat să renunțe la funcția de director după interzicerea spectacolului Revizorul, montat de Lucian Pintilie; directoratul lui Liviu Ciulei a marcat începutul unei perioade faste pentru Teatrul „Bulandra”… A descoperit şi format o şcoală de actori/şi-au legat numele de el Clody Bertola, Ileana Predescu, Gina Patrichi, Fory Etterle, Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Victor Rebengiuc, Irina Petrescu, Mariana Mihuţ, Rodica Tapalagă, Ion Caramitru, Florian Pittiş, Ştefan Bănică…

[4] Cum vă place, Moartea lui Danton, O scrisoare pierdută, Azilul de noapte, Furtuna sunt doar câteva dintre ele…

[5] Câteva exemple: Andrei Şerban, Lucian Pintilie, Cătălina Buzoianu… Ultima a declarat: „Eu îi sunt profund îndatorată lui Liviu Ciulei. Mi-a dirijat şi cariera, şi viaţa. Cred că el a fost pentru noi, aici, în România, Absolutul. Plecarea lui e nu numai ceva care ne afectează pe fiecare în parte, ci, mult mai mult, e Absenţa Maestrului în teatrul românesc! Noi, toţi, ne-am bucurat foarte mult când a revenit în România. Pentru noi Teatrul Bulandra înseamnă EL”. Alexandru Darie completa: „Liviu Ciulei, este cel care a creat stilul teatrului şi, mai mult decât atât, „a format, prin drumul pe care l-a deschis, teatrul românesc aşa cum îl ştim astăzi”. Povestea întâlnirii cu el şi‑o aminteşte şi regizorul Dinu Cernescu: „Primul spectacol pe care l-am văzut a fost «Îmi amintesc de mama», în care Liviu Ciulei juca rolul unui îndrăgostit timid. Aveam 12 ani. Un an mai târziu, l-am revăzut la Mangalia. Eram fascinat de Liviu şi de Clody. Îi urmăream pe plajă, în fiecare dimineaţă. Era perioada copilăroasă a cunoaşterii mele cu Liviu Ciulei. Anii au trecut şi marea personalitate artistică a domnului Ciulei a apărut clar şi solid în faţa mea. El devenise, pentru mine şi nu numai, «idealul Ciulei». Voiam să fiu ca el, voiam să creez ca el, voiam să mă înconjur de atât de marii actorii care erau în jurul lui”…

[6] Columbia University şi New York University…

[7] Visul unei nopţi de vară, Deşteptarea primăverii, Hamlet, Henric al IV-lea, Şase personaje în căutarea unui autor, la Teatrul „Bulandra”…

Nicolae Tomescu

redactor-șef