Joe Cocker, Al Bano, Cher / cu sau fără determinări cronologice

Publicat de Nicolae Tomescu, 19 mai 2020, 15:08

John Robert „Joe” Cocker (20 mai 1944, Sheffield, West Riding of Yorkshire – 22 decembrie 2014, Crawford, Colorado), cântăreț/muzician (rock și blues), cunoscut, mai ales, ca urmare a activității și concertelor sale din Statele Unite ale Americii, s-a remarcat, în anii ’60 ai secolului XX prin vocea specifică și versatilă, cu un timbru inconfundabil de bariton-bas, prin mișcările de scenă energice.

A realizat 40 de albume muzicale și a fost distins cu Premiul „Grammy”, în anul 1983, pentru melodia „Up Where We Belong” (interpretată, în duet, cu Jennifer Warnes). În 1993 a fost nominalizat pentru premiul „Brit Award” (Cel mai bun britanic, conform „Best British Male”), iar, în 2007, i s-a conferit o placă de bronz, cunoscută ca „Sheffield Legends”, din orașul său natal.

În 2008, într-o ceremonie la Buckingham Palace, contribuțiile aduse muzicii au fost recunoscute de către regina Elisabeta a II-a prin conferirea unui OBE („Order of the British Empire”). Joe Cocker figurează pe locul 97 din 100 în lista publicată de revista „Rolling Stone” (The 100 greatest singers list).

Ultimul concert pe care ar fi trebuit să îl susțină ar fi avut loc în Marea Britanie (amânat, din cauza problemelor de sănătate). Joe Cocker a concertat și în România (2013)…

A murit la vârsta de 70 de ani, după o luptă, inegală, cu o formă de cancer pulmonar.

Cunoscut și recunoscut pentru vocea lui plină de curaj, pentru prezența scenică neobișnuită, a găsit modalitatea de a adăuga propriul său spirit în muzica internațională.

Din ziua de 22 decembrie 2014, folosim registrul de sunete muzicale care celebrează viața lui Joe Cocker, sfidându-i dispariția fizică…

***

Mă fascinează noianul amintirilor… Am programat/Voi programa, la Radio Iași, interviuri/comentarii ilustrate, în scopul, mărturisit, de a umaniza „filele de calendar”…

Feature: Nicolae Tomescu (montaj: Erika Engel)

(Al Bano – 6’25”; Joe Cocker – 4’51”; Cher – 8’30)/reunite

*

Albano Carrisi, cunoscutul cântăreț italian cu numele de scenă Al Bano, s-a născut (20 mai 1943) în orașul Cellino San Marco (provincia Brindisi). Mama sa l-a numit Albano întrucât, atunci când se năștea, tatăl său, aflat în armata italiană, luptase în Albania în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

A debutat în 1965 cu melodia La strada. În 1966 participă la Festival delle Rose cu piesa Quando il sole chiude gli occhi. Cu Pensando a te, iese câștigător în 1969 la Disco per l’Estate, un concurs de interpretare de cântece italiene. Înregistrează câteva cântece, devenite hituri în acea perioadă, cum ar fi Nel sole, Io di notte , Il ragazzo che sorride, La siepe, Mattino, Mezzanotte d’amore și 13, storia d’oggi. La scurt timp, începe colaborarea cu Romina Power (fiica actorului american Tyrone Power) pentru care scrie cântecul Acqua di mare; se căsătoresc în 1970. Timp de aproape trei decenii cântă împreună, formând duetul Al Bano și Romina Power, duet care în 1976 participă la Concursul Muzical Eurovision, obținând locul 7 cu We’ll live it all again (lo rivivrei), iar în 1982, la Festivalul de muzică de la Sanremo, se clasează pe locul secund cu Felicità. În 1984, Al Bano și Romina Power se clasează pe locul întâi la Sanremo cu Ci sarà, iar, în anul următor, la „Eurovision”, obține locul 7 cu Magic Oh Magic. Alte melodii de mare succes din repertoriul lor sunt: Sharazan, Che angelo sei, Tu soltanto tu, Prima notte d’amore, Sempre sempre și Libertà. În 1987 și 1989 obțin locul 3 la Festivalul de la Sanremo cu melodiile Nostalgia canaglia și Cara terra mia. Ultima lor melodie prezentatǎ la festival este Oggi sposi în 1991. Al Bano și Romina lanseazǎ, în aceeași perioadă, primul lor album de colinde intitulat „Weihnachten bei uns yu hause” (în Germania) sau Corriere di Natale (în Italia). În 1996, Al Bano se (re)întoarce la cariera de solist cu melodia È la mia vita, oferită publicului pe Emozionale, ultimul album realizat împreună cu Romina Power, care cuprinde și douǎ colaborǎri cu artiștii spanioli Montserrat Caballé și Paco De Lucia. În 1997, lansează albumul Concerto classico, în care interpreteazǎ piese clasice din repertoriile lui Giacomo Puccini, Giuseppe Verdi, Gaetano Donizetti, Johann Sebastian Bach, Franz Schubert, Piotr Ilici Ceaikovski, Frédéric Chopin ș.a.; primește un dublu disc de platinǎ în Austria, premiu înmânat de Placido Domingo și Josè Carreras – cu ocazia unui concert la Bad Ischl în care Al Bano, cântând cu cei 2 tenori, îl înlocuia pe Luciano Pavarotti…

Aproape 40 de albume (13 – Al Bano&Romina Power)  în limba italiană, compilații, albume live, albume în limba spaniolă, cărți publicate…

*

Cher (s-a născut la 20 mai 1946, sub numele Cherilyn Sarkisian LaPiere – cetățean american de origine armeană), actriță, cântăreață, compozitor, autor, producător de filme și designer de modă, a devenit cunoscută, în 1965, ca membră a duo-ului pop/rock Sonny&Cher, devenind o artistă solo de succes, o stea de televiziune în anii ’70 și o vedetă de cinema în anii ’80 ai secolului XX.

Printre realizările sale în muzică, film și televiziune: a câștigat un premiu „Oscar”, un premiu „Grammy”, un premiu „Emmy” și trei „Globuri de Aur”…

Hitul ei, „Believe” (1998), este al treilea single ca vânzări în toată lumea al unei cântărețe, al optulea ca vânzări al anilor ’90 din secolul trecut, cel mai bine vândut single al casei de discuri „Warner Bros Records” și cea mai bine vândută melodie dance, peste 10 milioane de copii ale acesteia fiind răspândite în toată lumea. Cher a intrat în Cartea Recordurilor atunci când „Believe” a ajuns pe primul loc în Billboard Hot 100, devenind cea mai în vârstă cântăreață care reușește performanța. Idol în ceea ce privește muzica pop, unul dintre artiștii cu cele mai mari vânzări ale tuturor timpurilor (aproape 275 de milioane de copii în toată lumea, inclusiv înregistrările cu Sonnz Bono, 30 de milioane de albume și 20 de milioane de single-uri în S.U.A. ca artist solo), s-a reîntors pe scena muzicală după o pauză de șase ani (cu spectacolul din Las Vegas, Cher at the Colloseum).

Artista pornise într-un turneu de adio (2002), pe care nu l-a încheiat, adăugând, în 2014, 14 concerte la lista spectacolelor pe care urma să le susţină, după ce a petrecut două luni pe drum (pentru o serie de show-uri care s-a terminat la mijlocul lunii iulie); medicii au diagnosticat-o pe vedeta americană (74 de ani) cu o infecţie virală acută – care o urmărește și astăzi…