(INTERVIU) Marine Leduc, jurnalist francez şi bursier ICR: „Ar fi interesant să avem Casa Jurnalistului în Franţa. […] Am văzut foarte multe case în Europa, în general, însă în România, nu ştiu, au ele farmecul lor.”

Publicat de Lucian Bălănuţă, 27 septembrie 2014, 14:30 / actualizat: 27 septembrie 2014, 19:24

În baza programului de burse pentru jurnalişti străini iniţiat de Institutul Cultural Român, Marine Leduc, jurnalist freelancer francez, realizează o serie de reportaje despre restaurarea caselor de către tinerii români care doresc să dezvolte proiecte social-culturale independente. Astfel, case care ar putea să se dărâme, ajung să devină veritabile spaţii care găzduiesc manifestări de tot soiul, într-o metamorfoză de invidiat. Marine Leduc a cutreierat ţara în lung şi-n lat, pentru a-şi face o hartă cu astfel de obiective. Le-a identificat în Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca şi Alba-Iulia, însă cu siguranţă nu se opreşte aici. Este impresionată de proiectul Casa Jurnalistului (căruia i-a dedicat un articol „Romanian journalism: the new generation„) şi spune că oricând ar adopta idei româneşti în Franţa.

„Ar fi interesant să avem Casa Jurnalistului în Franţa. […] Am văzut foarte multe case în Europa, în general, însă în România, nu ştiu, au ele farmecul lor.”

L.B.: Ştiu că eşti un jurnalist care călătoreşte mult, la braţ cu proiectele pe care le dezvolţi. Aş dori să te întreb de ce ai ales România ?

M.L: Anul trecut, în octombrie, am accesat programul European de voluntariat şi am ales România pentru că am mai fost aici şi în alte rânduri. Mi-au plăcut, în mod deosebit, cultura şi limba acestei ţări şi mi-am dorit să aflu mai multe, aşa că acum am aplicat pentru un grant jurnalistic oferit de Institutul Cultural Român, mi-au acceptat
proiectul, şi iată că m-am întors.

L.B.: Despre ce anume este proiectul ? Ce are în vedere demersul tău ?

M.L: Proiectul se concentrează pe casele din România care sunt restaurate, refolosite de către tineri, cu scopul de a găzdui manifestări social-culturale. Sunt foarte multe în Bucureşti. Am încercat să identific cât mai multe. Am găsit şi în Alba Iulia,  Cluj-Napoca, dar şi în Iaşi.

L.B.: Sunt curios să aflu mai multe detalii despre ce ai găsit în Iaşi ?

M.L: Chiar voi realiza un interviu mai târziu. Este vorba despre Casa Meru, Meru Iaşi, de pe bulevardul Carol. Este o casă bătrânească, mică şi drăguţă. Au renovat-o. Este un studio şi o galerie pentru artişti, dar şi un bar unde organizează tot felul de evenimente – am fost la un versinaj. Ştiu că organizează şi concerte de jazz.

[youtube height=”350″ width=”500″]http://www.youtube.com/watch?v=i8L7qoKvPnw[/youtube]

„…prin însăşi dorinţa de a veni aici şi de a lucra la proiecte, am ţinut să distrug toate aceste clişee prin articolele mele şi să arăt că, de fapt, în România sunt o sumedenie de oameni frumoşi, de iniţiative îndrăzneţe şi de aspecte culturale demne de promovat.”

L.B: Dacă tot ai spus că în Bucureşti sunt foarte multe astfel de case şi dacă tot vorbim de profesia de jurnalist, un foarte un exemplu care să le reunească ar fi Casa Jurnalistului…

M.L.: Chiar am scris un articol despre ei, anul trecut. Voi vorbi despre ei în proiectul meu, pentru că, într-adevăr, se concentrează pe ideea de utilizare a spaţiului unei case vechi pentru proiectele pe care ei le promovează. Îmi place şi ideea aceasta de spaţiu deschis publicului şi admir, totodată, modul în care reuşesc ei să reintrudocă acel loc
în pulsul cultural al capitalei.

L.B.: Înainte de a veni aici ai avut vreo prejudecată cu privire la România ?

M.L: Eu nu am avut, însă oameni din jurul meu le-au adus în discuţie. Eu chiar mi-am dorit să vizitez România de când eram adolescentă. Mi-am dorit să aflu mai multe despre Europa de Est, cu precădere despre România. Aveam şi am, în continuare, mulţi prieteni români stabiliţi în Franţa, însă am cunoscut şi persoane care accentuau tot felul de
stereotipuri – „România ? oameni săraci bla bla bla…”. De fapt, prin însăşi dorinţa de a veni aici şi de a lucra la proiecte, am ţinut să distrug toate aceste clişee prin articolele mele şi să arăt că, de fapt, în România sunt o sumedenie de oameni frumoşi, de iniţiative îndrăzneţe şi de aspecte culturale demne de promovat.

L.B.: Vrei să împachetezi idei din România şi să le trimiţi, la export, în Franţa ?

M.L: Să ştii că da. Pentru că în unele oraşe din Franţa avem şi noi case vechi, ce pot fi exploatate cultural. Ar fi interesant să avem Casa Jurnalistului în Franţa. Chiar foarte mulţi francezi au aflat de Casa Jurnalistului, au apărut chiar şi în Liberation, unul dintre cele mai importante ziare. Am văzut foarte multe case în Europa, în general, însă în România, nu ştiu, au ele farmecul lor.

L.B.: Ce alte subiecte ai mai dori să explorezi în România ?

M.L: Aş vrea ca anul viitor să particip la mai multe festivaluri. Totodată, aş vrea să aflu mai multe lucruri despre Roşia Montantă. Aş vrea să scriu despre proiecte muzicale. O arie diversă…după cum observi. (n.r. final de interviu în limba română) Îmi place România şi oamenii din România. Mulţumesc.

Varianta audio a interviului:

Organizaţi într-o echipă redacţională, condusă de Anna Tervahartiala (Finlanda) şi Lucian Bălănuţă (România), grupaţi pe departamente (video, text, social media, web design), ei au lansat, la finalul workshopului, un proiect multimedia intitulat The Eu-Phoric Post, ce poate fi accesat AICI.

Reperul acelui proiect îl reprezintă eseul video – Europe ? Who cares ?

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]http://www.youtube.com/watch?v=XG_CiWUNYf0[/youtube]