5 și 6 septembrie… O cronologie a valorilor…

Publicat de Nicolae Tomescu, 5 septembrie 2018, 20:50

• 5 septembrie 1929: S-a născut Catinca Ralea, realizator de emisiuni radio-tv, traducător, regizor de film, actriţă. A fost fiica filosofului şi esteticianului Mihai Ralea şi soţia lui Emanoil Petruţ. A urmat cursurile secundare în Statele Unite ale Americii, devenind absolvent al Facultăţii de Limba şi Literatura Franceză a Universităţii din Bucureşti. S-a impus ca reporter şi redactor de radio şi televiziune. Ca traducător, a debutat, în 1957, cu Jurnalul Annei Frank, piesă de Frances Goodrich şi Albert Hackett. A publicat interviuri, traduceri şi comentarii – mai cu seamă în revista „Secolul 20”. Din 1953, a lucrat la Secţia engleză a Redacţiei emisiunilor pentru străinătate din Radiodifuziunea Română, în calitate de crainic, redactor, apoi şef de secţie. „Profesionistă a întrebarii”, a fost apreciată pentru fineţea, eleganţa şi ineditul cu care îşi croia interviurile cu unele dintre marile personalităţi ale vremii: Saul Bellow, William Saroyan, Alvin Toffler, Iris Murdoch, Yehudi Menuhin, Arthur Rubinstein, Henry Moore, Margaret Thatcher, Edward Kennedy, Barbara Walters, Christian Barnard… Personalitate cu un farmec cuceritor, înzestrată cu o inteligenţă ascuţită şi cu o exprimare limpede şi atrăgătoare, Ralea a stăpânit cu succes arta radiofonică; în reportaje şi emisiuni, a fost comentată informaţia culturală, se stabileau conexiuni, se sugerau contexte. Între traducători, Ralea ocupă un loc de seamă prin echivalenţe perfecte ale expresivităţii moderne. A transpus, pentru cititorul român, fie coerenţa stilistică din proza lui D.H. Lawrence – prin contrapunctări de ritmuri, nuanţe şi tonalităţi, fie limbajul şi stilul colocvial, cu multe repetiţii şi expresii specifice limbii “engleze-americane”, proprii lui J. D. Salinger, fie stilul baroc al lui Lawrence Durrell din Justine şi Balthazar, transpunerea acestor prime două romane din Cvartetul din Alexandria, publicată postum, în 1983, reprezentând şi încununarea carierei sale de traducător (ciclul va fi încheiat, în 1984, de Antoaneta Ralian prin tălmăcirea romanelor Clea şi Mountolive). În Bucureşti există o stradă care îi poartă numele, iar la Societatea Română de Radiodifuziune o sală de reuniuni este numită în cinstea Catincăi Ralea.
• [youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]www.youtube.com/watch?v=YLLeggGkBOY[/youtube]

*

• 5 septembrie 1931: S-a născut actorul Constantin Codrescu.

Până în 1989, a desfăşurat o activitate teatrală importantă, însoţită de multiple apariţii la televizune. Timp de 45 de ani a fost colaborator permanent al redacţiei „Teatru” la Radiodifuziunea Română.

S-a remarcat în interpretarea personajului Ghiţă, rol principal din La moara cu noroc.

În timpul activităţii didactice universitare – Institutul de Teatru din Târgu Mureş –, a participat la înfiinţarea secţiei române. Ulterior, a fost director al Teatrului „Maria Filotti” din Brăila şi al Teatrului din Sfântu Gheorghe (judeţul Covasna), unde s-a dovedit a fi un veritabil pionier al teatrului românesc. A colaborat, îndeaproape, cu Vlad Rădescu. Prietenia a debutat la Târgu Mureş, în 1978, cu spectacolul de teatru Omul care aduce ploaia de Richard Nash şi a continuat cu rolurile Piotr şi Alioşa Karamazov din Frații Karamazov după F.M. Dostoievski, premieră regizată chiar de maestrul Constantin Codrescu. A mai montat, ca regizor, multe spectacole în teatrele din ţară, după plecarea de la „Teatrul Mic” din 1976, în timpul directoratului lui Dinu Săraru. În 2008, ca actor, a colaborat cu Teatrul „George Ciprian” din Buzău, unde a interpretat rolul principal din Inimă de boxer, alături de mult mai tânărul Dan Bordeianu, spectacol în regia lui Mihai Manolescu.

*

• 6 septembrie 1956: A luat sfârşit, la Tel Aviv, zbuciumul lumesc al lui Abraham Leib Zissu, prozator şi eseist.

În timpul regimului legionar şi antonescian (1937-1944), a fost interzis ca publicist şi scriitor şi închis, pentru o vreme, la Târgu Jiu. A fost eliberat în 1944. A reînfiinţat Partidul Evreiesc, al cărui preşedinte de onoare fusese înainte de război. A reactivat secţia Congresului Mondial Evreiesc din România şi a condus Executiva Sionistă din ţară. În 1950, pentru activitatea sionistă, a fost condamnat la închisoare pe viaţă; eliberat după şase ani, beneficiind de graţierile ce au avut loc după moartea lui Stalin, a emigrat, în 1956, în Israel, unde a murit câteva luni mai târziu.

*

• 6 septembrie 2006: A murit istoricul Paul Cernovodeanu.

S-a născut în anul 1927. Absolvent al Şcolii Superioare de Arhivistică, licenţiat în istorie al Facultăţii de Istorie şi Filosofie din Bucureşti, a susţinut teza de doctorat cu tema Relaţiile Angliei cu Ţările Române în cadrul politicii sale orientale din perioada 1660-1714. A desfăşurat cea mai mare parte a activităţii sale ştiinţifice la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, unde a fost director adjunct (între 1990-1997). Începuturile în domeniul muzei Clio sunt tumultoase. A început activitatea ştiinţifică în 1948, la Institutul de Istorie al Academiei R.P.R., dar a fost înlăturat în 1952, pe considerente politice. Pentru patru ani a fost trimis „la munca de jos”, la Uzinele Vulcan, aoi la Sfatul Popular. Abia în 1964 a revenit în cercetare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, unde a parcurs toate treptele până în 1997, când s-a pensionat. O preocupare constantă a academicianului Paul Cernovodeanu a fost Gheorghe Magheru şi familia sa. Monografia Pe urmele Magherilor, publicată în 1983, a fost scrisă cu ajutorul lui Vlad Magheru, strănepotul generalului. Paul Cernovodeanu s-a specializat în istoria medie şi modernă, a elaborat, singur sau în colaborare, peste 300 de lucrări, studii şi articole, apărute în ţară şi peste hotare. Amintim: Documente privind istoria oraşului Bucureşti, Călători străini în Ţările Române, England’s Trade Policy in the Levant 1660/1714, Dimitrie Cantemir, Historian of South-East European and Oriental Civilization, Cavalerii Apocalipsului. Calamnităţile naturale în trecutul României (până la 1800), În vâltoarea primejdiilor. Politica externă şi diplomaţia promovate de Constantin Brâncoveanu. (1688-1714). A colaborat, ca autor şi coordonator, la elaborarea volumului VI din Istoria Românilor. Totodată, Paul Cernovodeanu a fost ales ca membru al mai multor instituţii de specialitate din ţară şi străinătate, membru de onoare al Academiei Romane (din anul 1999). În septembrie 2006, Paul Cernovodeanu, un istoric de prim rang al ultimei jumătăţi de secol, a părăsit această lume.

emisiune de istorie realizată de Nicolae Tomescu și care l-a avut drept invitat pe Paul Cernovodenu

*

• 6 septembrie 2007: A murit tenorul italian Luciano Pavarotti.

Celebrul tenor, în vârstă de 71 de ani, suferea de cancer la pancreas…

Legendă a muzicii de operă, Pavarotti s-a născut la Modena, în nordul Italiei, pe 12 octombrie 1935. Era unicul fiu al unui brutar pasionat de canto şi al unei muncitoare la o fabrică de ţigări. A studiat cu tenorul Arrigo Pola şi cu maestrul Ettore Campogalliani. A debutat pe scena sălii de operă din Reggio Emilia, în 29 aprilie 1961, cu aria lui Rodolfo din La Boema de Puccini. În februarie 1965, a cunoscut succesul în Statele Unite, alături de soprana Joan Sutherland, în Lucia di Lammermoor. Cele mai gustate concerte ale sale îi privesc pe Placido Domingo şi Jose Carreras. A fost singurul cântăreţ de operă care a vândut mai mult de 100 de milioane de înregistrări. Pavarotti a cântat pentru ultima dată la „Metropolitan Opera” din New York, pe 13 martie 2004. Atunci a fost aplaudat timp de 12 minute pentru rolul Mario Cavaradossi din Tosca de Giacomo Puccini…

https://youtu.be/TU5roitYI1s